Recourse on annulment of European fund reimbursement decision dismissed as time-barred

Şedinţa publică din data de 10 mai 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 01 martie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L.a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Centrul National de Dezvoltare a Învătământului Profesional şi Tehnic Organismul Intermediar pentru Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, anularea parţială a Scrisorii de informare nr. CNDIPT OI/1018/19.01.2015 şi obligarea autorităţii publice, pârâta Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic - OI, să emită un alt act administrativ în care să valideze în totalitate cheltuielile prevăzute în cererea de rambursare nr. x din cadrul proiectului din fonduri europene, cu ID 57974.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 2987 pronunţată în data de 11 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Centrul National de Dezvoltare a Învătământului Profesional şi Tehnic Organismul Intermediar pentru Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ca tardiv formulată.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, reţinând cauza spre judecare să se admită acţiunea astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de nelegalitate a susţinut că soluţia instanţei de fond se bazează pe o interpretare greşita a dispoziţiilor legale în materie.

Recurenta-reclamantă a invocat, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 excepţia de nelegalitate cu privire la actul administrativ intitulat scrisoare de informare înregistrată sub nr. x/19.01.2015 şi cu privire la cele două răspunsuri la aceeaşi contestaţie înregistrate sub nr. x din 25.08.2015 şi nr. 17400 din 16.09.2016, întrucât intimata-pârâtă ar fi trebuit să urmărească implementarea proiectului din fonduri europene cu ID 57974 exclusiv după reguli europene.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, a apreciat că în mod eronat prima instanţă a admis excepţia tardivităţii, întrucât a formulat contestaţia în termenul prevăzut de lege, astfel cum este reglementat de art. 11 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect a menţionat că reclamanta nemulţumită de răspunsul primit la contestaţie, recepţionat în două etape: 25.08.2015 şi 16.09.2015, a promovat la data de 26 februarie 2016 contestaţia, în cuprinsul căreia a solicitat validarea cheltuielilor înscrise în cererea de rambursare nr. x, pentru proiectul cu ID 57974.

Celelalte critici din calea de atac formulată, reprezintă reiterarea motivelor de nelegalitate a actelor administrative invocate în contestaţia promovată şi vizează exclusiv fondul acţiunii deduse judecăţii.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a supus controlului de legalitate Scrisoarea de informare nr. CNDIPT OI/1018/19.01.2015 întocmită de Centrul National de Dezvoltare a Învătământului Profesional şi Tehnic Organismul Intermediar pentru Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi răspunsurile la aceeaşi contestaţie înregistrate sub nr. x din 25.08.2015 şi nr. 17400 din 16.09.2016.

Prin sentinţa recurată, prima instanţă a respins ca tardivă acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

Examinând excepţia de nelegalitate a Scrisorii de informare înregistrate sub nr. x din 19.01.2015 şi a celor două răspunsuri la aceeaşi contestaţie înregistrate sub nr. x din 25.08.2015 şi nr. 17400 din 16.09.2016, invocată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L, asupra căreia trebuie să se pronunţe mai întâi, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.".

În cauză, este necontestat că obiectul excepţiei de nelegalitate îl reprezintă scrisoarea de informare înregistrată sub nr. x/19.01.2015 şi cele două răspunsuri la aceeaşi contestaţie înregistrate sub nr. x din 25.08.2015 şi nr. 17400 din 16.09.2016, toate emise de persoana competentă din cadrul Centrului National de Dezvoltare a Învătământului Profesional şi Tehnic Organismul Intermediar pentru Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, prin care a fost validată şi menţinută suma de 271.686,52 RON din totalul solicitat de 765.836,33 RON, aferent cererii de rambursare nr. x/26.06.2014.

Or, în doctrina de specialitate, precum şi în jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut în mod constant că persoana care a ales calea acţiunii în anulare, care conţine şi răspunsul la plângerea prealabilă, nu poate invoca şi excepţia de nelegalitate a aceluiaşi răspuns la plângerea prealabilă.

Astfel, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede o altă procedură judiciară, ceea ce duce la concluzia că, într-adevăr, calea excepţiei de nelegalitate nu a fost reglementată de legiuitor pentru a crea o cale de evitare a unei proceduri judiciare speciale. Totodată, trebuie precizat că nu se poate face din excepţia de nelegalitate o altă cale de atac.

În cazul de faţă, reclamanta a invocat pe calea căii de atac a recursului excepţia de nelegalitate tocmai datorită regimului juridic mai favorabil în privinţa termenelor în care se poate invoca nelegalitatea actului administrativ.

Înalta Curte precizează că este inadmisibilă invocarea excepţiei de nelegalitate a unor acte administrative în cadrul procesului având ca obiect tocmai anularea aceloraşi acte, pe calea dreptului comun a contenciosului administrativ, datorită aplicării principiului "electa una via".

În consecinţă, examinarea actelor administrative pe cale directă exclude controlul judecătoresc, pe calea indirectă a excepţiei de nelegalitate, la cererea persoanei reclamante.

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

În mod corect instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra actelor administrative contestate, întrucât trebuia să soluţioneze cu prioritate excepţia tardivităţii promovării acţiunii.

Înalta Curte reţine că sentinţa atacată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prima instanţă apreciind în mod corect că cererea în anulare a reclamantei este tardiv formulată.

Se constată că, în speţă, prin cererea introductivă de instanţă, înregistrată în data de 1 martie 2016, recurenta-reclamantă a solicitat anularea" scrisorii de informare înregistrată sub nr. x/19.01.2015 şi cele două răspunsuri la aceeaşi contestaţie înregistrate sub nr. x din 25.08.2015 şi nr. 17400 din 16.09.2016", expunând, în acţiune, o serie de argumente privind nelegalitatea actelor administrative a căror anulare o solicita.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care reglementează termenul de introducere a acţiunii, "cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă."

Potrivit înscrisurilor cauzei şi confirmat de către recurenta-reclamantă, data la care a luat cunoştinţă de răspunsul la plângerea prealabilă este 25.08.2015.

În cauză, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, recurenta-reclamantă a formulat şi depus la poştă la data de 26 februarie 2016 acţiunea în anulare, cu depăşirea termenului legal.

Termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) din lege, de 6 luni, este calificat ca un termen de prescripţie şi nu de decădere, cu toate consecinţele ce decurg dintr-o atare calificare.

Argumentele recurentei nu pot avea consecinţa reformării soluţiei primei instanţe, câtă vreme scopul evident urmărit prin sesizarea instanţei de contencios administrativ este anularea răspunsului la sesizarea din 25 august 2016, dată de la care se raportează obligatoriu termenele prevăzute de dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În mod corect judecătorul fondului a reţinut, prin aplicarea dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. care stabilesc modalitatea de calcul a termenului pe luni, că termenul de 6 luni pentru introducerea acţiunii în anulare s-a împlinit la data de 25 februarie 2016.

Totodată, astfel cum s-a constatat şi de către instanţa de fond, reclamanta nu a invocat nici motive temeinice pentru a justifica introducerea acţiunii peste termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţei este legală şi temeinică, astfel că va fi menţinută, iar recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L..va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 496 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate a Scrisorii de informare înregistrate sub nr. x din 19.01.2015 şi a celor două răspunsuri la aceeaşi contestaţie înregistrate sub nr. x din 25.08.2015 şi nr. 17400 din 16.09.2016, invocată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L.

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2987 din 11 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2019.