Recusal order appeal premature and inadmissible where merits unresolved.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant's appeal against the lower court's order rejecting a request to recuse a judge, ruling the appeal was premature and leaving the lower court's order in force. The dispute arose in an administrative litigation case where the claimant sought recusal of a judge after she rejected his request for evidence, allegedly violating his right to defense; the Court of Appeal had rejected the recusal request as unfounded. Decisively, under Article 53(1) and (3) of the Civil Procedure Code, an order rejecting recusal may only be appealed together with the final judgment on the merits—or, if that judgment is final, by recourse within 5 days of its communication—not immediately upon issuance of the order. Because the underlying case had not yet been resolved when the appeal was filed, the recourse was premature and therefore inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 53 alin. (1) C. proc. civ; Recusal order appeal premature and inadmissible where merits unresolved: Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată în şedinţă publică la data de 5 decembrie 2018 în dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ, recurentul-reclamant A. prin mandatar B. a formulat cerere de recuzare a preşedintei completului de judecată compus din doamnele judecător C., D. şi E..
Ulterior, prin registratura instanţei, a depus dezvoltarea în scris a cererii de recuzare, prin care, în esenţă, a arătat că înţelege să formuleze cerere de recuzare împotriva doamnei judecător C., întrucât aceasta i-a respins cererea în probaţiune formulată, încălcându-i astfel dreptul la apărare.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin încheierea de şedinţă pronunţată în data de 10 decembrie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea de recuzare a doamnei judecător C. formulată de recurentul reclamant A. prin mandatar B..
3. Recursul formulat în cauză
Împotriva Încheierii menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi pe fond admiterea cererii de recuzare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că recursul este prematur formulat, în considerarea celor în continuare arătate.
Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., cu prevederile alin. (3) teza a II-a al aceluiaşi articol menţionat, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea se poate face recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluţionat cauza, în ipoteza în care aceasta din urmă hotărâre este definitivă, iar nu în termen de 5 zile de când a fost comunicată încheierea recurată, textele legale invocate folosind sintagmele "hotărârea prin care s-a soluţionat cauza", "trimiterea cauzei spre rejudecare (...) la prima instanţă", ceea ce înseamnă că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare va putea fi atacată cu recurs numai după soluţionarea cauzei respective.
Se reţine că la data formulării căii de atac, instanţa nu se dezînvestise printr-o hotărâre, astfel că recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de recuzare, înainte de soluţionarea cauzei în fond, este prematur formulat.
Constatând că nu era îndeplinită una dintre condiţiile de exercitare a recursului la momentul declarării acestuia, sancţiunea care operează în cauză este prematuritatea căii de atac (Cauza F-56/10 André Hecq împotriva Comisiei Europene), motiv pentru care,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Încheierii din 10 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca prematur formulat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2019.
GGC - CP