Municipality loses EU-funded thermal rehabilitation dispute; fencing costs held ineligible and unreimbursable

Şedinţa publică din data de 10 mai 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 din data de 24.05.2016 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Direcţia Autorizare Programe/Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional) anularea următoarelor acte administrative: informarea privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea nr. x/19.11.2015; răspunsul la plângerea prealabilă nr. 15174/05.02.2016; rambursarea cheltuielilor în sumă de 10297,63 RON apreciate ca neeligibile; obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 249 pronunţată în data de 4 octombrie 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca fiind nefondată, contestaţia promovată de către reclamantul Municipiul Galaţi - prin Primar Marius Stan, în contradictoriu cu pârâţii: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Direcţia Autorizare Programe şi Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul Municipiul Galaţi - prin Primar Marius Stan, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi în rejudecare sa se admită contestaţia, sa se anuleze informarea privind situaţia cheltuielilor aprobate prin cererea de rambursare nr. x prin care s-au declarat neeligibile cheltuielile in suma de 10297,63 RON si răspunsul la plângerea prealabila împotriva acestei informări cu consecinţa decontării (rambursării) sumelor arătate şi acordarea cheltuielilor de judecată la fond şi recurs.

În dezvoltarea motivelor de nelegalitate a susţinut că soluţia instanţei de fond se bazează pe o interpretare greşita a dispoziţiilor legale în materie.

După cum a învederat şi în primul ciclu procesual, societăţii A. S.R.L. i s-au achitat cheltuielile realizate cu împrejmuirea blocului (plasa din sarma de otel pe stâlp de metal şi împrejmuire provizorie), cheltuieli prevăzute de reclamant ca fiind exigibile, dar au fost refuzate la plata prin actele administrative atacate întrucât potrivit Ordinului 2368/2012 aceste cheltuieli sunt nedeductibile.

A precizat că, instanţa de fond ar fi trebuit sa analizeze daca cererea de rambursare îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 759/2007 pentru a se admite decontarea sumelor. În cazul său, toate aceste condiţii au fost indeplinite, respectiv: suma a fost plătită în perioada stabilită de lege, a fost însoţita de factura, în conformitate cu contractul de finanţare şi a fost conformă cu prevederile naţionale şi comunitare, respectând disp.art. 34 alin. (2) din Regulamentul Consiliului nr. 1083/20061, art. 7 alin. (3) şi art. 8 din Regulamentul nr. 1.080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului şi ale art. 3 alin. (7) şi art. 11 alin. (4) din Regulamentul nr. 1.081/2006.

În mod nelegal nici pârâta şi nici instanţa de fond, cu ocazia controlului jurisdicţional, nu au analizat incidenţa acestor dispoziţii legale asupra spetei.

În mod nelegal, instanţa de fond si-a întemeiat soluţia adoptată pe Ordinul nr. 2368/30.10.2012(MDRT)/1058/01.11.2012(MAE)/1501/15.11.2012(MFP) potrivit căruia se excludeau de la decontare cheltuielile cu împrejmuirile.

Acest ordin nu poate fi analizat în speţa deoarece stabileşte, în mod evident, condiţii mai restrictive decât cele prevăzute de legea cadru (respectiv H.G. nr. 759/2007) în ceea ce priveşte decontarea împrejmuirilor de şantier.

Mai mult, în ipoteza în care ar ţine seama de ordin ar însemna să imprejmuiască zona de lucru (deoarece nu ii sunt decontate sumele de bani aferente acesti operaţiuni) si acest lucru ar determina încălcarea disp. art. 13 pct. a din Legea nr. 319/2006 privind sănătatea si securitatea în munca, H.G. nr. 300/2006 Anexa 4, Partea B, Secţiunea 2, art. 10, pct. 5, H.C.L. 344/2009 privind lucrările de intervenţii în domeniul public, ceea ce este inadmisibil.

Arată că a exclude la plata aceste cheltuieli, ar fi iraţional atât timp cât legea impune realizarea acestora in scopul protejării muncitorilor, a cetăţenilor, a materialelor depozitate etc.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurentul reclamant a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ informarea privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea nr. x/19.11.2015 şi răspunsul la plângerea prealabilă nr. 15174/05.02.2016.

Prin sentinţa recurată, acţiunea în anularea actelor mai sus menţionate a fost respinsă ca neîntemeiată.

Referitor la criticile aduse de recurent hotărârii atacate, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite.

Astfel, între intimatul pârât MDRAP, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Regional 2007-2013, Agenţia pentru Dezvoltare Regională (ADR) Sud - Est, în calitate de Organism Intermediar pentru P.O.R., şi UAT Municipiul Galaţi, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x/24.11.2014, având ca obiect implementarea unui proiect de reabilitare termică a blocurilor Y5, Y6 şi Y7 din Municipiul Galaţi.

Prin Informarea privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de plata nr. x, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional a comunicat UAT Galaţi declararea ca neeligibilă a sumei de 10.297,63 RON, reprezentând contra-valoare gard de plasă metalică şi stâlpi de oţel, aferente organizării şantier (factura x/24.08.2015), întrucât nu respectă prevederile ordinului de cheltuieli eligibile pt. DMI 1.2.

Referitor la cheltuielile declarate neeligibile recurentul a invocat faptul că dispoziţiile art. 25 din O.U.G.34/2006 stabilesc obligaţia autorităţii contractante de a estima si publica valoarea contractului de achiziţie publică şi cuantumul aferent procentului pentru "diverse şi neprevăzute", aşa cum acestea au fost definite de către proiectant în devizul general, prin raportarea acestui procent la valoarea estimată a contractului (conform art. 29 alin. (2)1).

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, "Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2): (...) c) să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanţare încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006".

Or, în privinţa eligibilităţii cheltuielilor în art. 5 alin. (1) din Contractul de finanţare, părţile contractante au convenit că "Cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare şi cu Ordinul comun al ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 2368/2012, al ministrului afacerilor europene nr. 1058/2012 şi al viceprim-ministrului ministru al finanţelor publice nr. 1501/2012 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenţie "Sprijinirea investiţiilor în eficienţa energetică a blocurilor de locuinţe" în cadrul axei prioritare "Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor - poli urbani de creştere" din cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013".

În conformitate cu art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, "Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2): (…) d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare".

Înalta Curte, raportând articolele incluse în cererea de plată nr. x la conţinutul art. 5 din Ordinul nr. 2368/2012, constată că aceste cheltuieli nu se regăsesc între cheltuielile eligibile menţionate în textul legal, care prevede:

"(1) Sunt eligibile cheltuielile privind organizarea de şantier, lucrările de construcţii şi instalaţii aferente organizării de şantier, activităţile conexe organizării de şantier şi cotele legale. (...)

(4) Cheltuielile eligibile aferente activităţilor conexe organizării de şantier includ cheltuielile pentru: (...)

g) montajul utilajelor şi echipamentelor necesare desfăşurării activităţii."

De asemenea, în conformitate cu art. 5 alin. (2) din contractele de finanţare, cheltuielile "sunt eligibile cu condiţia ca acestea să fie cuprinse în Anexa V Bugetul cererii de finanţare a prezentului Contract şi să fie efectuate în conformitate cu termenii şi condiţiile prezentului Contract valabile la data depunerii Cererii de rambursare la OI".

Or, în speţă, cheltuielile contestate nu sunt cuprinse în Anexa V - "Bugetul cererii de finanţare" la Contract.

De altfel, în acord cu instanţa de fond Înalta Curte constată că reclamantul a nesocotit un principiu fundamental al achiziţiilor publice, anume acela al utilizării eficiente a fondurilor publice, iar refuzul pârâtei sancţionează lipsa sa de diligenţă în acceptarea avansării din fonduri proprii (iar nu din fondurile constructorului) a cheltuielilor cu împrejmuirea şantierului (produse ce pot fi recuperate şi refolosite), atare sancţiune având nu numai un rol preventiv special(pentru contractul susmenţionat), ci şi de prevenţie generală (evitarea angajării pe viitor de cheltuieli neeligibile) potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

Având în vedere cele expuse anterior nu poate fi primită critica recurentului-reclamant vizând faptul că atât pârâta, cât şi instanţa de fond au aplicat eronat dispoziţiile Ordinului nr. 2368/2012 care ar adăugă la H.G.759/2007, deşi potrivit Legii nr. 24/2000 trebuia emis numai pe baza şi executarea legii, fără a conţine soluţii care să contravină prevederilor acesteia. Sub acest aspect, trebuie precizat că ordinul nu a fost contestat, după publicarea în Monitorul Oficial, Partea I nr. 781 din 20 noiembrie 2012, el devenind opozabil tuturor.

Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale şi contractuale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul Municipiul Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Galaţi - prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 249 din 4 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2019.