Tax assessment appeal annulled for lack of procedural standing following corporate deregistration via insolvency
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania annulled the appellant company's appeal against the lower court's dismissal, leaving the initial judgment in force, as the appellant lacked procedural standing (capacity to act) having been deregistered from the Commercial Registry due to the closure of insolvency proceedings prior to the appeal hearing. The dispute concerned a tax litigation case where the company sought to annul a tax assessment decision and a subsequent appeal resolution, arguing that the tax authorities had incorrectly recharacterized triangular operations and denied VAT deductibility conditions. The decisive legal basis for the decision was the absolute nullity of procedural acts performed by a party lacking legal capacity under Articles 32 and 56 of the Code of Civil Procedure, specifically applied in conjunction with Article 20(3) of the Administrative Litigation Law and Article 496(1) of the Code of Civil Procedure, which mandated the annulment of the appeal due to the loss of the company's legal existence.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 32 alin. (1) lit. a) C. proc. civ, art. 56 alin. (3) C. proc. civ; Tax assessment appeal annulled for lack of procedural standing following corporate deregistration via insolvency: La termenul de judecată din data de 11 aprilie 2019, stabilit pentru soluţionarea prezentului recurs, Înalta Curte a rămas în pronunţare pe excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei, invocată de către intimata-pârâtă prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, instanţa urmând a o soluţiona cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 499 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2015, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş şi Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a solicitat instanţei anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 7 din 20 martie 2015 şi pe cale de consecinţă anularea Deciziei de impunere nr. x din 29 septembrie 2014 emisă de către Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timiş în baza Raportului Inspecţie Fiscală nr. x din 29 septembrie 2014, ca fiind nelegată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 103 din 12 aprilie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Timişoara, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara, şi Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. A luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamanta A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
A susţinut recurenta că instanţa de fond nu a analizat dispoziţiile legale incidente în cauză, limitându-se la o interpretare greşită atât a legii cât şi a operaţiunilor efectiv realizate, în condiţiile în care inclusiv organele de control au analizat operaţiunile realizate de către reclamantă din perspectiva operaţiunilor triunghiulare, pe care le-au recalificat în considerarea unor presupuse neîndepliniri ale condiţiilor de deductibilitate.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
La termenul de judecată din data de 11 aprilie 2019, stabilit pentru soluţionarea prezentului recurs, Înalta Curte a rămas în pronunţare pe excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei, invocată de către intimata-pârâtă prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, instanţa urmând a o soluţiona cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 499 C. proc. civ.
La data de 17 ianuarie 2019 a fost depusă la dosar, din partea reprezentantului convenţional al recurentei-reclamante, respectiv SC A . SRL, dovada de radiere a societăţii din Registrul Comerţului, conform Sentinţei comerciale nr. 963 din 14 iulie 2016 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2013.
Din fişa extras de furnizare informaţii emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, sub nr. x, rezultă că A. SRL, la data de 26 iulie 2016, a fost radiată ca urmare a închiderii procedurii insolvenţei. S-a dispus radierea debitoarei şi descărcarea practicianului în insolvenţă de orice îndatoririi şi responsabilităţi
La data de 14 martie 2019, intimata A.N.A.F. a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a solicitat să se ia act că, în calitate de persoană juridică, societatea recurentă a încetat de la data de 26 iulie 2016 ceea ce atrage lipsa capacităţii procesuale de folosinţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia are capacitate procesuală, în condiţiile legii, iar potrivit art. 56 alin. (1) şi (3), poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile, lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 56 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 103 din 12 aprilie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2019.
GGC - CP