Agency appeal fails: suspension of EU farm subsidy recovery upheld pending final annulment ruling.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 martie 2018 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Prahova, a solicitat suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării următoarelor acte administrative:

- procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.01.2014 privind cererea de plată nr. x/06.04.2011, precum şi a Deciziei nr. 5435/18.03.2013, prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal menţionat, privind acordarea plăţilor în cadrul schemelor de sprijin 2011;

- procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.01.2014 privind cererea de plată nr. x/11.05.2010, precum şi a Deciziei nr. 5435/18.03.2013, prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal menţionat, privind acordarea plăţilor în cadrul schemelor de sprijin 2010;

- procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.01.2014 privind cererea de plată nr. x/06.03.2009, precum şi a Deciziei nr. 5435/18.03.2013, prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal menţionat, privind acordarea plăţilor în cadrul schemelor de sprijin 2009;

- procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.01.2014 privind cererea de plată nr. x/20.03.2008, precum şi a Deciziei nr. 5435/18.03.2013, prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal menţionat, privind acordarea plăţilor în cadrul schemelor de sprijin 2008, până la soluţionarea definitivă a prezentului litigiu.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 120 din 19 iunie 2018, Curtea de Apel Ploieşti a hotărât următoarele:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Prahova, respingând cererea de suspendare formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins, ca nefondate, excepţiile prescripţiei dreptului material la acţiune şi inadmisibilităţii, invocate de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură;

- a admis în parte cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, dispunând suspendarea executării proceselor-verbale nr. x/2014, nr. y/2014, nr. z/2014 şi nr. 956/2014, emise de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Ploieşti, având ca obiect anularea proceselor-verbale menţionate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2, a formulat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea, ca neîntemeiat, a capătului de cerere prin care s-a solicitat suspendarea executării proceselor-verbale de constatare a neregularităţilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/2014 aferent campaniei 2011, nr. 958/2014 aferent campaniei 2010, nr. 959/2014 aferent campaniei 2009 şi nr. 956/2014 aferent campaniei 2008.

În susţinerea motivului de nelegalitate invocat, recurenta-pârâtă a formulat, în esenţă, următoarele critici în privinţa sentinţei atacate:

Hotărârea primei instanţe este lipsită de temei legal, întrucât reclamanta nu a demonstrat niciuna din cele două condiţii ce rezultă din coroborarea prevederilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, condiţii care se impun a fi îndeplinite în mod cumulativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări de natură a argumenta existenţa cazului bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, în cazul în care actul administrativ ar fi executat.

Aspectele invocate de reclamantă în susţinerea existenţei cazului bine justificat şi însuşite de către instanţa de fond, nu sunt de natură a demonstra aparenţa de nelegalitate a actului administrativ, astfel încât, nu se circumscriu noţiunii de caz bine justificat, în accepţiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, recurenta-pârâtă a învederat că nu orice diminuare a patrimoniului echivalează cu o pagubă, întrucât, din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului. În cauză, executarea obligaţiilor bugetare au fost stabilite prin acte administrative care se bucură de o puternică prezumţie de legalitate, astfel că nici cea de-a doua condiţie prevăzută de lege nu este îndeplinită.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Prahova a solicitat admiterea recursului declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie - Aparat Central.

4.2. Intimata-reclamantă A. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi corectă, sub aspectul constatării îndeplinirii condiţiilor cererii de suspendare formulată în cauză.

5. Aspecte procesuale

Pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri, Înalta Curte a dispus rectificarea citativului, în sensul înlăturării pârâtei Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Prahova din cadrul procesual în recurs, având în vedere că soluţia pronunţată în fond prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte a rămas definitivă prin nerecurare.

6. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 22 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 17 aprilie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile de nelegalitate expuse de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că sunt neîntemeiate, instanţa de fond constatând în mod corect că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cerinţele prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării proceselor-verbale de constatare a neregularităţilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.01.2014, nr. y/13.01.2014, nr. z/13.01.2014 şi nr. 956/13.01.2014, emise pentru campaniile 2008-2011 de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea acestor acte administrative.

Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. Mai exact, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalităţii actelor administrative presupune atât ca autorităţile administrative să nu eludeze dispoziţiile legale, cât şi ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. Acest principiu impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare, instanţa de judecată nu va cerceta îndeplinirea condiţiilor de legalitate a actului administrativ, această obligaţie revenindu-i instanţei învestite cu soluţionarea acţiunii în anulare.

Prin urmare, pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o examinare sumară a aparenţei dreptului.

În cauză, contrar susţinerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte apreciază că există elemente care conturează îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, prima instanţă reţinând în mod corect că argumentele reclamantei legate de reţinerea unei situaţii de fapt eronate pentru emiterea celor patru titluri de creanţă emise de autoritatea pârâtă, în sensul că există neconformităţi între suprafeţele pentru care reclamanta a primit sprijin financiar şi cele pentru care a făcut dovada dreptului de folosinţă în campaniile 2008-2011, reprezintă o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor contestate. În acest sens va fi avută în vedere jurisprudenţa europeană în materie, respectiv cauza T-184/01 R, IMS Health Inc. Şi Comisia ce, prin care s-a reţinut că cerinţa cazului bine justificat este îndeplinită atunci când se relevă existenţa "cel puţin a unei dispute serioase cu privire la corectitudinea fundamentului legal al deciziei atacate".

Or, recurenta-pârâtă, fără a aduce argumente pertinente care să contrazică susţinerile primei instanţe, a susţinut doar că indiciile de nelegalitate reţinute de judecătorul cauzei sunt chestiuni care ţin de analiza pe fond a actelor administrative contestate, acte care se bucură de prezumţia de legalitate până la pronunţarea instanţei competente asupra acţiunii având ca obiect anularea acestora.

În acest sens, în raport de momentul temporal la care se soluţionează prezenta cale de atac, reţine Înalta Curte că prezumţia de legalitate a proceselor-verbale de constatare a neregularităţilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.01.2014, nr. y/13.01.2014, nr. z/13.01.2014 şi nr. 956/13.01.2014, emise pentru campaniile 2008-2011, este înlăturată (chiar dacă numai provizoriu, la acest moment, până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în cererea de anulare), dat fiind faptul că, în cadrul acţiunii în anulare, înregistrate pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2014*, prin sentinţa civilă nr. 235/05.12.2018 s-a dispus anularea acestor procese-verbale, precum şi a deciziilor nr. x/18.03.2014, nr. y/19.03.2014, nr. z/18.03.2014 şi nr. 6435/18.03.2014 de soluţionare a contestaţiilor administrative îndreptate împotriva titlurilor de creanţă emise pentru intimata-reclamantă A. S.A.

Operează, aşadar, o primă confirmare a indiciilor de nelegalitate ce au condus la luarea, de către prima instanţă, a măsurii de temporizare a efectelor produse de actele administrative ce au fost ulterior anulate, măsură care îşi prelungeşte valabilitatea până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare, nemaifiind oportun, în aceste condiţii, să se reia analiza aspectelor ce ţin de îndeplinirea condiţiei existenţei unui caz bine justificat.

În consecinţă, în mod corect prima instanţă a constatat existenţa elementelor care să contureze îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat pentru suspendarea executării proceselor-verbale de constatare a neregularităţilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.01.2014, nr. y/13.01.2014, nr. z/13.01.2014 şi nr. 956/13.01.2014, emise pentru campaniile 2008-2011 de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Înalta Curte reţine că cele două condiţii legale, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, nu pot fi analizate decât împreună, deoarece nu se poate vorbi despre un caz bine justificat dacă nu se învederează, în acelaşi timp, iminenţa producerii unei pagube semnificative şi reciproc, prefigurarea unei pagube iminente reprezintă un element esenţial pentru a motiva existenţa cazului bine justificat de admitere a suspendării executării actului administrativ.

Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de fond, că şi cerinţa pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză, deoarece, aşa cum constant s-a reţinut şi în jurisprudenţa instanţei supreme, prin cuantumul sumei impuse, în caz de executare, s-ar perturba grav activitatea unei societăţi.

De altfel, intimata-reclamantă a făcut dovada, în faţa primei instanţe, a începerii executării silite a sumelor cuprinse în procesele-verbale de constatare a neregularităţilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.01.2014, nr. y/13.01.2014, nr. z/13.01.2014 şi nr. 956/13.01.2014.

Înalta Curte mai reţine că prezumarea de către instanţa de judecată a unor consecinţe viitoare produse de actele administrative contestate asupra reclamantei nu echivalează cu o motivare ipotetică, lipsită de suport probator, astfel cum susţine recurenta-pârâtă, ci se înscrie în activitatea de analizare a caracterului previzibil al prejudiciului, astfel cum dispun dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiţia cazului bine justificat, cât şi condiţia iminenţei pagubei, astfel încât hotărârea primei instanţe este legală, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 14 şi 15, raportat la art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, iar soluţia de admitere a cererii de suspendare a executării proceselor-verbale de constatare a neregularităţilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.01.2014, nr. y/13.01.2014, nr. z/13.01.2014 şi nr. 956/13.01.2014 este întemeiată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerente expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei civile nr. 120 din 19 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2019.