Navigation permit refusal upheld after plea for reissued five-year permits rejected

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, - sub nr. x/2016, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Navală Română, solicitând (cererea fiind precizată la primul termen de judecată) ca, prin hotărârea care se va pronunţa, pârâta să fie obligată la înscrierea perioadei de valabilitate de 5 ani pentru permisele de navigaţie pentru ambarcaţiuni de agrement folosite în scop comercial, începând cu data raportului de inspecţie tehnică întocmit în anul 2016, înlăturarea din cuprinsul tuturor permiselor de navigaţie a menţiunii "cu condiţia confirmării anuale" inserate la rubrica "valabilitatea permisului".

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 142/CA din 6 iunie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Navală Română, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 142/CA din 6 iunie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă SC A. SRL.

În susţinerea recursului, recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., considerând că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, câtă vreme instanţa de fond, în mod eronat, ar fi considerat, pe de o parte că, permisul de navigaţie intră în categoria actelor de naţionalitate ale ambarcaţiunilor şi, pe de altă parte, că reclamanta ar fi solicitat efectuarea de modificări ale documentelor eliberate, în loc să solicite eliberarea de noi permise, fapt pentru care, deşi au fost nerespectate norme legale, acţiunea introductivă ar fi fost apreciată ca fiind nefondată.

În opinia recurentei, prima instanţă ar fi interpretat şi aplicat greşit art. 85 din Ordinul nr. 1079/2014 modificat. Potrivit acestui text de lege, "actele de naţionalitate emise ambarcaţiunilor de agrement până la data intrării în vigoare a ordinului în discuţie, rămân valabile până la data expirării acestora, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2016; pentru preschimbarea actelor de naţionalitate ale ambarcaţiunilor de agrement existente în registre, ca urmare a schimbării formularului, până la data de 31 decembrie 2016, proprietarul/operatorul va achita doar preţul imprimatului". Ca atare, singura posibilitate legală pe care ar fi avut-o recurenta era aceea de a formula cerere de preschimbare a permiselor de navigaţie emise sub imperiul vechiului Ordin, contrar celor reţinute de către instanţă.

Mai susţine recurenta, în esenţă, că avea dreptul de a i se emite şi elibera un permis de navigaţie în conformitate cu prevederile legale şi în baza căruia să desfăşoare activitatea în mod continuu, fără întreruperi şi fără costuri suplimentare generate de confirmarea anuală a permiselor; în opinia sa, eliberarea unui permis cu menţiunea confirmării anuale ar presupune întreruperi de activitate pentru efectuarea raportului de inspecţie, precum şi costuri materiale constând în tariful perceput anual pentru confirmarea permisului, fără o justificare legală şi raţională.

Prin adoptarea Ordinului nr. 920/2015 a fost înlăturată distincţia dintre activitatea cu caracter recreativ desfăşurată în interes propriu şi activitatea desfăşurată în scop comercial, iar legiuitorul a stabilit ca rapoartele de inspecţie tehnică se efectuează la înmatriculare/înscriere în evidenţă a ambarcaţiunii, precum şi la reînnoirea permisului de navigaţie, respectiv din 5 în 5 ani, fiind evident, în opinia recurentei, că nu poate fi impusă o inspecţie tehnica anuală şi nici condiţia confirmării anuale a permisului de navigaţie. Ca atare, pentru punerea în aplicare a noilor prevederi, pârâta, la data solicitării de efectuare a inspecţiilor de reînnoire a permiselor de navigaţie, trebuia să întocmească şi să elibereze noi permise de navigaţie, cu o valabilitate de 5 ani şi fără condiţia confirmării anuale, împrejurare pe care, în mod eronat, instanţa de fond nu a confirmat-o.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Autoritatea Navală Română a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca fiind nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, ca fiind legală şi temeinică.

Arată sus-numita că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că, urmare a modificărilor aduse OMT nr. 1079/2014, posesorii permiselor eliberate anterior modificării puteau păstra aceste permise, urmând a se supune reglementărilor în vigoare la data eliberării (inspecţiei tehnice anuale) sau puteau solicita eliberarea unui nou permis cu valabilitate de cinci ani de la data inspecţiei de reînnoire. Or, după primirea permiselor de navigaţie confirmate potrivit vechii reglementări, recurenta-reclamantă a solicitat modificarea permiselor de navigaţie eliberate de ANR în anul 2015.

Pe de altă parte, în opinia intimatei, instanţa a interpretat corect prevederile art. 85 din ordin, menţionând expres că permisul de navigaţie nu se numără printre actele de naţionalitate ale ambarcaţiunilor, concluzionând doar că, în lipsa unei reglementări contrarii, pot fi preschimbate şi permisele de navigaţie, chiar dacă cele anterioare nu îşi pierduseră valabilitatea.

6. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 18 februarie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

Examinând recursul declarat în cauză, în raport de criticile formulate şi raportat la probele administrate, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acestuia, pentru considerentele expuse în continuare.

Din perspectiva situaţiei de fapt se reţine că reclamanta-recurentă deţine un număr de 9 permise de navigaţie emise în anul 2015, în vigoare la acel moment fiind Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1079/2014, în forma sa iniţială. Prin acţiunea introductivă, recurenta-reclamantă s-a adresat instanţei de contencios administrativ pentru ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la înscrierea perioadei de valabilitate de 5 ani pentru permisele de navigaţie pentru ambarcaţiuni de agrement folosite în scop comercial, începând cu data raportului de inspecţie tehnică întocmit în anul 2016 şi la înlăturarea din cuprinsul tuturor permiselor de navigaţie a menţiunii "cu condiţia confirmării anuale", inserată la rubrica valabilitatea permisului.

În opinia reclamantei, deşi a solicitat aceasta în acord cu dispoziţiile legale incidente, nu i-au fost emise noi permise de navigatei pentru ambarcaţiuni de agrement utilizate cu scop recreativ comercial, pentru o perioada de 5 ani, aşa cum prevede art. 71 alin. (1) pct. 2, ci au fost confirmate vechile permise, pentru o perioadă de 1 an de zile, fără a exista o bază legală care să prevadă procedura urmată de pârâtă şi, pentru toate cele 9 permise de navigaţie pentru ambarcaţiuni de agrement utilizate cu scop recreativ comercial, s-a păstrat menţiunea "cu condiţia confirmării anuale", care nu mai este prevăzută de norma legală în baza căreia s-au efectuat şi emis permisele de navigaţie, nici de art. 71 alin. (1) pct. 2 din Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1079/2014, modificat prin Ordinul nr. 920/2015.

A mai susţinut reclamanta şi că, deşi s-a adresat în repetate rânduri pârâtei în sensul de a înlătura respectiva menţiune din permisele de navigaţie, în mod abuziv şi nejustificat, aceasta nu s-a conformat, motiv pentru care s-a adresat instanţei de contencios administrativ. Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă ca nefondată.

Pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, invocând motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Prima critică îndreptată împotriva sentinţei se referă la faptul că instanţa de fond ar fi aplicat greşit dispoziţiile art. 85 din acest act normativ întrucât ar fi considerat în mod greşit că permisele de navigaţie ar face parte din categoria actelor de naţionalitate ale ambarcaţiunilor şi că ar fi cerut modificarea documentelor eliberate, în loc să ceară eliberarea de noi permise, deşi, potrivit dispoziţiilor legale citate, avea dreptul la eliberarea unor permise care să-i permită desfăşurarea activităţii în mod continuu şi neîntrerupt.

Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestei critici pentru următoarele argumente:

Instanţa de fond nu s-a aflat în eroare şi nu a inclus permisele de navigaţie între actele de naţionalitate ale ambarcaţiunilor, aşa cum se pretinde prin afirmaţii fără suport real; dimpotrivă, la fila x a sentinţei recurate, se menţionează în mod expres faptul că permisele nu se încadrează în categoria acestui grup de acte.

Pe de altă parte, aşa cum a reţinut în mod corect prima instanţă, art. 77 din Ordinul nr. 1079/2014, ce reglementează operaţiunea de avizare a activităţii de agrement în scop comercial, desfăşurată în zona de agrement nautic sau pe sectoare de ape naţionale navigabile, la lit. f) în forma în vigoare la data emiterii permiselor, enumera, printre documentele necesare în vederea obţinerii avizului, "rapoarte de inspecţie tehnică anuală pentru folosirea ambarcaţiunilor în activitatea de agrement comercial". Ordinul în discuţie a fost modificat prin Ordinul nr. 920/10.08.2015 publicat în MO nr. 637/21.08.2015, fiind menţinută obligaţia de efectuare a inspecţiei iniţiale la înmatriculare, urmată de eliberarea raportului de inspecţie şi a permisului de navigaţie valabil 5 ani, dar a fost înlăturată obligaţia de efectuare a inspecţiei intermediare, inspecţia urmând a fi efectuată doar cu prilejul reînnoirii permisului de navigaţie.

Cu toate acestea, art. 77 din actul normativ în discuţie a menţinut la lit. f) obligaţia de depunere, printre actele necesare eliberării avizului în vederea desfăşurării activităţii de agrement nautic în scop comercial, a listei ambarcaţiunilor folosite în desfăşurarea acestei activităţi însoţită, după caz, de certificatele de ambarcaţiune de agrement şi rapoartele de inspecţie tehnică anuală pentru folosirea ambarcaţiunilor în activitatea de agrement comercial; ca atare, instanţa de fond a apreciat în mod raţional că este vorba de o omisiune a legiuitorului. Astfel, nefiind necesară inspecţia anuală prin înlăturarea dispoziţiei care reglementa inspecţia periodică, nici listele ambarcaţiunilor pentru eliberarea avizului în vederea desfăşurării activităţii de agrement nautic în scop comercial nu trebuie să fie însoţite de rapoartele de inspecţie tehnică anuală.

În aceste condiţii, ca urmare a modificărilor aduse Ordinului nr. 1079/2014 ce au intrat în vigoare în 30 de zile de la data publicării Ordinului nr. 920/2015 în MO, posesorii permiselor eliberate anterior modificării, puteau păstra aceste permise, urmând a se supune reglementărilor în vigoare la data eliberării (inspecţiei tehnice anuale) sau puteau solicita eliberarea unui nou permis cu valabilitate de cinci ani de la data inspecţiei de reînnoire, raţionamentul instanţei de fond fiind corect cu privire la acest aspect şi nefiind răsturnat de către recurentă.

În cauza de faţă, deşi susţine contrariul, recurenta-reclamantă nu a făcut sub nicio formă dovada faptului că ar fi formulat o cerere de preschimbare a permisului de navigaţie, solicitând pârâtei doar efectuarea de modificări în permisele de navigaţie deja eliberate.

În urma unei astfel de cereri, pârâta a procedat în mod corect la efectuarea inspecţiei tehnice anuale în acord cu dispoziţiile Ordinului nr. 1079/2014 (nemodificat), în vigoare la momentul eliberării acestor permise şi potrivit căruia (art. 77 lit. f)) posesorul unei astfel de categorii de permise de navigaţie, avea obligaţia de a depune, printre actele necesare eliberării avizului în vederea desfăşurării activităţii de agrement nautic în scop comercial şi rapoarte de inspecţie tehnică anuală.

Nimic nu se opunea ca, după primirea permiselor de navigaţie confirmate potrivit vechii reglementări, reclamanta să solicite Autorităţii eliberarea permiselor de navigaţie reînnoite, lucru pe care aceasta, contrar susţinerilor sale, nu l-a făcut.

Faţă de această situaţie apare ca fiind nefondată şi critica recurentei în sensul că instanţa de fond, în mod greşit nu ar fi confirmat refuzul nejustificat al autorităţii pârâte de a întocmi şi elibera noi permise de navigaţie cu o valabilitate de 5 ani, fără condiţia confirmării anuale.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim". În acest caz, condiţia vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte din refuzul nejustificat al unei autorităţi publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal a respectivei cereri.

În contextul expus în prezenta cauză, Înalta Curte nu consideră că sunt îndeplinite condiţiile refuzului nejustificat în privinţa poziţiei adoptată de către pârâtă privind înlăturarea menţiunii confirmării anuale, astfel cum este definit refuzul de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 în sensul exprimării explicite, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane. Nici condiţia excesului de putere, în sensul de exercitare a dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, nu este îndeplinită în cauză, atâta timp cât atitudinea pârâtei asupra îndeplinirii condiţiei unei inspecţii tehnice anuale nu este una arbitrar aleasă ci, dimpotrivă, impusă de un act normativ. Pe de altă parte, cum reclamanta-recurentă nu a făcut nici dovada adresării unei cereri de eliberare a permiselor reînnoite, nici din această perspectivă nu poate fi vorba de un refuz nejustificat.

Astfel, contrar susţinerilor nedovedite în niciun fel ale reclamantei-recurente, aceasta nu s-a adresat pârâtei cu o cerere şi nu a obţinut din partea acesteia un refuz nejustificat de a elibera permisele de navigare reînnoite, ci a formulat doar o cerere de modificare a permiselor de navigaţie deja existente, astfel că prima instanţă s-a pronunţat în limitele învestirii sale, fiind obligată de principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil să dispună numai cu privire şi în limitele a ceea ce s-a cerut. Ca atare, instanţa nu putea obliga autoritatea la emiterea unor permise noi, câtă vreme acesteia din urmă nu i se solicitase acest lucru de către titularul dreptului, pentru ca un eventual refuz să deschidă în favoarea reclamantei calea contenciosului administrativ.

Faţă de toate aceste argumente, se constată caracterul nefondat al recursului din perspectiva tuturor criticilor invocate, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.

II.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În raport de motivele invocate, întrucât recursul nu atrage incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a îl respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 142/CA din 6 iunie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2020.

GGC - CL