Admissibility of administrative action after filing but before resolution of pre-alterative complaint

Şedinţa publică din data de 10 mai 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.07.2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Judeţean Braşov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, anularea notificării nr. x/30.03.2016, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 3727 pronunţată în data de 24 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea promovată de reclamantul Consiliul Judeţean Braşov, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, ca inadmisibilă.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul Consiliul Judeţean Braşov, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

S-a susţinut că hotărârea recurată este nelegală şi cuprinde motive contradictorii atrăgând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocată de intimatul M.C.S.I., instanţa de fond s-a raportat la dispoziţiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, faţă de care a reţinut că "pot face obiectul cererii de chemare în judecată hotărârile pronunţate de organele competente în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva titlului de creanţă, în cauza de faţă notificarea nr. x/30.03.2016", iar "obiectul cererii de chemare în judecată nu este cel prevăzut de art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011".

Susţine faţă de cele anterior arătate că instanţa de fond a apreciat că procedura de anulare a actului administrativ contestat era cea prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011.

Cu toate acestea, instanţa de fond a reţinut în motivarea soluţiei date şi împrejurarea că "plângerea prealabilă nu a fost soluţionată de către autoritatea pârâtă în termenul legal general de 30 de zile prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004". Judecătorul fondului s-a raportat în motivarea sa la dispoziţiile legii generale în materie, deşi O.U.G. nr. 66/2011 conţinea o reglementare proprie cu privire la termenul în care autoritatea are obligaţia de a soluţiona contestaţia administrativă.

Prin urmare, considerentele sentinţei recurate cuprind motive contradictorii în ceea ce priveşte normele de procedură aplicabile în speţă.

Având în vedere că instanţa de fond a apreciat ca fiind incidente dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 referitor la termenul de răspuns al autorităţii la plângerea prealabilă, aceasta a respins în mod nelegal acţiunea ca inadmisibilă, întrucât art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 permite celui interesat ca în lipsa unui răspuns la plângerea prealabilă, în termenul stabilit de lege, să sesizeze instanţa cu acţiunea în anulare a actului administrativ vătămător. Procedura de contestare a notificării OIPSI nr. 3137/30.03.2016 este cea prevăzută de art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În speţă, actul administrativ vătămător este Notificarea MCSI - OIPSI nr. 3137/30.03.2016, procedura de contestare a acestuia fiind cea de drept comun, respectiv cea reglementată de Legea nr. 554/2004, iar nu de O.U.G. nr. 66/2011.

Mai mult, din cuprinsul notificării se prevede în mod expres faptul că "Prezenta înştiinţare nu se constituie în Proces-verbal/Notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare în sensul reglementat prin O.U.G. nr. 66/2011". Din răspunsul intimatului la plângerea prealabilă formulată de Consiliul Judeţean Braşov împotriva actului administrativ contestat nu a constat într-o decizie, în sensul dispoziţiilor art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, ci "Notificare cu privire la menţinerea corecţiei financiare (...)" - Anexa nr. 1. Câtă vreme actul administrativ contestat nu reprezintă titlu de creanţă în sensul O.U.G. nr. 66/2011, procedura de contestare actului administrativ menţionat nu este cea reglementată de actul normativ antecitat, ci procedura de drept comun prevăzută de Legea nr. 554/2004, prin care persoana vătămată poate solicita instanţei anularea actului administrativ vătămător.

Totodată a subliniat faptul că posibilitatea modificării Contractului de achiziţie şi modalităţile de punere în practică au fost prevăzute în mod expres în documentaţia de atribuire, nefiind adusă nicio atingere principiului transparenţei şi al tratamentului egal; prelungirea duratei de execuţie a contractului de achiziţie a fost o măsură care s-a impus din motive neimputabile Consiliului Judeţean Braşov sau Prestatorului, menţionate la pct. 30 din cererea de chemare în judecată; prelungirea duratei de execuţie a contractului de achiziţie a fost precedată, de fiecare dată, de prelungirea contractului de finanţare; prelungirea termenului de execuţie nu a avut nicio implicaţie asupra preţului contractului, modificarea contractului de achiziţie nu a fost una substanţială, în raport cu criteriile prevăzute în acest sens în H.G. nr. 519/2014, respectiv la Nota de subsol V) aferentă Părţii I.A., pct. 3 - Implementarea proiectului, constatările cuprinse în Notificarea OI PSI nr. 3137/30.03.2016 sunt neîntemeiate, iar actul administrativ menţionat este nelegal.

In concluzie, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei civile, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţei, precum şi obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecata.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul - pârât a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale relevante, Înalta Curte constată, pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Soluţia de inadmisibilitate a acţiunii promovate în cauză a fost întemeiată pe constatarea că, în speţă, sunt aplicabile prevederile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 în ceea ce priveşte procedura de contestare a Notificării nr. x/06.08.2015 emise în baza O.U.G. nr. 66/2011 şi pe dispoziţiile generale ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, care, prin art. 7 alin. (1), condiţionează sesizarea instanţei de îndeplinirea procedurii prealabile administrative.

Inadmisibilitatea constatată prin dispozitivul sentinţei a fost justificată de instanţă cu argumente vizând momentul formulării cererii de chemare în judecată, reţinându-se că aceasta ar fi fost introdusă în cauză mai înainte ca autoritatea emitentă a actului administrativ să fi soluţionat plângerea prealabilă formulată împotriva acestuia.

Rezultă în raport de cele arătate că prima instanţa nu a făcut distincţie între prematuritate şi inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, doctrina şi jurisprudenţa în materie deosebind între cele două tipuri de soluţii, prematuritatea referindu-se la formularea acţiunii înainte de soluţionarea plângerii prealabile, când nu s-a născut încă dreptul material la acţiune, iar inadmisibilitatea intervenind ca o sancţiune pentru neîndeplinirea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii, în situaţia în care nu a avut loc sesizarea autorităţii publice emitente.

În speţă, din întreaga argumentaţie a instanţei rezultă în mod evident că soluţia de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată a fost pronunţată, nu pentru lipsa plângerii prealabile administrative, ci ca urmare a sesizării instanţei mai înainte ca autoritatea emitentă a actului administrativ să fi soluţionat contestaţia formulată împotriva Notificării emise în baza O.U.G. nr. 66/2011 sau să existe dovezi suficiente în sensul unui refuz din partea autorităţii emitente privind soluţionarea contestaţiei administrative.

Conform sentinţei civile nr. 3727 din 24.11.2016, inadmisibilitatea acţiunii formulate în cauză a fost pusă în discuţie de instanţă prin raportare la prevederile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, faţă de invocarea acesteia pe cale de întâmpinare de pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale. În combaterea excepţiei, reclamantul a susţinut că plângerea a fost soluţionată de autoritatea emitentă a actului administrativ, la 5 luni de la depunerea ei şi actul vătămător pe care a înţeles să-l conteste a fost notificarea prin care Consiliului Judeţean Braşov i s-a aplicat corecţia financiară de 25 %. Răspunsul autorităţii la plângerea prealabilă, ce conţine aceleaşi argumente ca şi în notificarea respectivă, este un act subsecvent actului contestat.

Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe este nelegală sub aspectul ce vizează aplicarea în cauză a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în corelaţie cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege. Astfel este eronată concluzia exprimată în sensul că acţiunea în contencios administrativ ar fi fost prematur introdusă la instanţă, înainte de soluţionarea plângerii prealabile. Mai mult nu se poate reţine şi că ulterior, după introducerea cererii de chemare în judecată, întrucât pârâtul a procedat la soluţionarea contestaţiei administrative, reclamantul a avut la dispoziţie posibilitatea legală de a-şi modifica obiectul cererii de chemare în judecată în condiţiile art. 204 C. proc. civ., însă nu a înţeles să uzeze de această cale.

Spre deosebire de prima instanţa, Înalta Curte arătă că, în accepţiunea textelor de lege enunţate, necesar şi obligatoriu pentru sesizarea instanţei este numai îndeplinirea procedurii prealabile administrative, nicidecum finalizarea acesteia printr-o decizie de admitere sau respingere a contestaţiei/plângerii prealabile, în condiţiile în care ceea ce se supune controlului de legalitate şi cenzurii instanţei de judecată este actul administrativ în sine, nu răspunsul autorităţii emitente în procedura plângerii prealabile.

Înalta Curte reţine că, recurenta-reclamantă a formulat contestaţie prealabilă împotriva actului administrativ contestat în cauză.

Ca urmare, reţinându-se că, în speţă, a fost îndeplinită procedura plângerii prealabile (prin introducerea contestaţiei la data de 04.05.2016), precum şi faptul că respectiva contestaţie nu a fost soluţionată de către autoritatea pârâtă în termenul de 30 zile prevăzut de lege, dar nici ulterior, până la data de 5 iulie 2016, când a avut loc sesizarea instanţei, Înalta Curte constată că în mod greşit s-a procedat la respingerea acţiunii recurentului-reclamant fără o examinare pe fond a litigiului, cererea de chemare în judecată promovată în cauză nefiind prematur formulată sau inadmisibilă, din perspectiva aspectelor mai sus analizate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum şi ale art. 496 alin. (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Judeţean Braşov şi va dispune casarea sentinţei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă, în vederea continuării judecăţii.

PENTRU ACESTE CONSIDERENTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Judeţean Braşov împotriva sentinţei civile nr. 3727 din 24 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi trimite cauza, spre continuarea judecăţii, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2019.