Exclusive territorial jurisdiction under post-2018 administrative litigation rules in claims brought by a union on behalf of individual members

Şedinţa publică din data de 10 mai 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată la data de 13.08.2018, sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "PRO LEX" a solicitat în numele membrilor de sindicat: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, obligarea pârâtului să includă în salariu premiul anual pentru anula 2010 şi să-l achite reclamantei.

De asemenea, prin acţiune s-a solicitat, în principal, obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale reprezentând diferenţa între salariile cuvenite ca urmare a includerii în salariu a premiului anual pentru anul 2010 şi salariile efectiv achitate reclamanţilor începând cu 3 ani în urmă de la data introducerii acţiunii şi până la data includerii acestuia în salariu sau, în subsidiar, de la data de 09.04.2015, când a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 şi până la data includerii acestuia în salariu, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele inflaţiei de la data scadenţei lunare până la data plăţii efective, precum şi dobânda legală aferentă.

Totodată, reclamantul a solicitat şi acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile din Legea nr. 285/2010.

La termenul de judecată din data de 29.11.2018, instanţa a dispus disjungerea cauzei privind membrul de sindicat care avea domiciliul în circumscripţia teritorială a Tribunalului Sibiu, respectiv: M. şi formarea unui nou dosar, înregistrat sub nr. x/2018, în care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti în favoarea Tribunalului Sibiu, cu privire la care a rămas în pronunţare şi a amânat pronunţarea pentru data de 13.12.2018.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 8415 pronunţată în data de 13 decembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta M. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "PRO LEX", în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul General al Poliţiei Române, în favoarea Tribunalului Sibiu.

În motivarea soluţiei, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, pentru litigiile declanşate după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018 (cum este cazul în speţă) competenţa teritorială nu mai este alternativă, ci exclusivă, fiind competentă exclusiv instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat (art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

De asemenea, a constatat că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces" (art. 10 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

2.2. Prin sentinţa 162/2019 din 05 martie 2019 a Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Sibiu şi a constatat că este competentă a soluţiona cauza Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ si Fiscal.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul Sibiu a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut că acţiunea iniţială a fost introdusă în numele mai multor reclamanţi, membrii de sindicat cu domicilii diferite dintre care doi aveau domiciliile în Bucureştii.

Tribunalul Sibiu a precizat faptul că, într-adevăr, conform dispoziţiilor art. 10 alin. (3) si (4) din Legea nr. 554/2004 reclamantul poate introduce acţiune doar la instanţa de la domiciliul său, fiind vorba de o competenţă teritorială exclusivă, textul de lege nestabilind însă instanţa competentă în cazul coparticipării procesuale active, cum este cazul în speţă şi când, mai mulţi reclamanţi cu domicilii în raza teritorială a unor instanţe diferite, sesizează aceeaşi instanţă competenta pentru unii dintre ei.

In consecinţa, avand in vedere ca nu exista un text de lege special care sa determine instanta competenta în caz de pluralitate de reclamanţi cu domicilii diferite, instanţa a apreciat ca devin aplicabile dispoziţiile art. 116 C. proc. civ. conform cărora reclamantul are alegere între mai multe instanţe deopotrivă competente.

In cauza, prin depunerea acţiunii la Tribunalul Bucureşti, reclamanţii au ales între 4 instante deopotriva competente (oricare dintre cele 4 Tribunale aveau competenta de a solutiona actiunea tuturor reclamantilor din moment ce aveau competenta pentru cel putin unul dintre reclamanti), stabilind deci competenţa teritoriala de solutionare a cauzei in favoarea instantei de la domiciliu reclamantilor K. si L..

Tribunalul Sibiu a susţinut că, asa cum a aratat chiar Inalta Curte de Casatie si Justitie - sectia I Civila cu ocazia soluţionării unui conflict negativ de competenta într-o speta cu situaţie de fapt similară, prin decizia 591/22.02.2018, măsura disjungerii este o instituţie pusă de legiuitor la dispoziţia instanţei de judecata, atât în scopul unei mai bune administrări a justiţiei, cât şi pentru respectarea dispoziţiilor legale care impun soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, şi nu putea fi folosită ca argument pentru dezinvestirea instanţei prin invocarea din oficiu a necompetentei teritoriale.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "PRO LEX" a solicitat în numele membrului său de sindicat M., obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române să includă în salariu premiul anual pentru anul 2010 şi să-l achite reclamantei, plus diferenţele de bani rezultate din această includere.

Instanţele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluţioneze litigiul din punct de vedere teritorial, în raport cu sediul/domiciliul reclamantei, apreciind diferit asupra problemei legitimităţii procesuale a organizaţiilor sindicale, respectiv dacă acestea acţionează în calitate de reclamanţi sau doar ca reprezentanţi ai membrilor săi.

Înalta Curte constată că acţiunea a fost introdusă la data de 13 august 2018, astfel că, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificat prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 658 din 30 iulie 2018.

Potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 544/2004:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, conform alin. (4) al art. 10, introdus prin art. I pct. 11 din Legea nr. 212/2018, "(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

În acest context, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere că domiciliul reclamantei M. este situat în Sibiu, judeţ Sibiu.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta M. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" şi pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2019.