Proportionality of attorney’s fees as court costs in tax litigation; refusal to reduce fees under Article 451 of the Civil Procedure Code

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

În rejudecare, după casarea cu trimitere, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, prin Decizia nr. 3784 din 25.11.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 3264 din 25.10.2013 a Curţii de Apel Bucureşti - SCAF, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru a analiza în principal legalitatea deciziei de suspendare a soluţionării contestaţiei. Instanţa de recurs a stabilit că, după verificarea legalităţii acestei decizii, cu respectarea dispoziţiilor ce obligă judecătorul la motivarea hotărârii, instanţa va analiza admisibilitatea cererii de anulare a deciziei de impunere în considerarea prevederilor art. 218 alin. (2) C. pen..fiscală şi având în vedere că procedura de soluţionare a contestaţiei este o cale administrativă de atac fără caracter jurisdicţional şi în consecinţă, parcurgerea ei este obligatorie.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2013*, ca urmare a abţinerii judecătorului ce a pronunţat sentinţa casată, dosarul fiind repartizat aleatoriu unui alt complet de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1669 din 20 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.

A anulat Decizia nr. 200 din 20.03.2013 emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.

A respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 240 din 12.12.2012 emisă de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti.

A obligat pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 2400 RON reprezentând onorariu de avocat.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, susţinând că în mod greşit instanţa de fond a obligat-o la plata sumei de 2.400 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, susţinând recurenta că această sumă este excesiv de mare, instanţa nefăcând o apreciere concretă asupra activităţii efectuate de avocat.

A invocat disp. art. 451 C. proc. civ., solicitând diminuarea cheltuielilor de judecată stabilite de instanţa de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile invocate în cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi îl va respinge pentru următoarele argumente:

Potrivit disp. art. 453 din C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Împrejurările invocate de recurentă, faptul că aceasta apreciază cauza ca fiind de un nivel mediu de complexitate, susţinând că problemele soluţionate nu au avut o complexitate ridicată, limitându-se la probleme procedurale, fără a se tranşa vreun aspect al fondului litigiului, nu atrag incidenţa art. 451 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că onorariul avocat reprezentând cheltuieli de judecată, în sumă de 2.400 RON, stabilite de instanţa de fond în sarcina pârâtei către reclamantă, este o sumă proporţională cu activitatea desfăşurată de către apărătorul reclamantei, raportat şi la circumstanţele cauzei.

Apărătorul ales al reclamantului s-a prezentat în faţa instanţei de fond, depunând toate diligenţele în reprezentarea intereselor reclamantei, depunând înscrisuri, concluzii scrise şi formulând concluzii orale în cadrul dezbaterii pe fond a cauzei.

Înalta Curte nu găseşte întemeiată cererea recurentei privind reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, apreciind că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală cu privire la cheltuielile de judecată.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 1669 din 20 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - MM