Appeal dismissed for lack of connection to main suit in challenge to National Integrity Agency evaluation report

Şedinţa publică din data de 10 mai 2019

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele formulării cererii de intervenţie

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate anularea Raportului de evaluare nr. x/10.07.2018.

În cauză, la data de 8 ianuarie 20169 a formulat cerere de intervenţie principală petenta B., care a argumentat că modul de soluţionare a sesizărilor adresate Comisiei de disciplină a Colegiului Medicilor, din care a făcut parte şi reclamanta A. în dosarul finalizat cu emiterea deciziei 1432/2017, a fost afectat de faptul că reclamanta se afla în stare de incompatibilitate, astfel cum s-a stabilit prin raportul x/10.07.2018.

1. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din data de 6 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal -veche a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie voluntară principală formulată de către doamna B., cu menţiunea că poate declara recurs în termen de 5 zile de la comunicare, cererea urmând a se va depune la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal şi a acordă termen la data de 3 aprilie 2017, C 14 fond, ora 9, cu citarea părţilor.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a reţinut, în esenţă, că cererea principală şi cererea de intervenţie sunt distincte sub aspectul obiectului, al cauzei juridice, al temeiurilor puse în discuţie, precum şi al condiţiilor procedurale de desfăşurare a judecăţii, iar cererea de intervenţie nu prezintă o conexiune suficientă cu litigiul principal.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din data de 6 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs petenta B., solicitând casarea acesteia şi admiterea în principiu a cererii de intervenţie principală, pentru motive încadrabile în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată la fond, la Curtea de Apel Bucureşti.

În motivarea cererii de recurs, arată că reclamanta A. prin exercitarea în mod ilegal a prerogativelor de membru în cadrul Comisiei de Disciplină din Colegiul Medicilor şi judecarea unor cereri formulate de petentă, i-a încălcat dreptul său la o soluţionare corectă şi legală a solicitărilor sale.

A precizat că reclamanta A. nu avea dreptul să facă parte din Comisia de Disciplină din Colegiul Medicilor Bucureşti, întrucât a încheiat diferite contracte de achiziţii de echipamente medicale pentru Spitalul Floreasca, în calitate de medic şef al secţiei de la o firmă unde era angajată ca administrator şi totodată, a omis să menţioneze în declaraţiile de avere şi de interese celelalte funcţii deţinute şi veniturile obţinute din exercitarea acestora.

Faţă de cele expuse anterior a precizat că are interes ca instanţa să menţină raportul ANI atacat, reclamanta să fie declarată incompatibilă şi să fie sesizat parchetul pentru săvârşirea de către reclamanta A. a infracţiunii de fals în declaraţii.

4. Apărările intimaţilor

Legal citată, intimata reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în principal constatarea nulităţii recursului pentru nemotivare, întrucât criticile aduse nu se încadrează în motivele de casare expers şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi în subsidiar, pe fond respingerea recursului ca nefondat.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Examinând argumentele părţilor, raportat la înscrisurile cauzei şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat, motiv pentru care îl va respinge.

Recurenta a indicat, ca temei juridic al cererii de recurs, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu referire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate ale cererii de intervenţie principală, argumentând că încheierea pronunţată în cauză este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Potrivit art. 61 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă; intervenţia este principală când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.

Pentru ca cererea de intervenţie principală să fie admisă în principiu, nu este necesar să existe identitate între dreptul pretins de terţ şi dreptul ce formează obiectul cererii de chemare în judecată, fiind suficient ca între cele două drepturi să existe o legătură care să justifice soluţionarea împreună a celor două cereri, legătură ce urmează a fi analizată de la caz la caz.

În prezenta speţă, instanţa de fond a concluzionat că între dreptul dedus judecăţii în cauză şi dreptul pretins de petenta-recurentă nu există o legătură de natură a justifica admiterea cererii de intervenţie şi aceasta este şi constatarea instanţei de control judiciar.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. a solicitat anularea raportului de evaluare întocmit de către ANI nr. x.

Prin cererea de intervenţie formulată în cauză, recurenta urmăreşte menţinerea raportului ANI şi a soluţiei date de această instituţie

Raportat la temeiul juridic şi circumstanţele cauzei, se constată că raportul A.N.I. care face obiectul litigiului în cauza de faţă, litigiu limitat, în esenţă, la verificarea acestui act administrativ, nu i-a adus recurentei B. un prejudiciu sau un beneficiu, neavând legătură cu el, neexistând o legătură care să justifice soluţionarea împreună a cererii principale şi a celei de intervenţie. În acest context nu există identitate de drepturi şi nici nu se conturează o conexiune suficientă cu litigiul principal, de natură să justifice admiterea cererii de intervenţie.

Contrar amplelor argumente ale recurentei B., care a întreprins diferite demersuri pentru dovedi că reclamanta A. se află în conflict de interese şi se face vinovată de fals şi uz de fals, Înalta Curte nu poate aprecia că o asemenea măsură, respectiv admiterea cererii de intervenţie, ar fi în interesul bunei administrări a justiţiei, nici justificată de necesitatea unei eventuale opozabilităţi.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. (2010) şi art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va dispune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE CONSIDERENTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva încheierii din 6 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2019.