Legality of suspending administrative tax objection pending criminal investigation under O.G. 92/2003 and ECHR Article 6 proportionality limits

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 20 ianuarie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin Adm. Jud. B. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeana a Finanţelor Publice Gorj, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună: - a).în principal, anularea în totalitate a Deciziei nr. 288/21.08.2015, cu consecinţa obligării intimatei ANAF să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă înregistrată sub nr. x din 07.07.2015 şi nr. x/13.07.2015, nefiind motive temeinice pentru suspendarea soluţionării acesteia în ceea ce priveşte suma totală de 13.640.127 RON; - b). în subsidiar, anularea Deciziei nr. 288/21.08.2015, a Deciziei de impunere nr. x/17.04.2015 şi a Raportului de inspecţie Fiscală nr. x/17.04.2015 ca fiind nelegale, urmând a se dispune exonerarea de plata sumelor de plată suplimentare în valoare de 13.640.127 RON, constând în 6.050.508 RON TVA, 1.670.941 RON majorări TVA şi 833.926 RON penalităţi întârziere impozit pe profit şi 490.315 RON penalităţi de întârziere impozit pe profit; - c). obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 190 din 22 aprilie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei D.G.R.F.P. Craiova. A respins acţiunea faţă de această pârâtă. A admis în parte acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. prin adm. jud. B., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeana a Finanţelor Publice Gorj, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.

A anulat Decizia nr. 288/21.08.2015 emisă de pârâta ANAF şi a obligat pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă înregistrată sub nr. x/07.07.2015.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6,8 C. proc. civ.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că deşi instanţa a reţinut că "suspendarea dispusă o prejudiciază pe reclamantă", instanţa de fond nu a arătat în baza căror argumente logico-juridice a ajuns la concluziile reţinute, având în vedere ca doar face nişte afirmaţii care nu sunt lămuritoare .

Simpla referire generică cu privire la elementele generale ale suspendării soluţionării contestaţiei administrative nu constituie o motivare convingătoare, iar în această situaţie este imposibil de exercitat controlul judiciar.

În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea a fost dată cu aplicare greşită a normelor de drept material.

A susţinut recurenta că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că suspendarea dispusă de organele fiscale ar bloca activitatea intimatei, împotriva acesteia fiind deschisă procedura insolvenţei prevăzută de Legea nr. 85/2014.

A susţinut recurenta că organele de inspecţie fiscală au constatat că în perioada 2011-2014, cu scopul de a deţine documente justificative pentru prestările de servicii şi achiziţiile de bunuri şi mărfuri, intimata -reclamantă a înregistrat în evidenţa contabilă facturi care figurează ca fiind emise de următoarele societăţi: S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., I. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L., L. S.R.L., S.C. M. S.R.L., societăţi încadrate în categoria "fantomă" .

Intimata-pârâtă a mărit în mod nejustificat cheltuielile şi a dedus în mod nejustificat TVA, înregistrând în evidenţa contabilă achiziţii de bunuri şi prestări de servicii în baza facturilor emise de aceste societăţi, în scopul prejudicierii bugetului de stat cu suma de 13.638.022 RON, societatea diminuându-şi baza de impozitare a impozitului pe profit şi a TVA.

A mai susţinut recurenta că deschiderea procedurii insolvenţei, precum şi faptul că până la acest moment nu a fost începută urmărirea penală, nu sunt argumente suficiente pentru a considera decizia nr. 288/21.08.2015 ca fiind nelegală.

A invocat Hotărârea FiniH.-C32/03, Kittel şi Recolta Recycling-C-439/04 şi C -440/04, Mahayben şi David C-80/11 şi C-142/11 şi Bonik-C-285/11.

În concluzie, a susţinut recurenta că organele fiscale au aplicat corect disp. art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, iar măsura suspendării soluţionării contestaţiei reclamantei a fost luată în mod justificat.

4. Apărările formulate în cauză

La data de 10.04.2019 intimata-reclamantă a transmis la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea soluţiei instanţei de fond ca temeinică şi legală.

La data de 27.03.2019, conform dispoziţiilor Înaltei Curţi de la termenul din 28.02.2019, Parchetul de pe lângă ICCJ- Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism-Serviciul Teritorial Craiova a transmis la dosarul cauzei o adresă prin care se arată că, potrivit adresei nr. x/2016 din 04.03.2019 cu termen la 11.04.2019, în dosarul nr. x/2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 367 C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile invocate în cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi îl va respinge pentru următoarele argumente:

Prin Decizia nr. 288/21.08.2015, parata ANAF, în soluţionarea contestaţiei depuse de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei de impunere nr. x/17.04.2015 emisa de AJFP Gorj, a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei pentru suma de 13.640.127 RON reprezentând impozit pe profit, TVA, dobânzi si penalitati aferente pana la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penala, procedura administrativa urmând a fi reluata la încetarea motivului care a determinat suspendarea in condiţiile legii, conform art. 214 din O.G. nr. 92/2003.

Organul fiscal a reţinut ca intre stabilirea obligaţiilor fiscale suplimentare de plata stabilite prin decizia de impunere nr. x/17.04.2015 emisa de AJFP Gorj si stabilirea caracterului infracţional al faptelor trimise spre investigare Parchetului de pe langa ICCJ exista o strânsa interdependenta de care depinde soluţionarea cauzei pe cale administrativa, astfel ca ANAF nu se poate pronunţa pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluţionarea laturii penale.

A. În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondat.

Potrivit disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor.

Nu este întemeiată critica recurentei potrivit căreia instanţa de fond nu a arătat în baza căror argumente logico-juridice a ajuns la concluziile reţinute, având în vedere ca doar a făcut nişte afirmaţii care nu sunt lămuritoare.

Se constată că instanţa de fond a prezentat, în conţinutul hotărârii recurate, elementele de fapt şi de drept care au format opinia sa în raport cu soluţia pronunţată.

În cuprinsul sentinţei recurate nu există motive contradictorii ori străine de natura cauzei, considerentele acesteia respectând prevederile art. 425 C. proc. civ., privitoare la conţinutul hotărârii, astfel că instanţa de fond a analizat cauza în limitele instituite de lege şi cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor.

De asemenea, critica recurentei potrivit căreia motivele instanţei de fond în adoptarea soluţiei de anulare a deciziei de suspendare privind soluţionarea contestaţiei reclamantei nu sunt lămuritoare pentru recurentă şi/sau că ar face imposibil de exercitat controlul judiciar, este nefondată, întrucât prima instanţă a răspuns şi motivat soluţia pronunţată prin raportare la toate solicitările reclamantului formulate în cererea de învestire a instanţei de fond

În concluzie, se reţine că motivarea hotărârii atacate permite instanţei de control judiciar să verifice aplicarea dispoziţiilor legale incidente în cauză la situaţia de fapt stabilită, instanţa de fond analizând întocmai cererea supusă analizei, considerentele hotărârii făcând posibilă examinarea legalităţii soluţiei pronunţate.

B. Înalta Curte constată că nu este fondat nici cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 108 alin. (1) din Codul de procedură fiscal, în vigoare la data emiterii actelor administrative în cauză, organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecţiei fiscale şi care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracţiuni, în condiţiile prevăzute de legea penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, "organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenta indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează sa fie data în procedura administrativă".

Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut că măsura suspendării soluţionării contestaţiei, reglementata de Codul de procedură fiscală, poate fi luată doar când ea este temeinic motivata si justificata de interdependenta dintre posibilul caracter penal al faptelor investigate si stabilirea corecta a obligaţiilor bugetare in sarcina reclamantei. A pornit de la premisa că, din actele dosarului, rezulta ca sesizarea organelor de cercetare penala a fost făcuta la data de 17.04.2015, prin adresa nr. x - 59045 emisa de AJFP Gorj, iar pana la data soluţionării cauzei nu a fost adoptata o soluţie, cauza aflându-se inca in lucru la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, nefiind începuta urmărirea penala in personam. A constatat ca suspendarea dispusa o prejudiciază pe reclamanta, a cărei activitate a fost blocata ca urmare a instituirii masurilor asiguratorii, cu atât mai mult cu cat împotriva acesteia s-a deschis procedura insolventei prevăzuta de Legea nr. 85/2014, după cum rezulta din adresa de furnizare informaţii extinse nr. x.

A mai apreciat instanţa de fond că, pronunţând soluţia obligării paratei la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative înregistrată sub nr. x/07.07.2015, reclamanta va avea posibilitatea de a-si valorifica dreptul la un proces echitabil si intr-un termen rezonabil, aşa cum este acesta consacrat de art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, si de a formula apararile pe care le apreciază necesare in raport cu obligaţiile fiscale care i-au fost stabilite prin decizia de impunere emisa de AJFP Gorj.

Înalta Curte reţine ca nu sunt întemeiate criticile recurentei privind modul de interpretare şi aplicare de către instanţa de fond a art. 214 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală În situaţia în care constată nelegalitatea soluţiei de suspendare a procedurii de soluţionare a contestaţiei, instanţa de contencios administrativ dispune soluţionarea contestaţiei administrative formulată împotriva deciziei de impunere.

Instanţa de contencios administrativ, învestită cu controlul de legalitate asupra deciziei de suspendare a contestaţiei, emisă în temeiul art. 214 al (1) lit. a) C. proc. civ..fisc., poate evalua măsura administrativă inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de apreciere al autorităţii fiscale prin raportare la definiţia excesului de putere, cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, a proporţionalităţii şi a celorlalte exigenţe ale dreptului la o bună administrare. În caz contrar, s-ar accepta incidenţa art. 214 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală în cazul oricărui demers de sesizare a organelor penale, cu consecinţa amânării nepermise a soluţiei în procedura administrativă.

Astfel, în cauză, se constată că organul de inspecţie fiscală, în conformitate cu art. 108 alin. (1) din Codul de procedură fiscal, a sesizat Parchetul de pe lângă ‚Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT-ST Craiova, la data de 17.04.2015, prin adresa nr. x - 59045 emisa de AJFP Gorj, în vederea constatării existenţei sau inexistenţei infracţiunilor reglementate de Legea nr. 241/2005.

Din adresa nr. x/2014, transmisă la dosarul de recurs, la solicitarea Înaltei Curţi, Parchetul de pe lângă ICCJ- Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism-Serviciul Teritorial Craiova a arătat că în dosarul nr. x/2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 367 C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

De la data sesizării organelor penale, respectiv data de 17.04.2015, şi până la momentul soluţionării prezentului recurs de către instanţa de control judiciar, a trecut o perioadă de timp de aproape 4 ani de zile de când soluţionarea contestaţiei reclamantei împotriva deciziei de impunere este suspendată de către organele fiscale, ca urmare a sesizării organelor penale, perioadă în care, din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă că s-au dispus măsuri de natură a constata caracterul penal al faptelor sesizate de organele fiscale în legătură cu obligaţiile fiscale stabilite în sarcina intimatei reclamante.

Or, raportat la toate aceste împrejurări, soluţia instanţei de fond cu privire la măsura administrativă dispusă de organele fiscale, de suspendare a soluţionării contestaţiei, în temeiul art. 214 al (1) lit. a) C. proc. civ. fisc., este legală, inclusiv prin raportare la cerinţele privind respectarea termenului rezonabil, a proporţionalităţii şi a posibilităţii reclamantei de a-şi valorifica dreptul la un proces echitabil şi într-un termen rezonabil şi dreptul de a-şi face apărările în raport de obligaţiile fiscale stabilite în sarcina sa.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 190 din 22 aprilie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2019.