Finality of appellate judgments in judicial disciplinary challenges: irrevocability of first-instance ruling bars cassation appeal

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 25.01.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia judiciară, a formulat plângere împotriva deciziei de clasare în dosarul nr. x/2015 şi a deciziei în urma contestaţiei nr. x/2015 din 7.01.2016 emisă de către pârâtă.

În motivarea cererii, s-a arătat că reclamanta, ca urmare a faptelor reclamate produse în dosar nr. x/2010 şi dosar nr. x/2010, consideră că a fost prejudiciată prin tergiversare şi decizii care, prin interpretare, schimbă total prevederile Deciziei de casare nr. 453/2014 obligatorie în rejudecare, în sensul că cei doi judecători din dosare în decursul a 5 ani şi 7 luni au refuzat să îşi îndeplinească obligaţiile prevăzute expres în Legea nr. 85/2006/R, lege specială, art. 6 alin. (1) raportat la art. 5 alin. (1) din această lege, precum şi să pună în aplicare Decizia nr. 453/2014 prin care s-a stabilit clar procedura de urmat, respectiv expertiza plăţi compensări.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1908 din 6 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L, criticând-o pentru nelegalitate, invocând cazurile de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta a susţinut că, atât prin Rezoluţia Inspecţiei Judiciare cât şi prin sentinţa instanţei de fond, nu s-a avut în vedere faptul că faptele sesizate Inspecţiei Judiciare împotriva celor doi judecători au fost săvârşite după data de 26 ianuarie 2013, respectiv după ce Legea nr. 303/2004 a fost modificată prin Legea nr. 24/2012, respectiv a dispoziţiilor art. 991.

În esenţă, recurenta este nemulţumită de soluţia dată de instanţa de fond, întrucât nu s-a dispus sancţionarea celor doi judecători care au soluţionat dosarul nr. x/2010 al Tribunalului Sibiu şi dosarul nr. x/2010 al Tribunalului Sibiu, recurenta-reclamantă contestând aspecte privind derularea activităţii de judecată în aceste cauze.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimată.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., admisibilitatea recursului de faţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Din actele dosarului, rezultă că prin Rezoluţia nr. 6057/IJ/3588/DIJ/2015 din 29.10.2015, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării formulate de S.C. A. S.R.L., prin administrator special B., întrucât a constatat că nu s-au identificat elemente care să releve comiterea vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, de natură să atragă răspunderea disciplinară a judecătorului reclamat.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, prin care s-a formulat plângere împotriva acestei rezoluţii de clasare.

A reţinut că rezoluţia atacată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale, în condiţiile în care în cuprinsul acesteia s-a apreciat în mod corect lipsa indiciilor privind săvârşirea unei abateri disciplinare, că pârâta a analizat şi verificat sesizarea reclamantei în termenele şi limitele impuse de lege.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar conform art. 634 alin. (1) din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 prevăd că "(2) În cazul în care Inspecţia Judiciară este titulară a acţiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris şi motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori. (4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare: (…) b) sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecţia Judiciară a fost sesizată în condiţiile alin. (2).", iar dispoziţiile art. 47 prevăd următoarele:

"(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată: a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii; b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă; c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.(...) (4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c). (5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. (6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt: a) respingerea contestaţiei; b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare. (7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă.".

Prin Decizia nr. 397/2014, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

Curtea Constituţională a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 317/2004, rezoluţia inspectorului judiciar poate fi atacată la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti - în cazul respingerii sesizării, iar în cazul clasării sesizării rezoluţia este definitivă şi nu există cale de atac împotriva acesteia, că dispoziţiile legale criticate potrivit cărora inspectorul judiciar, prin rezoluţie scrisă şi motivată, poate dispune clasarea sesizării în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, respectiv dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, şi rezoluţia de clasare este definitivă, contravin prevederilor constituţionale privind accesul liber la justiţie, precum şi celor convenţionale privind dreptul la proces echitabil.

Pe cale de consecinţă, rezoluţiile de clasare emise potrivit art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 pot fi contestate la instanţă, situaţie care se regăseşte în cauză, Curtea de Apel soluţionând pe fond cererea formulată împotriva rezoluţiei de clasare. În ceea ce priveşte calea de atac, în lipsa intervenţiei legiuitorului, în aplicarea principiului prevăzut de dispoziţiile art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare, se va ţine seama de dispoziţiile care reglementează acţiunea exercitată împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării, art. 47 alin. (5), (6) şi (7) din Legea nr. 317/2004.

Dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 prevăd că "Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă.".

Faţă de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că Sentinţa civilă nr. 1908 din 6 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a de contencios administrativ şi fiscal, prin care prima instanţă a soluţionat pe fond contestaţia formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, împotriva Rezoluţiei nr. x/2015 din 29.10.2015 emisă de Inspecţia Judiciară, prin care s-a dispus clasarea sesizării potrivit art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, este definitivă. (irevocabilă, în formularea Legii nr. 317/2004).

În cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, faţă de aplicarea dispoziţiilor anterior reţinute, este definitivă.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că este inadmisibilă prezenta cale de atac exercitată împotriva unei sentinţe care are caracter definitiv.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinţei nr. 1908 din 6 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - MM