Fiscal treatment of late-payment interest on deferred salaries as administrative act admissibility
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the appellate court's decision to reject the claim as inadmissible, thereby leaving the initial dismissal in force. The appellants, public sector employees, challenged two administrative acts issued by the Ministry of Public Finance regarding the fiscal treatment of late-payment interest (moral damages) on deferred salary claims, arguing these acts were binding administrative decisions that created an unlawful tax burden; however, the court determined that the disputed documents were merely non-binding responses to inter-ministerial inquiries and did not create, modify, or extinguish legal relationships. The decisive legal basis was Article 2(1)(c) of Law No. 554/2004 on administrative content, which defines an administrative act as a unilateral public measure that must produce legal effects, leading to the conclusion that simple communications lacking obligatory force are not subject to judicial review in administrative litigation, pursuant to Article 20(3) of Law No. 554/2004 and Article 496(1) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Fiscal treatment of late-payment interest on deferred salaries as administrative act admissibility: Pe cale de consecinţă, se impunea analizarea naturii juridice a actelor în discuţie, din perspectiva art. 1 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 21 ianuarie 2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanţii A. şi B. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş, anularea actului administrativ nr. 429.063 din 2.10.2015 emis de Ministerul Finanţelor Publice, prin care se prevede nelegal faptul că regulile de impunere proprii veniturilor din salarii, se aplică şi sumelor reprezentând daune interese moratorii, anularea actului administrativ fiscal nr. 432.025 din 17.12.2015 emis de Ministerul Finanţelor Publice, prin care se dispune abuziv în sensul că sumele prevăzute în titluri executorii reprezentând daune interese moratorii şi compensatorii sunt drepturi salariale şi sunt supuse regimului de impunere prevăzut de art. 55 alin. (2) lit. j) ind. l din Codul fiscal, obligarea pârâţilor, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit şi contribuţii individuale reţinute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eşalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 1568 din 11 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanţii A. Şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş, având ca obiect "anulare act administrativ".
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile reclamanţii A. şi B. au formulat recurs, criticând-o nelegalitate.
Au susţinut că actele a căror anulare o solicită, respectiv nr. 429.063 din 2.10.2015 emis de Ministerul Finanţelor Publice şi nr. 432.025 din 17.12.2015 emis de Ministerul Finanţelor Publice, sunt acte administrative în sensul disp. art. 2 din Legea nr. 554/2004 şi nu doar simple răspunsuri, având în vedere că adoptă o măsură prin care se modifică un element esenţial al raporturilor de serviciu între judecători şi stat, respectiv modificarea veniturilor cuvenite pentru plata cu întârziere a unor drepturi salariale.
Au mai arătat recurenţii că măsura suspusă analizei (impozitarea daunelor interese), a fost luată în regim de putere publică, în vederea organizării executării unei norme cu putere de lege, respectiv O.U.G. nr. 71/2009. Prin urmare, nu se poate afirma că se află în prezenţa unor simple răspunsuri către ordonatorii secundari de credite cu privire la problematica supusă analizei.
Au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei instanţei de fond, respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi obligarea pârâţilor, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit şi contribuţii individuale reţinute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eşalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală şi respingerea acţiunii reclamantei ca inadmisibilă.
Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Analizând sentinţa atacată în raport cu actele administrate la dosarul cauzei şi la criticile invocate prin recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele argumente:
Obiectul acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanţi constă în anularea actului nr. 429.063 din 2.10.2015 emis de Ministerul Finanţelor Publice şi a actului nr. 432.025 din 17.12.2015 emis de Ministerul Finanţelor Publice, precum şi obligarea pârâţilor, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit şi contribuţii individuale reţinute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eşalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt.
Pe cale de consecinţă, se impunea analizarea naturii juridice a actelor în discuţie, din perspectiva art. 1 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Susţinerile reclamanţilor-recurenţi în sensul că actele atacate sunt acte administrativ, întrucât adoptă o măsură prin care se modifică un element esenţial al raporturilor de serviciu între judecători şi stat, respectiv modificarea veniturilor cuvenite pentru plata cu întârziere a unor drepturi salariale, nu conduc la concluzia că acestea sunt acte administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Adresele a căror anulare s-a solicitat de reclamanţi prin prezenta acţiune nu nasc, nu modifică şi nu schimbă raporturi juridice, aşadar nu sunt acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care prevede că este act administrativ "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării, executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice", şi cu atât mai mult acte administrativ fiscale, definite de art. 41 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală ca fiind acte emise de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
Adresa nr. x din 2.10.2015 reprezintă răspunsul dat de Ministerul Finanţelor Publice la solicitarea Ministerului Justiţiei, transmisă cu adresa din 13.07.2015, referitoare la regimul fiscal aplicabil hotărârilor judecătoreşti devenite executorii până la 31 decembrie 2015, având ca obiect acordarea de daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute de titluri executorii privind acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Prin Adresa nr. x din 17.12.2015, Ministerul Finanţelor Publice îşi menţine punctul de vedere exprimat prin adresa din 13.07.2015, în sensul că sumele reprezentând daune interese moratorii sub forma de dobânzii legale, acordate pentru plata eşalonată a drepturilor salariale, nu ar trebui disociate de drepturile salariale.
În mod corect a observat instanţa de fond şi faptul că punctul de vedere exprimat nu are caracter obligatoriu pentru Ministerul Justiţiei, astfel că în mod greşit se susţine de către reclamanţi, prin răspunsul la întâmpinare, că prin aceste adrese a fost luată măsura impozitării şi aplicării contribuţiilor obligatorii, faptul că Ministerul Justiţiei a apreciat, faţă de opiniile exprimate de Ministerul Finanţelor Publice, că trebuie să ia aceste măsuri, nu conduce la această concluzie.
Solicitarea recurenţilor în sensul obligării pârâţilor, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit şi contribuţii individuale reţinute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eşalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt, nu a mai fost analizată, ca urmare a constatării inadmisibilităţii cererii în anularea celor două adrese.
Având în vedere aceste considerente, faptul că actele atacate, respectiv adresa nr. x din 2.10.2015 emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi adresa nr. x din 17.12.2015 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, nu constituie acte administrative, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a respins acţiunea reclamanţilor ca inadmisibilă, pronunţând o hotărâre legală.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 1568 din 11 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2019.
GGC - MM