Presidential decrees on anti-communist merits: revision rejected for failure to invoke merits in prior appeal

Şedinţa publică din data de 10 mai 2019

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 la data de 15 aprilie 2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României, Administraţia Prezidenţială, Guvernul României, Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Finanţelor, Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 şi B., în calitate de consilier de stat, să se constate că reclamantul a fost prejudiciat prin publicarea în Monitorul Oficial a decretelor Preşedintelui României nr. 719/2015; nr. 215/2016 şi nr. 286/2016 şi în consecinţă să se anuleze decretele Preşedintelui României menţionate, să se pună în vedere pârâţilor să depună la dosarul cauzei întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii decretelor contestate şi să fie obligaţi pârâţii la plata daunelor morale.

2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3133 din 19 octombrie 2016 a respins excepţia necompetenţei materiale a instanţei, a respins ca inadmisibilă acţiunea în ceea ce priveşte cererea de anulare a decretelor nr. 719/2015; nr. 215/2016; nr. 286/2016, a respins în rest acţiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României, Administraţia Prezidenţială prin Preşedintele României, B., Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei Şi Protecţiei Sociale, Ministerul Finanţelor Publice şi Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. - când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti - şi pct. 5 C. proc. civ. - când prin hotărârea data, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

4. Decizia a cărei revizuire se solicită

Prin Decizia nr. 728 din 22 februarie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 3133 din 19 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

5. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei de la punctul 5 a formulat cerere de revizuire pârâtul A. indicând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La data de 14 martie 2019, revizuentul A. a depus, la dosar, completare la cerere de revizuire.

6. Apărări formulate în cauză

Intimata Administraţia Prezidenţială a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi a cererii de sesizare a CJUE iar în situaţia respingerii excepţiilor invocate a solicitat respingerea căii de atac, ca neîntemeiată.

S-a depus întâmpinare din partea intimatului Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii cererii de revizuire, pentru nemotivare şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Intimatul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în Romania în perioada 1945-1989 a depus întâmpinare cuprinsul căreia a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate.

Revizuentul A. a depus la dosar răspuns la întâmpinările formulate.

S-a depus întâmpinare din partea intimatei Administraţia Prezidenţială, în cuprinsul căreia a solicitat a invocat excepţia inadmisibilităţii completării la cererea de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curţi cu privire la cererea de revizuire

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii, invocată de intimaţi prin întâmpinări, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate.

Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată în termenele şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

Ca atare, prin intermediul acestei căi de atac nu se deschide calea unui control judiciar al hotărârii a cărei revizuire se solicită şi, prin urmare, nici nu se poate tinde Ia reformarea hotărârii atacate.

Revizuentul A. a promovat prezenta revizuire împotriva deciziei nr. 728 din data de 22 februarie 2018 pronunţată de Înalta Curie de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016 prevalându-se de ipoteza normativă reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit textului menţionat:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.".

Din perspectiva cerinţelor de admisibilitate a cererii de revizuire de faţă, întemeiate pe această normă şi, implicit, a celor impuse de verificarea admisibilităţii cererii de revizuire în conformitate cu art. 513 alin. (3) C. proc. civ., se constată că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

- revizuirea sa fie îndreptată împotriva unei decizii a instanţei de recurs atunci când aceasta evocă fondul;

- prin decizia supusă revizuirii, instanţa de recurs să fi dat ceea ce nu s-a cerut (ultra petita), să nu fi dat ceea ce s-a cerut (minus petita) sau să fi dat mai mult decât s-a cerut (plus petita).

Referitor la evocarea fondului, înalta Curte constată că pentru a fi îndeplinită această condiţie în ceea ce priveşte o decizie dată în recurs, instanţa de recurs, prin soluţia pronunţată, trebuia să fi dat o dezlegare pe fondul raportului juridic litigios dedus judecăţii în cadrul procesual fixat la prima instanţă, prin cererile formulate de părţile cauzei: cererea de chemare în judecată şi, eventual, cereri incidentale - cerere reconvenţională ori cereri de intervenţie voluntară ori forţată, fiecare dintre acestea putând să aibă unul sau mai multe capete de cerere.

Ca atare, soluţionând recursul, instanţa de recurs, în analiza criticilor susţinute prin motivele de recurs, pe care le găseşte întemeiate în tot sau în parte, procedează la casarea hotărârii recurale şi, în consecinţă, rejudecă procesul dând o soluţie pe fondul oricăreia dintre cererile formulate în faţa instanţelor de fond, iar în această rejudecare, fie acordă altceva decât s-a cerut (ultra petita), omite să soluţioneze o cerere sau un capăt de cerere (minus petita), fie acordă mai mult decât s-a solicitat (plus petita).

Este adevărat că art. 509 alin. (2) C. proc. civ. reglementează unele excepţii de la regula potrivii căreia hotărârile ce fac obiectul revizuirii trebuie sa vizeze fondul, însă motivul de revizuire invocat în prezenta cauză nu se regăseşte printre situaţiile de excepţie enumerate în textul menţionat.

Astfel, prin decizia nr. 728 din data de 22 februarie 2018 pronunţată de Înalta Curie de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, a cărei revizuire se cere, s-a respins recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 3133 din 19 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Instanţa supremă constată că în speţă, ipoteza reglementată de textul de lege nu este respectată sub acest aspect, şi anume prin decizia atacată s-a respins, ca nefondată, o cerere de recurs şi, prin urmare, nu s-a evocat fondul.

Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condiţiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care a fost reţinută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale, la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

Aşadar, raportând cererea de revizuire la cerinţele impuse de dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecăţii, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 728 din 22 februarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2019.