Dual employment during 45-day notice period: no incompatibility under Law 95/2006 for interim public manager retaining reduced private directorship

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 8.02.2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.), solicitând anularea în tot a Raportului de evaluare nr. x din 21.01.2016, întocmit în lucrarea nr. x/A/II din 11.11.2014 de AN.I., iar în subsidiar revocarea Raportului de evaluare nr. x din 21.01.2016 ca fiind nelegal; suspendarea executării actului administrativ - Raportul de evaluare nr. x din 21.01.2016, întocmit de către Agenţia Naţională de Integritate, până la soluţionarea cauzei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1678 din 20 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei de interes a capătului de cerere privind suspendarea executării raportului de evaluare.

A respins această cerere formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională De Integritate ca lipsită de interes.

A anulat raportul de evaluare nr. x din 21.01.2016 întocmit de A.N.I.

A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4550 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile recurate a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este rezultatul încălcării şi aplicării greşite a prevederilor art. 178 alin. (1) lit. a) şi b). din Legea nr. 95/2006, întrucât a reţinut greşit că reclamantul nu s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 4.08.2014 - 24.09.2014, când acesta a deţinut simultan funcţia de manager interimar al Spitalului Judeţean de Urgenţă Buzău, precum şi funcţia de director la S.C. B. S.A..

A mai susţinut recurenta că în mod greşit a reţinut instanţa că reclamantul s-ar fi aflat în perioada termenului de preaviz de 45 de zile, ca urmare a solicitării intimatului prin cererea înregistrată sub nr. x din 29.07.2014 la B. S.A.. Dacă reclamantul se afla în perioada de preaviz, acest termen de preaviz trebuia să se încheie la data de 15.09.2004, or, reclamantul a mai deţinut funcţia de director la S.C. B. S.A. şi după această dată.

Totodată, recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond pentru greşita obligare a pârâtei către reclamant la cheltuieli de judecată în sumă de 4550 RON, reprezentând onorariu avocat şi taxă timbru, susţinând recurenta că este o sumă vădit disproporţionată în raport cu complexitatea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând sentinţa atacată raportat la criticile invocate prin recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele argumente:

Conform dispoziţiilor art. 178 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 95/2006 "(1) Funcţia de manager persoană fizică este incompatibilă cu:

a) exercitarea oricăror altor funcţii salarizate, nesalarizate sau/şi indemnizate, cu excepţia funcţiilor sau activităţilor în domeniul medical în aceeaşi unitate sanitară, a activităţilor didactice, de cercetare ştiinţifică şi de creaţie literar-artistică;

b) exercitarea oricărei activităţi sau oricărei alte funcţii de manager, inclusiv cele neremunerate".

Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că, prin raportul de evaluare nr. x din 21.01.2016, Agenţia Naţională pentru Integritate a reţinut că numitul A. nu a respectat dispoziţiile legale privind regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât în perioada 4.08.2014 - 24.09.2014, simultan cu funcţia de manager interimar al Spitalului Judeţean Buzău, a deţinut şi funcţia de director al S.C. B. S.A. încălcând astfel dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Reclamantul a deţinut calitatea de manager interimar la Spitalul Judeţean Buzău începând cu data de 4.08.2014, când a fost numit prin Dispoziţia nr. 193 emisă de Consiliul Judeţean Buzău.

Până la data numirii sale ca director interimar la Spitalul Judeţean Buzău, era în derulare contractul de muncă nr. x din 19.10.2012, încheiat între reclamant şi S.C. B. S.A., societate la care deţinea funcţia de director al punctului de lucru din Buzău. Contractul de muncă era încheiat pentru o perioadă nedeterminată, cu o normă de muncă întreagă, respectiv de 8 ore/zi, concediu anual de odihnă de 24 zile lucrătoare, un salariu lunar brut de 7174 RON şi o perioadă de preaviz în cazul demisiei de 45 zile lucrătoare, conform Legii nr. 53/2003 republicată.

La data de 29.07.2014, reclamantul a adresat angajatorului său, B. S.A., cererea înregistrată sub nr. x din 29.07.2014, prin care făcea cunoscut conducerii ca, începând cu data de 4.08.2014, va fi numit manager interimar la Spitalul Judeţean de Urgenţă Buzău şi, prin urmare, va înceta activitatea la B. S.A..

Prin aceeaşi cerere a arătat că, potrivit prevederilor contractului de muncă, avea obligaţia să respecte perioada de preaviz de 45 de zile pentru a putea fi angajată o altă persoană la punctul de lucru, pe locul rămas liber prin plecarea sa, dar pentru că nu a făcut acest lucru s-a obligat, în considerarea bunei colaborări de până atunci, să asigure în continuare, pentru 45 de zile, până la înlocuirea sa, bunul mers al punctului de lucru, însă pentru o durată de 2 ore/zi, în intervalul de timp 16.00 - 18.00. A arătat, de asemenea, ca în acest timp va pregăti toate documentele şi va întocmi toate situaţiile privind activitatea sa în cadrul societăţii în vederea predării "tuturor situaţiilor şi documentelor în ordine".

Ca urmare acestei cereri, conducerea B. S.A. l-a informat, prin adresa nr. x din 7.08.2014, cu privire la contractul individual de muncă nr. x din 19.10.2012, că acesta urmează a fi modificat în sensul diminuării duratei muncii (2 ore/zi) şi respectiv a salariului de bază lunar brut pentru perioada rămasă la 1.580 RON (echivalentul a 250 Euro net la cursul BNR din ultima zi a lunii).

La data de 24.09.2014, reclamantul a depus la sediul central al societăţii B. S.A. cererea înregistrată sub nr. x din 24.09.2014, prin care a solicitat încetarea contractului de muncă nr. x din 19.10.2012. Prin Decizia nr. 7 din 24.09.2014, B. S.A. a hotărât încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 24.09.2014.

Cu privire la critica recurentei potrivit căreia termenul de preaviz trebuia să se încheie la data de 15.09.2004, recurenta având în vedere un calcul pe zile calendaristice, se observă faptul că, potrivit menţiunilor prevăzute la lit. L) pct. c) din Contractul individual de muncă nr. x din 19.10.2012, încheiat între angajatorul S.C. B. S.A. şi reclamantul A., perioada de preaviz în cazul demisiei este de 45 de zile lucrătoare, conform Legii nr. 53/2003 republicată, sau contractului colectiv de muncă aplicabil.

Conform dispoziţiilor art. 81 alin. (1) şi alin. (4) din Codul Muncii:"(1) Prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţă a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz. 4) Termenul de preaviz este cel convenit de părţi în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile şi nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare pentru salariaţii cu funcţii de execuţie, respectiv mai mare de 45 de zile lucrătoare pentru salariaţii care ocupă funcţii de conducere". Potrivit clauzei contractuale menţionate în contractul individual de muncă, dar şi dispoziţiilor reglementate în Codul muncii, termenul de preaviz de 45 de zile lucrătoare de la data notificării reclamantului către firma angajatoarea.

Cu privire la starea de incompatibilitate reţinută în raportul de evaluare, având în vedere că reclamantul şi-a manifestat, anterior datei de la care a deţinut funcţia de manager interimar, intenţia de a renunţa la calitatea de director al S.C. B. S.A., a notificat firma angajatoare (S.C. B. S.A.) încă de la data de 29.07.2014 că va fi numit în funcţia de manager al Spitalului Judeţean Buzău începând cu data de 4.08.2014, şi că înţelege să-şi înceteze activitatea de director al S.C. B. S.A., după împlinirea termenului de preaviz de 45 de zile lucrătoare, stabilit prin clauzele contractului de muncă, prin modificarea contractului de muncă la 2 ore/zi, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa a constatat că nu se poate reţine existenţa stării de incompatibilitate, în sensul art. 178 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 95/2006.

Voinţa legiuitorului cu privire la regimul incompatibilităţilor a fost aceea de a implementa un cadru legislativ instituit cu reglementări precise, clare şi fără echivoc pentru stabilirea incompatibilităţilor, măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Aplicarea textului de lege reţinut ca fiind încălcat de către reclamant, art. 178 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 95/2006, fără a se ţine seama de realitatea concretă în contextul cauzei prezente, potrivit căreia reclamantul a notificat angajatorului său, anterior deţinerii funcţiei de manager, renunţarea la calitatea de director al S.C. B. S.A., modificarea contractului de muncă la 2 ore/zi de activitate doar până la expirarea termenului de preaviz conform contractului de muncă, ar omite în mod evident interesul pentru care acest cadrul legislativ a fost instituit şi scopul legii.

Nu este fondată nici critica recurentei privind stabilirea cheltuielilor de judecată în sarcina sa.

Cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. în sensul reducerii onorariului de avocat, Înalta Curte constată că suma de 4550 RON stabilită de instanţa de fond (4500 onorariu avocat şi 50 RON taxă timbru) în sarcina pârâtei către reclamant este o sumă proporţională cu activitatea desfăşurată de către apărătorul reclamantei, raportată şi la complexitatea cauzei.

Împrejurarea că parcursul procesual în faţa instanţei de fond a constat în prezentarea la un singur termen de judecată, moment la care pronunţarea s-a amânat, nu poate conduce la reducerea cheltuielilor de judecată, reclamantul beneficiind de reprezentarea şi apărările formulate de apărătorul ales, iar cuantumul onorariului nu este vădit disproporţionat, în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei, potrivit art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei civile nr. 1678 din 20 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - MM