Challenge to interministerial fertilizer authorization for organic vermicompost: applicability of chemical fertilizer regulations versus EU organic farming directives

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată la data de 02.06.2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale - Direcţia Generala Politici Agricole si Strategii, Institutul National de Cercetare - Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Agenţia Naţionala pentru Protecţia Mediului şi Ministerul Sănătăţii - Institutul National de Sănătate Publica Bucureşti, anularea Deciziei nr. 669/20.03.2015 emisă de Comisia interministerială constituită în baza Ordinului nr. 6/22/2004 pentru autorizarea îngrăşămintelor în vederea înscrierii in lista îngrăşămintelor autorizate, cu menţiunea RO-ÎNGRĂŞĂMÂNT, pentru utilizarea si comercializarea în România, şi, pe cale de consecinţă, să se constate că nu este necesară înscrierea vermicompostului sub denumirea comerciala de A. în lista cu menţiunea RO-ÎNGRĂŞĂMÂNT.

2. Prin sentinţa civilă nr. 6648/12.10.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2015, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi a fost declinată judecarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, instanţă la care cauza a fost înregistrată la data de 29.10.2015 sub nr. x/2015.

3. La data de 10.12.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a precizat că înţelege să se judece cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Ministerul Sănătăţii, Institutul Naţional de Sănătate Publică Bucureşti. De asemenea, a formulat o cerere de introducere în cauză, în calitate de pârât, a Comisiei Interministeriale din cadrul Institutului Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti, întemeiată pe dispoziţiile art. 78 C. proc. civ.

4. Prin încheierea din data de 4.03.2016, curtea a constatat că au rămas fără obiect cererea formulată în temeiul art. 78 C. proc. civ. de pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului de introducere în cauză a Ministerului Mediului, cererea formulată în temeiul art. 78 C. proc. civ. de reclamantă de introducere în cauză a Ministerului Mediului, cererea formulată în temeiul art. 78 C. proc. civ. de reclamantă de introducere în cauză a Ministerului Sănătăţii; s-a constatat admisibilitatea cererii formulate în temeiul art. 78 C. proc. civ. de reclamantă de introducere în cauză a pârâtei Comisia interministerială pentru autorizarea îngrăşămintelor în vederea înscrierii în lista îngrăşămintelor autorizate constituită conform Ordinului nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale; a fost admisă excepţia tardivităţii cererii formulate de reclamantă la data de 10.12.2015 de modificare a petitului acţiunii sub aspectul obligării pârâtei Comisiei Interministeriale la emiterea unui act administrativ care să constate că nu este necesară autorizarea produsului; a fost respinsă excepţia tardivităţii cererii formulate de reclamantă la data de 10.12.2015 sub aspectul precizării cadrului procesual pe latura pasivă, ca nefondată; a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului; a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Institutul Naţional de Sănătate Publică Bucureşti; a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătăţii ca nefondată; a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, ca nefondată; a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia interministerială pentru autorizarea îngrăşămintelor în vederea înscrierii în lista îngrăşămintelor autorizate constituită conform Ordinului nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca nefondată; a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii, ca nefondată.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

5. Prin sentinţa nr. 1283 din 15 aprilie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti, ca nefondată. A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Politici Agricole şi Strategii, Comisia Interministerială pentru autorizarea îngrăşămintelor în vederea înscrierii în lista îngrăşămintelor autorizate constituită conform Ordinului nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare Pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti, astfel cum a fost precizată. A admis cererea de intervenţie formulată de reclamantă în temeiul art. 78 C. proc. civ. cu privire la pârâta Comisia interministerială pentru autorizarea îngrăşămintelor în vederea înscrierii în lista îngrăşămintelor autorizate constituită conform Ordinului nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. A dispus anularea Deciziei nr. 669/20.03.2015 emise de pârâta Comisia interministerială pentru autorizarea îngrăşămintelor în vederea înscrierii în lista îngrăşămintelor autorizate constituită conform Ordinului nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. A respins acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Institutul Naţional de Sănătate Publică Bucureşti, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

III Recursurile formulate de pârâţi

6. Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Politici Agricole şi Strategii, Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare Pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti, Ministerul Sănătăţii.

7. Recurentul Ministerul Sănătăţii, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, admiterea excepţiilor invocate, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

8. În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a respins în mod neîntemeiat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii, deoarece în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ o autoritate publică poate avea calitatea de pârât numai în măsura în care are calitatea de emitent al actului administrativ contestat sau nu a soluţionat în termenul legal ori a refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau un interes legitim. Reclamantul solicită anularea deciziei înregistrate sub nr. x/20.03.2015 şi pe cale de consecinţă să se constatate că nu este necesară înscrierea vermicompostului sub denumirea comercială de A. în lista RO- ÎNGRĂŞĂMÂNT, este vorba de un document emis de Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Medicului -ICPA Bucureşti, iar nu de Ministerul Sănătăţii.

9. Recurentul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare Pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 4 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei, rejudecarea şi păstrarea deciziei nr. 669/20.03.2015.

10. În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a oferit o motivare halucinantă în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor legale invocate de parte, dispoziţii care în mod evident sunt contradictorii, însă instanţa a considerat că se exclud reciproc. Or, rolul unei instanţe de judecată nu este acela de a constata contradictorialitatea dispoziţiilor legale sau a regulamentelor comunitare care se invocă de părţi, ci sa analizeze fiecare din dispoziţiile legale de drept intern sau de drept comunitar invocate de părţi şi să stabilească în mod suveran care dintre ele sunt aplicabile cauzei

11. Pentru comercializarea de îngrăşăminte chimice in vederea utilizării in agricultura din România, astfel cum rezulta şi din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cadrul legislativ este reglementat de Regulamentul CE 2.003/2003 al Parlamentului European si al Consiliului privind îngrăşămintele; Ordinul 6/22/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Comisiei interministeriale pentru autorizarea îngrăşămintelor noi, amendamentelor pentru sol şi a nutrienţilor în vederea înscrierii in lista îngrăşămintelor, amendamentelor pentru sol şi a nutrienţilor autorizate/autorizaţi, cu menţiunea RO-ÎNGRĂŞĂMÂNT, pentru utilizarea si comercializarea in România; H.G. nr. 1261/2007. privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2.003/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 octombrie 2003 privind îngrăşămintele; Legea nr. 232/2010. privind regimul de import al mostrelor de îngrăşăminte şi al îngrăşămintelor. La solicitarea producătorului/importatorului/distribuitorului, îngrăşămintele care nu se încadrează în cadrul legislativ menţionat in Regulamentul CE 2.003/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului privind Îngrăşămintele şi Ordinul 6/22/2004 se pot testa pentru introducerea pe piaţa din România ca RO-ÎNGRĂŞĂMÂNT şi utilizarea lor în agricultură.

12. S-a mai consemnat că "pârâta i-a comunicat ferm (reclamantei) că poate urma aceasta procedura in vederea autorizării", în ciuda faptului că nu exista niciun înscris la dosarul cauzei din care sa rezulte o astfel de concluzie, mai ales că cererea de autorizare a fost formulată de reclamantă pentru un anumit tip de produs (A. lichid), iar contestaţia împotriva Deciziei nr. 669/20.03.2015 vizează un alt tip de produs, respectiv A. solid.

13. Referitor la faptul ca reclamanta a incheiat Contractele de cercetare ştiinţifică V16/2014 şi V49/2015 dintr-un "concurs de împrejurări" deoarece reclamanta a simţit nevoia unei certificări din punct de vedere legal pe piaţa romanească, aceasta este o confuzie voita, ba chiar o inducere voită în eroare a instanţei, sintagma "certificare" nefiind uzitată nici in Ordinul 6/22/2004 cu modificările ulterioare şi nici în Contractul de cercetare ştiinţifică nr. V16/2014 încheiat între ICPA şi reclamantă.

14. Referitor la susţinerea instanţei de fond conform căreia "în momentul în care s-a adresat I. C. pen..A., acesta ştia exact despre ce produs era vorba şi fără nici o discuţie a fost de acord cu testarea produsului, lăsând reclamanta să meargă pe acest făgaş, în sensul că permiţându-i testarea în primul an şi ulterior în al doilea an, în ipoteza în care şi rezultatele erau favorabile, se dădea o certificare acestui produs", precizează că singurele informaţii privind produsul adus la testare la ICPA de către reclamanta au fost cele din eticheta de pe bidonul adus pentru testare, iar pârâta nu şi-a exprimat niciodată părerea despre un produs fertilizant numai pe baza informaţiilor de pe etichetă. A subliniat faptul că este obligată să testeze produsele fertilizante in baza unei simple cereri pentru autorizarea îngrăşămintelor noi din producţia internă şi din import şi nu este o opţiune.

15. Mai mult, chiar după ce a primit Decizia nr. 669/20.03.2015, dorind ca respectiva Comisie Interministerială să emită un document prin care să certifice ca produsul supus autorizării în fapt nu trebuie autorizat, reclamanta a depus la lCPA o nouă cerere pentru autorizarea îngrăşămintelor noi din producţia internă şi din import, conform art. 16 pct. 2 din Ordinul 6/22/2004, pentru testarea produsului A. lichid anul II, cerere înregistrată cu nr. x/22.05.2015, fiind încheiat contractul de cercetare nr. x/2015, data depunerii cererii la lCPA pentru testarea produsului A., 22.05.2015, fiind după primirea Deciziei nr. 669/20.03.2015.

16. Referitor la afirmaţia reclamantei şi a Institutului Naţional de Sănătate Publică din cadrul Ministerului Sănătăţii, prin adresa nr. x/19.05.2015, conform căreia "In România, îngrăşămintele organice naturale sau compostate nu necesită autorizare", aceasta se regăsea la art. 3 al (2), însă Ordinul 6.22.2004 a fost modificat prin Ordinul 1071/2010, alin. (2) nemairegăsindu-se în formularea art. 3.

17. Ca o concluzie cu privire la motivaţia din cuprinsul Deciziei nr. 669/20.03.2015, de respingere a autorizării produsului A. referitoare la lipsa avizului de mediu şi lipsa avizului de sănătate, aceasta este întemeiată şi este ea însăşi o motivaţie suficient de puternică pentru respingerea autorizării produsului. Susţinerea instanţei de fond că "cerinţa legii este îndeplinită, reclamanta obţinând aviz în sensul că nu este necesară o autorizare de acest fel şi că legea nu solicită condiţia avizării, ci pe cea emiterii unui aviz", nu poate fi primită întrucât dispoziţia legală că nu necesită autorizare nu se mai află în vigoare încă din anul 2010, fiind abrogată prin Ordinul 1071/2010.

18. De asemenea, susţinerea instanţei de fond conform căreia a înlăturat în mod neîntemeiat primele două motive de respingere a autorizării din Decizia nr. 669/20.03.2015, iar al treilea motiv s-a considerat nemotivat, este o măsură vădit neîntemeiată, însăşi lipsa avizelor solicitate de Comisia interministerială fiind una pertinentă şi suficient de puternică pentru respingerea autorizării produsului, iar celelalte motive de respingere sunt prin ele însele descrise astfel încât reclamanta să înţeleagă exact lipsurile şi documentaţia pe care trebuie sa o pregătească în vederea obţinerii autorizării produsului.

19. Referitor la ultimul motiv de respingere a autorizării stipulat în Decizia nr. 669/20.03.2015, legat de instabilitatea produsului, a arătat că ICPA nu se ocupă cu stabilirea procedurilor pentru determinarea stabilităţii îngrăşămintelor şi nici a criteriilor de determinare a stabilităţii unui produs, fiind vorba de un produs organic. Reclamanta, în calitate de producător, cunoscând procesul tehnologic si caracteristicile materiilor prime şi ale produsului final, declară condiţiile de stabilitate pentru un produs cu caracteristici bine determinate şi stabile într-un termen de valabilitate declarat pe propria răspundere.

20. Recurentul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii.

21. Referitor la susţinerile reclamantului, a arătat că, potrivit art. 1 din Regulamentul (CE) 834/2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice, precum şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91, dispoziţiile acestui regulament se aplică produselor de origine agricolă; utilizarea îngrăşămintelor şi amendamentelor pentru sol în agricultura ecologică este reglementată de Regulamentul (CE) 834/2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice, precum şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91; în conformitate cu prevederile acestui articol, pot fi utilizate în agricultura ecologică doar produsele şi substanţele cuprinse într-o listă limitativă (respectiv cele cuprinse în Anexa nr. 1 la Regulamentul (CE) 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice în ceea ce priveşte producţia ecologică, etichetarea şi controlul.

22. Produsele şi substanţele incluse pe lista restrânsă pot fi utilizate numai dacă folosirea lor corespunzătoare este autorizată în agricultura generală a statelor membre în cauză, în conformitate cu dispoziţiile de drept comunitar relevante sau dispoziţiile naţionale care respectă dreptul comunitar. Instanţa de fond în mod eronat reţine că cerinţa legii este îndeplinită, reclamanta obţinând aviz în sensul că nu este necesară o autorizare faţă de caracterul produsului avut în vedere, raportat la dispoziţiile actului normativ care reglementează materia autorizării îngrăşămintelor cu menţiunea RO-ÎNGRĂŞĂMÂNT pentru utilizarea şi comercializarea în România.

23. Or, în vederea autorizării îngrăşămintelor noi de către Comisie, dosarul trebuie să conţină, pe lângă documente şi informaţii referitoare la efectele asupra sănătăţii şi a mediului, împreună cu avizul sanitar şi avizul de mediu, cu atât mai mult cu cât din buletinele de analize emise de ICPA rezultă, în mod clar, variabilitatea caracteristicilor produselor analizate, fapt confirmat de A. S.R.L. care declară că acest produs este " (...) instabil prin el însuşi (...)."

24. Subliniază faptul că dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 6/22/2004, reţinute de instanţă ca fiind incidente, au fost abrogate prin Ordinul nr. 94/2010, astfel încât aceste prevederi nu au produs efecte la data emiterii Deciziei nr. 669/2015; apreciază ca nefondată susţinerea instanţei cu privire la caracterul nemotivat al deciziei atacate, în situaţia în care a fost respinsă autorizarea provizorie a produsului A. pentru lipsa documentaţiei, în special a actelor administrative care atestă efectele asupra securităţii sănătăţii şi a mediului în cazul utilizării produsului pe piaţa din România.

IV Apărările intimatei reclamante

25. Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, prezentând considerentele sentinţei instanţei de fond, pe care le-a apreciat ca fiind legale şi temeinice.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

26. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererile de recurs, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:

27. Prin cererea de chemare în judecată precizată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea deciziei nr. 669/20.03.2015 emisă de Comisia interministerială pentru autorizarea îngrăşămintelor în vederea înscrierii în lista îngrăşămintelor autorizate constituită conform Ordinului nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, şi, pe cale de consecinţă, să se constate că nu este necesară înscrierea vermicompostului sub denumirea comercială de A. în lista cu menţiunea RO-ÎNGRĂŞĂMÂNT.

28. Prin decizia nr. 669/20.03.2015 emisă de Comisia interministerială pentru autorizarea îngrăşămintelor în vederea înscrierii în lista îngrăşămintelor autorizate constituită conform Ordinului nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, s-a decis respingerea autorizării provizorii a produsului A., în vederea completării documentaţiei depuse pentru obţinerea Avizului de Mediu şi Avizului de Sănătate, întrucât documentaţia tehnică depusă nu corespunde cu cea determinată privind caracteristicile produsului, prezentarea documentaţiei privind stabilitatea produsului.

29. Motivele de recurs invocate de pârâtul Ministerul Sănătăţii cu privire la lipsa calităţii sale procesuale pasive sunt fondate.

30. Calitatea procesuală, potrivit art. 36 C. proc. civ., rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, iar calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între pârât şi cel obligat în cadrul raportului juridic, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

31. Excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost respinsă, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 669/20.03.2015 emisă de Comisia interministerială pentru autorizarea îngrăşămintelor în vederea înscrierii în lista îngrăşămintelor autorizate constituită conform Ordinului nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, şi, pe cale de consecinţă, să se constate că nu este necesară înscrierea vermicompostului sub denumirea comerciala de A. în lista cu menţiunea RO-ÎNGRĂŞĂMÂNT, cu aplicarea greşită a prevederilor legale incidente, Ordinul nr. 6/22/2004 şi dispoziţiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit cărora orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

32. Ministerul Sănătăţii nu este emitentul deciziei a cărei anulare s-a solicitat, nu s-a solicitat emiterea de către acesta a unui act administrativ şi nu i s-a solicitat recunoaşterea vreunui drept.

33. Decizia nr. 669/20.03.2015 a fost emisă de Comisia interministerială pentru autorizarea îngrăşămintelor constituită în temeiul Ordinului nr. 6/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Comisiei interministeriale pentru autorizarea îngrăşămintelor în vederea înscrierii în lista îngrăşămintelor autorizate cu menţiunea RO-ÎNGRĂŞĂMÂNT, pentru utilizarea şi comercializarea în România, care, potrivit art. 7, se organizează şi funcţionează în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia generală politici agricole.

34. Faptul că în compunerea Comisiei interministeriale (condusă de un preşedinte şi având în componenţa sa 4 vicepreşedinţi, 10 membri şi un secretar permanent) se află şi un reprezentant al Ministerului Sănătăţii, împreună cu reprezentanţi ai altor ministere şi institute de cercetări cu responsabilităţi în domeniu, delegaţi permanenţi ai acestora, conform Anexei 2 la Regulamentul menţionat, nu atribuie acestui minister calitate procesuală pasivă raportat la actele emise de Comisie, care funcţionează şi îşi exercită atribuţiile stabilite prin Ordin în mod independent.

35. În ceea ce priveşte motivele de recurs invocate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Politici Agricole şi Strategii şi Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare Pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti, Înalta Curte constată că sunt incidente motive de casare a sentinţei cu trimitere spre rejudecare instanţei de fond.

36. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea deciziei nr. 669/20.03.2015 emisă de Comisia interministerială pentru autorizarea îngrăşămintelor în vederea înscrierii în lista îngrăşămintelor autorizate constituită conform Ordinului nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, şi, pe cale de consecinţă, să se constate că nu este necesară înscrierea vermicompostului sub denumirea comerciala de A. in lista cu menţiunea RO-ÎNGRĂŞĂMÂNT.

37. Prin sentinţa recurată s-a dispus anularea deciziei nr. 669/20.03.2015 emise de pârâta Comisia interministerială pentru autorizarea îngrăşămintelor în vederea înscrierii în lista îngrăşămintelor autorizate constituită conform Ordinului nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

38. Deşi, aparent, instanţa de fond s-a pronunţat asupra cererii de chemare în judecată, examinând considerentele reţinute prin sentinţa recurată, raportat la motivele invocate prin cerere şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a examinat cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

39. Prin Decizia nr. 669/20.03.2015 emisă de Comisia interministerială pentru autorizarea îngrăşămintelor în vederea înscrierii în lista îngrăşămintelor autorizate constituită conform Ordinului nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a fost respinsă autorizarea provizorie a produsului A., în vederea completării documentaţiei depuse pentru obţinerea avizului de mediu şi a avizului de sănătate, întrucât documentaţia tehnică depusă nu corespunde cu cea determinată privind caracteristicile produsului, şi pentru prezentarea documentaţiei privind stabilitatea produsului.

40. Ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată, Comisia Interministerială constituită în temeiul dispoziţiilor Ordinului MADR nr. 6/22/2004 pentru autorizarea îngrăşămintelor în vederea înscrierii în lista îngrăşămintelor autorizate cu menţiunea RO ÎNGĂŞĂMÂNT pentru utilizarea şi comercializarea în România, a constatat, în şedinţa din data de 25.06.2015 şi apoi la 23.07.2015, că nu s-a depus documentaţia privind stabilitatea produsului A. lichid, acesta fiind un produs natural, reprezentantul ANPM precizând că nu este necesar şi nu poate fi emis avizul de mediu pentru un astfel de produs, nefiind un produs chimic; s-a menţinut decizia de respingere a autorizării provizorii a produsului A. solicitat la autorizare de către S.C. A. S.R.L. şi s-a decis suspendarea eliberării unui punct de vedere cu privire la aspectele semnalate de către reclamantă până la pronunţarea de către instanţă asupra contestaţiei.

41. Deşi cu privire la produsul deţinut de reclamantă, aceasta a precizat că este un produs ecologic, cererea de autorizare formulată şi contractul de cercetare ştiinţifică pentru testare care au condus la emiterea deciziei contestate se referă la îngrăşămintele chimice din agricultura clasică şi nu din cea ecologica, întrucât testarea şi autorizarea îngrăşămintelor pentru agricultura ecologică nu formează în mod explicit obiectul Ordinului nr. 6/22/2004, acesta conţine norme de autorizare numai pentru îngrăşămintele chimice din agricultura clasică, nu şi pentru cele din agricultura ecologică.

42. Pârâtul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti a precizat reclamantei, prin adresa nr. x/8.05.2014, faptul că la acea dată se elabora noul cadru legislativ pentru implementarea managementului îngrăşămintelor în România, care se referă şi la îngrăşămintelor organice şi organo-minerale, iar la solicitarea reclamantei, îngrăşământul se poate testa pentru introducerea pe piaţa din România ca RO-ÎNGRĂŞĂMÂNT în conformitate cu Ordinul nr. 6/22/2004.

43. Cu toate acestea, reclamanta, producător al produsului A., a depus cererea nr. x/10.06.2014 pentru autorizarea îngrăşămintelor noi din producţia internă şi din import, conform art. 16 pct. 2 din Ordinul nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu modificările ulterioare, şi a încheiat cu pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare Pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti contractul de cercetare ştiinţifică nr. V16/2014 pentru testarea în anul I a extractului lichid din dejecţii provenite de la viermi (vermicompost), comercializat sub denumirea de "A." la diferite culturi, în vederea autorizării pentru folosire în agricultura din România.

44. Prin Ordinul nr. 6/22/2004 a fost aprobat Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Comisiei interministeriale pentru autorizarea îngrăşămintelor în vederea înscrierii în lista îngrăşămintelor autorizate, cu menţiunea RO-ÎNGRĂŞĂMÂNT, pentru utilizarea şi comercializarea în România, comisie care funcţionează în cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului - Direcţia generală de implementare şi reglementare.

45. Potrivit art. 1 din Regulament, "În România, utilizarea şi comercializarea îngrăşămintelor chimice se fac pe baza autorizării acestora de către Comisia interministerială pentru autorizarea îngrăşămintelor în vederea înscrierii în lista îngrăşămintelor autorizate cu menţiunea RO-ÎNGRĂŞĂMÂNT, pentru utilizarea şi comercializarea în România, denumită în continuare Comisie.". Potrivit art. 6, "Activitatea de cercetare-testare în vederea autorizării îngrăşămintelor are drept scop cunoaşterea însuşirilor fizico-chimice şi biologice ale acestora, a influenţei lor asupra solului, subsolului şi apelor subterane, în vederea prevenirii poluării mediului, precum şi a influenţei asupra producţiei plantelor şi a calităţii recoltei.". Comisia autorizează noile îngrăşăminte din producţia internă şi din import, altele decât cele prevăzute la art. 3 alin. (2) şi art. 4 alin. (1), pentru folosirea acestora în agricultură şi silvicultură (art. 12).

46. Potrivit art. 13, "Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie, denumit în continuare I. C. pen..A., este autoritatea desemnată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile să execute testarea îngrăşămintelor noi din producţia internă şi din import în reţeaua oficială de testare, în vederea autorizării îngrăşămintelor noi din producţia internă şi din import şi a înscrierii acestora în lista îngrăşămintelor autorizate cu menţiunea RO-ÎNGRĂŞĂMÂNT.", iar conform art. 16, "(1) Cererile pentru autorizarea îngrăşămintelor noi din producţia internă sau din import, în vederea înscrierii în lista îngrăşămintelor autorizate pentru folosirea în România cu menţiunea RO-ÎNGRĂŞĂMÂNT, se depun de operatorii economici, persoane juridice, la Biroul unic din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile.", "(4) Cererea pentru autorizarea îngrăşămintelor noi din producţia internă şi din import, în vederea înscrierii în lista îngrăşămintelor autorizate pentru folosirea în România cu menţiunea RO-ÎNGRĂŞĂMÂNT, împreună cu documentele prevăzute la alin. (3) se transmit I. C. pen..A. în termen de 5 zile de la primirea acestora.".

47. Instanţa de fond, deşi a reţinut că reclamanta a dorit autorizarea unui produs ce nu se încadra în tiparele ipotezelor reglementate de Ordinul nr. 6/22/2004, act normativ care conţine norme de autorizare numai pentru îngrăşămintele chimice din agricultura clasică, iar nu şi pentru cele din agricultura ecologică, a constatat că pârâta a fost cea care şi-a asumat necesitatea soluţionării cererii reclamantei, în funcţie de specificul său, în raport de acest Ordin, pentru a se acoperi vidul legislativ de la acel moment; a reţinut că faptul că cererea reclamantei a fost făcută în temeiul acestui ordin nu duce la concluzia că aceasta a cerut autorizarea unui îngrăşământ chimic pentru agricultura clasică; a constatat că pârâta a procedat la aplicarea Ordinului cu toate condiţiile şi cerinţele specifice îngrăşămintelor chimice din agricultura clasică, solicitând reclamantei obţinerea avizelor de mediu şi sănătate (cerute de art. 17 alin. (2) din Ordin), precum şi documentaţia tehnică privind stabilitatea produsului, şi a procedat în continuare la analiza deciziei emise de Comisia interministerială pentru autorizarea îngrăşămintelor în vederea înscrierii în lista îngrăşămintelor autorizate cu menţiunea RO-ÎNGRĂŞĂMÂNT, pentru utilizarea şi comercializarea în România; a analizat primele două motive de respingere a autorizării, referitoare la lipsa celor două avize, avizul sanitare şi avizul de mediu, având în vedere acte emise ulterior deciziei contestate, precum şi motivul constând în faptul că produsul a fost respins de la autorizarea provizorie raportat la cerinţele ordinului 6/22/2004 şi anume art. 15 pct. c, care precizează că se retrage autorizaţia pentru îngrăşăminte noi din producţia internă şi din import "dacă producătorul sau reprezentantul acestuia nu respectă compoziţia certificată la autorizare cu abateri relative care depăşesc 2%, constatate prin analize fizico-chimice de către un laborator autorizat pentru analize de îngrăşăminte"; faţă de art. 25 pct. 1, "Orice schimbare intervenită în formula îngrăşământului, respectiv schimbarea conţinutului în substanţa activă, a caracteristicilor fizico-chimice, schimbarea tehnologiei, însemnă obţinerea unui produs nou ce se va supune în mod obligatoriu testelor de autorizare ", a apreciat că solicitarea apare ca fiind in contradicţie cu produsul în sine, organic, instabil prin el însuşi.

48. Este de observat, însă, din cererea de chemare în judecată formulată, că reclamanta a precizat faptul că nu îşi însuşeşte punctul de vedere exprimat de Comisia interministerială întrunită în baza Ordinului nr. 6/22/2004, întrucât se creează prezumţia că este necesară autorizarea produsului A. (vermicompost-humus de rama), fapt pentru care ar fi obligată să parcurgă paşii pentru autorizarea ca RO-ÎNGRĂŞĂMÂNT, ceea ce este contrar legislaţiei comunitare, prin acceptarea deciziei 669/20.03.2014 fiind prejudiciată în dreptul de a comercializa produsul A., care nu necesită autorizare.

49. Reclamanta a susţinut că nu este necesară parcurgerea niciunei formalităţi privind autorizarea, cu excepţia buletinului de analiză şi a declaraţiei de conformitate a producătorului, produsul fiind unul natural (ecologic), conform descrierilor din Anexa 1 a Regulamentului CE nr. 889/05.09.2008 a CEE de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului CE nr. 834/2007 al Consiliului privind producţia ecologica şi etichetarea produselor ecologice în ceea ce priveşte producţia ecologică, etichetarea şi controlul şi Anexa 2, pct. 2 din acelaşi Regulament; a invocat faptul că produsul este autorizat în temeiul Regulamentului CEE nr. 2092/91 şi menţinut conform art. 16 alin. (3) lit. c) din Regulamentul CE nr. 834/2007 (pentru produsul solid-dejecţii provenite de la viermi-vermicompost) şi Anexa 2, pct. 2 din acelaşi Regulament European (pentru produsul lichid -microorganisme - bacterii, viruşi si ciuperci).

50. A precizat reclamanta că din proprie iniţiativă a procedat la încheierea contractului de cercetare ştiinţifică nr. V16/2014/07.06.2014 cu ICPA pentru testarea vermicompostului comercializat sub denumirea A. la diferite culturi, iar solicitarea unei anume documentaţii este în contradicţie cu produsul în sine, organic, instabil prin el însuşi, orice solicitare de depunere a vreunei documentaţii de stabilitate a produsului de către societate fiind netemeinică şi nelegală, responsabilitatea stabilităţii produsului revenind fiecărui utilizator prin respectarea condiţiilor de depozitare şi păstrare recomandate de producător.

51. Instanţa de fond nu a examinat cererea prin prisma acestor susţineri şi precizări ale reclamantei, potrivit cărora din proprie iniţiativă a procedat la încheierea contractului de cercetare ştiinţifică cu ICPA pentru testarea prodului A., deşi nu este necesară parcurgerea niciunei formalităţi privind autorizarea, cu excepţia buletinului de analiză şi a declaraţiei de conformitate a producătorului, produsul fiind unul natural, şi a dispoziţiilor de drept comunitar pe care reclamanta le-a invocat.

52. Instanţa trebuia să aibă în vedere motivele invocate de reclamantă, care se consideră vătămată prin prisma faptului că nu este necesară parcurgerea niciunei formalităţi privind autorizarea, cu excepţia buletinului de analiză şi a declaraţiei de conformitate a producătorului, produsul fiind unul natural (ecologic) şi autorizat, conform Regulamentului CE nr. 889/05.09.2008 a CEE de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului CE nr. 834/2007 al Consiliului privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice in ceea ce priveşte producţia ecologică, etichetarea şi controlul.

53. Analiza actului a cărui anulare s-a solicitat se impunea a fi efectuată în baza şi raportat la dispoziţiile legale în temeiul cărora a fost emis, însă prin examinarea cererii aşa cum a fost formulată, a obiectului acesteia, a motivelor de fapt şi de drept invocate.

54. În examinarea cauzei se impunea ca instanţa de fond să stabilească actul normativ în baza căruia a fost emis actul a cărui anulare s-a solicitat şi să examineze cererea prin analiza motivelor invocate prin cererea de chemare în judecată şi a apărărilor formulate de pârâţi raportat la acestea.

55. În lipsa acestora, deşi, teoretic, s-a pronunţat pe fondul cererii de chemare în judecată, instanţa de fond a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului cererii, care presupune existenţa tuturor elementelor în baza cărora să fie examinată legalitatea hotărârii judecătoreşti, prin prisma motivelor cererii de chemare în judecată şi a apărărilor formulate de pârâţi în raport de acestea, motive invocate faţă de care se impunea a se analiza vătămarea produsă reclamantei, motiv de casare cu trimitere în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 488 pct. 6, art. 497 C. proc. civ., iar faţă de motivele care impun casarea cu trimitere spre rejudecare, care nu permit efectuarea controlului judiciar din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu vor fi analizate motivele de recurs privind aplicarea greşită a dispoziţiilor legale.

56. Având în vedere motivele de recurs care impun casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare, pentru soluţionarea unitară a cauzei, Înalta Curte va admite atât cele două recursuri formulate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Politici Agricole şi Strategii, Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare Pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti, cât şi recursul formulat de Ministerul Sănătăţii, fondat pentru motivele arătate anterior, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond. Vor fi menţinute dispoziţiile sentinţei privind respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti, şi respingerea acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Institutul Naţional de Sănătate Publică Bucureşti ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, cu privire la care pârâtul, respectiv reclamanta, nu au formulat recurs.

VI Soluţia instanţei de recurs

57. Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 496, art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare, în conformitate cu dispoziţiile art. 501 alin. (1), (3) şi (4) C. proc. civ.. În rejudecare, instanţa de fond va avea în vedere dispoziţiile art. 501 alin. (1), (3) şi (4) C. proc. civ., problemele de drept dezlegate anterior fiind obligatorii pentru instanţa care va judeca fondul, şi va judeca din nou, în limitele casării, potrivit considerentelor din prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Politici Agricole şi Strategii, Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare Pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti, Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 1283 din 15 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi trimite acţiunea spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Menţine dispoziţiile sentinţei privind respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi respingerea acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Institutul Naţional de Sănătate Publică Bucureşti, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 mai 2019.