Mandatory competitive exam for bailiff jurisdiction transfer when applications exceed vacancies under Law 188/2000 Regulation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta A. în temeiul art. 1 alin. (1) si art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţionala A Executorilor Judecătoreşti("Unej") şi Ministerul Justiţiei("Mj") obligarea acestora să îi comunice răspuns privind modul de soluţionare a Cererii nrx/06.08.2015, prin care a solicitat schimbarea sediului profesional dintr-o alta circumscripţie în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, să îi comunice hotărârea Consiliului UNEJ prin care s-a stabilit că pentru executorii care vor sa-si schimbe sediul dintr-o alta circumscripţie in Bucureşti, ar fi întrunite condiţiile prevăzute de art. 791 din Regulament, pentru ca ocuparea posturilor sa se facă prin concurs, să se dispună anularea parţiala, pentru nelegalitate si netemeinicie a următoarelor acte, în ce priveşte postul de executor pe care avea dreptul sa-l ocupe prin schimbare de sediu din alta circumscripţie in Circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, FARA CONCURS:a)Hotărârea Consiliului UNEJ menţionata la pct II,b)Hotărârea nr. 79/11.09.2015 a Consiliului UNEJ, c) Ordinul nr. 3011/23.09.2015, emis de Ministerul Justiţiei, pe baza Hotărârii nr. 79/11.09.2015,IV.Obligarea UNEJ să-i restituie suma de 2.600 RON, pe care a încasat-o pentru concurs.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1713 din 23 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile lipsei de interes şi de obiect invocate pentru capetele I şi III ale cererii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei UNEJ pentru capătul I, excepţia lipsei de interes pentru capătul al II - lea, precum şi excepţia prematurităţii pentru capătul al IV - lea.

Curtea de Apel a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea cererii de recurs, reclamanta a arătat în esenţă că prima instanţă a reţinut eronat că "organizarea concursului nu era necesară doar pentru departajarea potenţialilor candidaţi dar şi pentru verificarea unor cunoştinţe specifice minime, prin obţinerea unor note minime,... condiţie care deşi a fost întrunită la numirea în cadrul profesiei, urmează a fi reanalizată prin dispoziţiilor art. 791 alin (9) din Regulament".

Prin această concluzie, prima instanţa dovedeşte că în luarea acestei hotărâri nelegale, esenţială a fost interpretarea eronată a reglementarilor legale in domeniu, adăugând chiar la lege prin considerarea ca obligatorie a reanalizării cunoştinţelor profesionale minime ale executorilor judecătoreşti, in speţa examen obligatoriu cu ocazia soluţionării cererilor de schimbare de sediu dintr-o circumscripţie în alta deşi aceştia sunt definitivi şi ca să intre în profesie, au parcurs toate examenele prevăzute de lege.

În opinia recurentei, această concluzie a instanţei este eronată şi în afara prevederilor legale, întrucât Legea nr. 188/2000 prevede examinarea cunoştinţelor profesionale numai la admiterea în profesie şi la definitivarea în profesie, dar n conţine nicio prevedere de reanalizare, reexaminare pentru executorii aflaţi în exerciţiul profesiei.

Regulamentul, fiind un act normativ inferior legii, ce are ca scop punerea în executare a legii, nu poate adăuga la lege prin art. 791, respectiv nu poate institui un examen neprevăzut de lege, motiv pentru care recurenta apreciază că acest regulament este nelegal.

Schimbarea sediului profesional dintr-o circumscripţie în alta nu poate fi considerată o promovare, astfel că nu necesită reexaminarea profesională a executorului definitiv aflat deja în exerciţiul profesiei.

Instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că prin Hotărârea nr. 77/11.09.2015, Consiliul UNEJ a avizat favorabil, fără examen sau concurs, un număr de 10 cereri de schimbare de sediu, iar pârâtul Ministerul Justiţiei a emis ordinele, acest fapt constituind o discriminare.

Instanţa nu a ţinut cont nici de precedentele invocate, în care, în lipsa concurenţei a încetat procedura concursului, nefiind necesara reexaminarea profesionala a executorilor judecătoreşti definitivi care au cerut schimbarea sediului profesional in alta circumscripţie.

Pentru a justifica respingerea acţiunii, instanţa a mai invocat in mod eronat si intrarea circuitul civil a OMJ 3011/2015 prin care s-a stabilit data concursului, despre care a reţinut că a produs efecte juridice.

Recurenta a apreciat că instanţa s-a aflat în eroare, întrucât respectivul ordin stabileşte numai datele de susţinere a concursurilor pentru fiecare secţiune fără a face nicio referire la circumscripţiile pentru care se aplica în cazul concursului pentru schimbări de sediu. În acest caz, ordinul putea sa mai rămână valabil pentru acele circumscripţii pentru care exista concurenţă, pentru restul nemaifiind aplicabil.

S-a arătat că prima instanţă a respins nelegal cererea prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei UNEJ să-i comunice răspuns privind modul de soluţionare a cererii nr. x/06.08.2015, întrucât refuzul său de participare a fost justificat chiar de hotărârea pe care a luat-o Consiliul UNEJ în şedinţa din 23.10.2015 prin care a hotărât avizarea favorabilă a cererilor în condiţiile art. 79 din Regulament, respectiv fără concurs.

De asemenea, recurenta a apreciat că este nelegală soluţia de respingere a capătului de cerere privind restituirea sumei de 2.600 de RON, pe care pârâta a încasat-o pentru concurs, arătând că instanţa nu a ţinut cont de faptul că refuzul său de participare se datorează în principal hotărârii UNEJ din şedinţa din 23.10.2015, în care a constatat că este lipsită de justificare şi temei legal organizarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante pentru schimbare sedii executori judecătoreşti în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti şi a Curţii de Apel Timişoara.

În fine, recurenta a arătat că a adresat cererea nr. x/30.10.2015 către UNEJ şi nr. 88989/30.10.2015 către Ministerul Justiţiei pentru anularea concursului şi avizarea favorabilă a cererilor conform art. 79 alin. (4) din Regulament, iar răspunsul Ministerului Justiţiei nr. 2/88989/10.11.2015 emis în ziua concursului a ajuns abia în data de 11.11.2015, după ziua de concurs., în consecinţă culpa neparticipării reclamantei la concurs aparţine Consiliului UNEJ care trebuie să restituie taxa pe care încasat-o.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Examinând criticile invocate în cererea de recurs, raportat la hotărârea atacată şi la probele administrate în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge, având în vedere următoarele considerente:

Reclamanta a solicitat anularea Hotărârii nr. 79/11.09.2015 a Consiliului UNEJ şi a Ordinului nr. 3011/C/23.09.2015 al Ministrului Justiţiei, avizarea cererii sale de schimbare de sediu fără concurs, întrucât faţă de împrejurarea că numărul cererilor de înscriere la concurs a fost mai mic decât numărul posturilor vacante, nu se mai impunea organizarea concursului şi restituirea taxei de concurs.

Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată, opinie împărtăşită de instanţa de control judiciar.

Prin Hotărârea Consiliului UNEJ nr. 77/11.09.2015 privind avizarea favorabilă a cererilor de schimbare de sediu a birourilor executorilor judecătoreşti dintr-o circumscripţie în altă pentru anul 2015, au fost avizate favorabil 10 (zece) cereri de schimbare de sediu a birourilor executorilor judecătoreşti dintr-o circumscripţie în alta.

În cauză, urmare a publicării listei posturilor vacante pentru schimbări de sediu ale birourilor executorilor judecătoreşti, au formulat pentru cele 16 posturi vacante în Bucureşti, cereri de schimbare de sediu mai mulţi candidaţi decât posturile vacante, motiv pentru care s-a procedat la organizarea de concurs în vederea ocupării posturilor vacante, conform art. 791 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 210/2001.

Prin Hotărârea nr. 79/11.09.2015 emisă de Consiliul UNEJ, s-a aprobat ca data desfăşurării concursului pentru schimbări de sediu dintr-o circumscripţie în alta să aibă loc in data de 10.11.2015.

Prin Ordinul nr. 3011/C/23.09.2015 emis de Ministrul Justiţiei a fost aprobată organizarea concursului pentru schimbarea sediilor birourilor executorilor judecătoreşti in data de 10.11.2015 în Bucureşti.

Prevederile art. 79 şi art. 791din Ordinul ministrului justiţiei nr. 210/2001 de aprobare a Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, stabilesc următoarele:, ART. 79

(1) Schimbarea sediului biroului executorului judecătoresc dintr-o circumscripţie în alta se face, la cerere, pe locurile vacante prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. d).

(2) Abrogat

(3) Cererea de schimbare a sediului biroului executorului judecătoresc se face în termen de 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, a listei cuprinzând posturile vacante. Lista se publică şi pe paginile de internet ale Ministerului Justiţiei şi Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. De asemenea, lista se va afişa la sediul Camerelor executorilor judecătoreşti, la loc vizibil şi accesibil publicului.

(4) Cererea va fi avizată favorabil de Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, cu condiţia ca în circumscripţia judecătoriei de unde se solicită schimbarea sediului să îşi desfăşoare în continuare activitatea cel puţin un executor judecătoresc. Schimbarea sediului se dispune de ministrul justiţiei, prin ordin.

(5) Executorul judecătoresc a cărui cerere de schimbare de sediu a fost aprobată are obligaţia de a face înscrierile corespunzătoare, potrivit prevederilor art. 7 şi 8; cu privire la arhivă fiind aplicabile dispoziţiile art. 51.

ART. 79^1

(1) Când numărul cererilor de schimbare de sediu este mai mare decât numărul posturilor vacante dintr-o circumscripţie a judecătoriei, posturile se vor ocupa prin concurs, în ordinea mediilor obţinute de candidaţi.

(2) Concursul pentru schimbări de sediu dintr-o circumscripţie în alta va fi organizat de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, sub coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei, şi va consta într-o probă teoretică şi o probă practică.

(….)."

Nu poate fi reţinută critica recurentei potrivit căreia instanţa a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 791 din Regulamentul de aplicare al Legii 188/2000, recurentul solicitând aplicarea art. 79 din Regulamentul de aplicare al Legii 188/2000.

Instanţa de fond în motivarea soluţiei de respingere a acţiunii reclamantei a făcut trimitere la dispoziţiile art. 79 din OMJ nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, care reglementează procedura de formulare a cererii de schimbare a sediului biroului executorului judecătoresc dintr-o circumscripţie în alta.

Dispoziţiile art. 791 alin. (1) din OMJ nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, vizează modalitatea de participare la concurs în cazul în care numărul cererilor de schimbare de sediu este mai mare decât numărul posturilor vacante dintr-o circumscripţie a judecătoriei, în ordinea mediilor obţinute de candidaţi, iar alin. (5) al art. 791 din Regulament vizează termenul de formulare a cererii în cazul organizării concursului.

Împrejurarea că recurenta nu doreşte ca instanţa de fond să fi avut în vedere aplicarea dispoziţiile art. .791 din Regulamentul care reglementează procedura de concurs în cazul în care numărul cererilor de schimbare de sediu este mai mare decât numărul posturilor vacante dintr-o circumscripţie a judecătoriei, nu poate atrage sancţiunea nulităţii acestei hotărâri.

De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea recurentei potrivit căreia Ministerul Justiţiei trebuia să ia act de situaţia de fapt a numărului mai mic al candidaţilor faţă de locurile vacante şi să constate ca sesiunea concursului nu se mai susţine .

Prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 3011/C/23.09.2015 s-a aprobat organizarea concursului pentru schimbarea sediilor birourilor executorilor judecătoreşti în data de 10.11.2015.

Anunţul pentru concursul pentru schimbarea sediilor birourilor executorilor judecătoreşti a fost publicat în Monitorul Oficial, partea a III a, la data de 28 septembrie 2015, conform art. 791 din Regulament.

Acest concurs a fost organizat ca urmare a faptului că un număr mai mare de 16 candidaţi (mai mult decât posturile vacante anunţate pentru aceste posturi) au formulat cereri de schimbare de sediu pentru posturile din Bucureşti, cereri care au fost înregistrate în termenul prev. de art. 79 alin. (3) din Regulament.

Din interpretarea dispoziţiilor care reglementează instituţia schimbării de sediu a executorilor judecătoreşti (art. 79 şi art. 791 alin. (1) din OMJ nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000), rezultă că cele două etape ale procedurii de schimbare de sediu sunt interdependente, în strânsă, legătură una cu cealaltă, fiind părţi componente ale unei proceduri unice.

Astfel, în situaţia în care, în cadrul procedurii de schimbare de sediu a fost demarată etapa constând în organizarea şi desfăşurarea concursului, raportat la numărul de cereri depuse în temeiul art. 79 din Regulament, împrejurarea că o parte dintre concurenţi s-au retras din procedura de susţinere concursului nu justifică anularea concursului prin oprirea procedurii deja declanşate, această măsură fiind fără temei legal.

Dreptul executorilor judecătoreşti de a-şi schimba sediul nu este consacrat prin Legea nr. 188/2000, astfel încât derularea acestei proceduri urmează a se realiza exclusiv în limitele şi condiţiile fixate de Regulament, act normativ ce nu reglementează posibilitatea anulării sau sistării procedurii de concurs, urmare a unor constatări intervenite pe parcursul derulării acestuia.

Or, nemulţumirea recurentei a constat în fapt tocmai în nepromovarea acestui concurs la care a participat, împrejurarea care nu poate constitui anularea organizării concursului ca urmare a eşecului purtat de către recurentă în demersul său juridic de candidat pentru schimbarea de sediu în circumscripţia Bucureşti.

Împrejurarea că reclamanta a procedat la a cere un punct de vedere Ministerului Justiţiei, iar acest punct de vedere a fost primit ulterior organizării concursului, nu influenţează cu nimic legalitatea actelor contestate.

De asemenea, nu poare fi primită nici critica recurentei potrivit căreia există o discriminare faţă de persoanele cărora, fără concurs, li s-a admis cererea de schimbare de sediu a birourilor executorilor judecătoreşti dintr-o circumscripţie în alta pentru anul 2015 în temeiul Hotărârii Consiliului UNEJ nr. 79/11.09.2015 .

Constatarea unei stări discriminatorii a reclamantei prin raportare la o altă situaţie de fapt stabilită într-o altă Hotărâre a Consiliului UNEJ, excede cadrului procesual prezent.

Instanţa de control judiciar constată că este nefondată şi critica recurentei potrivit căreia este nelegală soluţia de respingere a capătului de cerere referitor la obligarea intimatei-pârâte UNEJ la comunicarea răspunsului privind modul de soluţionare a cererii nr. x/06.08.2015.

Astfel, se reţine că modalitatea de soluţionare a oricărei cereri de schimbare de sediu este cea prevăzută de dispoziţiile art. 79 respectiv de dispoziţiile art. 791 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 210/2001, cu modificările şi completările ulterioare, după caz, cu menţiunea faptului că evoluţia soluţionării acestor cereri (prin Hotărâri ale Consiliului sau formularea unor puncte de vedere oficiale) este adusă la cunoştinţa candidaţilor, fiind accesibilă executorilor judecătoreşti, soluţionarea cererii reclamantei făcându-se prin procedura prevăzută de dispoziţiile anterior menţionate, aceasta fiind la curent atât cu procedura, cât şi cu fiecare etapă a acesteia, respectiv rezultatul organizării concursului .

În fine, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate nici criticile privind respingerea capătului de cerere referitor la restituirea taxei de concurs, prima instanţă reţinând corect că nu a fost indicată şi dovedită incidenţa unei dispoziţii obligatorii care să permită o astfel de solicitare, luându-se în considerare că însăşi reclamanta a renunţat în timpul concursului la susţinerea acestuia, deşi a exprimat anterior intenţia de a participa, refuzul pârâţilor de restituire a acestei sume fiind astfel justificat de cheltuielile specifice organizării concursului respectiv.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1713 din 23 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 mai 2019.