Eligibility of part-time personnel costs under EU-funded projects and primacy of financing contract terms over applicant guidelines

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017 la data de 1.02.2017, reclamanta Universitatea A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene:

· anularea în tot a:

- Scrisorii standard de informare a beneficiarului OI POSDRU-MENCS cu nr. x din 12.05.2015 - aferenta CR 3 - Proiect Europa;

- Adresei de răspuns nr. x din 18.01.2016 formulat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - OIPOSDRU la Contestaţia nr. x din 21.05.2015 (x din 19.05.2015) formulată de către Universitatea A.;

- Scrisorii standard de informare a beneficiarului OI POSDRU-MENCS cu nr. x din 31.07.2015 - aferenta CR 4 - Proiect Europa;

- Adresei de răspuns nr. x din 18.01.2016 formulat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - OIPOSDRU la Contestaţia nr. x din 10.08.2015 (47/78 din 7.08.2015) formulată de către Universitatea A.;

- Notei de conciliere nr. x din 2.08.2016 referitoare la concluziile întâlnirii de conciliere din data de 17.05.2016;

- încadrarea ca fiind eligibile a cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului pentru perioada raportată, aferente Cererii de rambursare nr. x (suma de 270.284,00 RON, reprezentând 237.833,00 RON cheltuieli cu experţii din echipa de proiect şi 32.451,00 RON cheltuieli cu personalul administrativ) şi Cererii de rambursare nr. x (suma de 98.544,00 RON, reprezentând 87.204,00 RON cheltuieli cu experţii din echipa de proiect şi 11.340,00 RON cheltuieli cu personalul administrativ) - Proiect Europa, în cuantum total de 368.828,00 RON;

- rambursarea sumei solicitate în cuantum total de 368.828,00 RON (270.284,00 RON - CR3 şi 98.544,00 RON - CR4), în conformitate cu Cererile de rambursare nr. x şi numărul 4 - Proiect Europa, sume reprezentând salariile personalului implicat în implementarea proiectului, aferente perioadelor de raportare;

- plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu, reprezentând taxa judiciara de timbru, onorariul de avocat, precum şi orice alte cheltuieli ce pot apărea în legătura cu prezentul litigiu.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 2940 pronunţată în data de 13 iulie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Universitatea A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

A anulat în parte scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x din 12.05.2015 aferentă CR 3 - Proiect Europa, respectiv în ceea ce priveşte cheltuielile cu personalul implicat în implementarea proiectului şi în tot scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x din 31.07.2015, aferentă CR 4 - Proiect Europa, adresele de răspuns nr. x din 18.01.2016 şi nr. y din 18.01.2016, precum şi nota de conciliere nr. x din 2.08.2016, cu consecinţa încadrării ca eligibile a cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului, pentru perioada raportată, aferente cererilor de rambursare nr. x şi nr. y.

Totodată, a obligat pârâţii la rambursarea către reclamantă a sumei de 368.828 RON, solicitată prin cererile de rambursare nr. x şi nr. y, ca reprezentând salariile personalului implicat în implementarea proiectului (respectiv, cheltuieli cu experţii din echipa de proiect, cheltuieli cu personalul administrativ).

Prin aceeaşi sentinţă s-a respins cererea reclamantei de anulare în tot a scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x din 12.05.2015 aferentă CR 3 - Proiect Europa, ca neîntemeiată.

De asemenea, au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 2.320 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocaţial şi taxă judiciară de timbru).

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, casarea acesteia cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanţă, ori, păstrându-se cauza spre rejudecare, schimbarea în parte a hotărârii de la fond, în sensul respingerii acţiunii în contencios administrativ şi constatarea legalităţii actelor administrative contestate.

În legătură cu primul motiv de casare invocat, această recurentă critică faptul că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei, abordarea din partea primei instanţe privind situaţia de fapt şi de drept existentă, neputând reprezenta nici voinţa părţilor exprimată în contextul celor două documente semnate şi asumate de acestea, respectiv Cererea de finanţare nr. x din 5.08.2013 şi Contractul de finanţare nr. x din 19.05.2014 prin care s-au stabilit doar costurile cu resursele umane calculate prin raportare la media salariilor brute din învăţământul universitar şi cercetare de excelenţă, dar nici regulile stabilite prin documente de bază pe care instanţa s-a mulţumit doar să le enumere, cum ar fi Ghidul Solicitantului 2013, "Instrucţiunea OI POSDRU - MEN nr. 103 din 18.03.2016", sau "Ordinul comun al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului economiei şi finanţelor publice nr. 1117/2170/2010", precum şi "Hotărârea Guvernului nr. 759/2007" privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale.

Această abordare, în opinia recurentei, este determinată de modul greşit în care instanţa de fond ar fi reţinut şi ar fi interpretat anumite aspecte de fapt şi de drept. Ca atare, prima instanţă nu ar fi aplicat întocmai dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ., ţinând cont de considerentele sentinţei criticate arătate, care ar conduce, fără echivoc, la ipoteza imediată că analiza concretă a instanţei de fond s-a limitat şi rezumat exclusiv la citarea şi preluarea, în mod fidel, a motivării regăsite în cererea intimatei - reclamante.

În cadrul aceluiaşi motiv de casare, recurenta critică şi faptul că argumentele prezumate şi abordate de către instanţa de fond în considerente, ca reflectând adevărul, prin citarea, folosirea şi preluarea unei motivări din cuprinsul cererii principale, nu pot face obiectul unei judecăţi transparente care să conducă la aflarea adevărului şi încalcă însuşi principiul adevărului prevăzut în art. 22 din C. proc. civ. instanţa de fond s-ar fi limitat să analizeze legalitatea şi temeinicia actelor administrative emise de Organismul Intermediar POSDRU - MEN numai prin raportare la dispoziţii legale incidente conjunctural şi prezentate cu caracter general (C. civ., codul muncii) referitor la contractul individual de muncă parţial, şi nu în baza contractului de finanţare ori a cererii de finanţare semnate şi asumate integral de către intimata reclamantă, la demararea proiectelor ce urmau a fi implementate.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8, recurenta invocă faptul că prima instanţă nu ar fi lămurit pe deplin împrejurările de fapt ale cauzei, neintrând în mod efectiv în cercetarea fondului. În opinia acestei recurente, actele administrative criticate de beneficiar şi a căror anulare se solicită, au fost emise temeinic şi legal de către Organismul Intermediar POSDRU - MECS, având în vedere dispoziţiile Ghidului Solicitantului, care ar fi fost încălcate de beneficiarul în cauză, sub aspectul cheltuielilor efectuate cu personalul implicat în implementarea proiectului în valoare de 237.833,00 RON care au fost, în mod corect, suspendate la plată, precum şi al celor afectate cu personalul administrativ/auxiliar implicat în implementarea proiectului în valoare totală de 32.451,00 RON, care au fost invalidate de către Organismul Intermediar POSDRU -MECS în baza dispoziţiilor care stipulează că "în cazul în care activitatea zilnică a personalului implicat în implementarea proiectului, ori a personalului administrativ/auxiliar implicat în implementarea proiectului este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de 8 (opt) ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună".

Pe de altă parte, arată recurenta, potrivit dispoziţiilor Ordinului MMFES nr. 600 din 23.09.2008 privind Acordurile de delegare de funcţii pentru implementarea Programului Operaţional Sectorial "Dezvoltarea resurselor Umane 2007 - 2013", cu modificările şi completările ulterioare aduse prin acte adiţionale, coroborat cu prevederile art. 20 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, proiectul menţionat se află în gestiunea Organismului Intermediar Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale (OI POS DRU - MECS), motiv pentru care subscrisul minister nu poate face demersuri în vederea anulării actelor criticate de reclamantă întrucât, entitatea care le-a emis şi care poate interveni asupra lor în vederea anulării, suspendării sau modificării, după caz, este OIPOSDRU-MECS, singura în măsură să procedeze în acest sens.

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs şi pârâta Direcţia Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice care, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei de fond şi, pe fond, respingerea acţiunii.

Criticile acestei recurente vizează, în esenţă, faptul că prima instanţă ar fi aplicat greşit normele legale incidente în cauză, întrucât nu ar fi luat în considerare faptul că, în situaţia în care durata muncii nu este prevăzută în cererea de finanţare, în vederea stabilirii eligibilităţii cheltuielilor salariale, se va considera că expertul în cauză este încadrat cu normă întreagă de lucru, respectiv 8 ore/zi, 21 zile lucrătoare pe lună; în cazul unui contract individual de munca (CIM) cu timp parţial, costul orar rezultat prin împărţirea sumei prevăzute în bugetul detaliat la 168 ore/lună, va fi înmulţit cu norma de lucru prevăzută în CIM. Ca atare, şi în opinia acestei recurente, criticile de fond ale reclamantei în ceea ce priveşte actele administrative întocmite de OIPOCU MEN sunt neîntemeiate, aceste acte fiind emise în raport cu dispoziţiile legale incidente în respectiva materie.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursurilor (excepţie respinsă de către Înalta Curte în şedinţa de judecată din data de 6 martie 2020) şi a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Pe fondul recursului, arată intimata că sancţionarea sa prin actele administrative contestate a fost abuzivă şi nelegală întrucât modificarea cererii de finanţare şi a bugetului detaliat în forma în care au fost făcute, nu reprezintă un motiv întemeiat de invalidare la plată a drepturilor salariale, deoarece modificarea formularului de buget nu este, în accepţiunea contractului de finanţare, un motiv de sancţionare a beneficiarului de proiect prin invalidarea drepturilor salariale corect calculate. Instrucţiunile şi legislaţia aplicabile stabilesc faptul că, în situaţia modificării legislaţiei pe parcursul derulării proiectului, aceasta va genera adaptarea formularelor de raportare la noile schimbări, fără ca acest fapt să reprezinte un impediment în continuarea proiectului sau să constituie un motiv întemeiat de neacordare la plată a salariilor echipei de lucru a proiectului.

În mod greşit, susţine intimata, Ministerul încearcă sa inducă ideea că modificarea unui formular de raportare poate constitui motiv de respingere la plată a sumelor legal solicitate, în realitate modul de calcul a drepturilor salariale neavând nicio legătura cu formularele de raportare, elementele ce trebuie urmărite pentru a stabili un calcul corect al drepturilor salariale rămânând aceleaşi: experienţa profesională, timpul de lucru calculat în funcţie de orele realizate, tariful orar practicat şi impus de plafoanele Ghidului solicitantului, etc.

Ca atare, în opinia intimatei, instanţa de fond, în mod corect, a apreciat în sensul susţinerilor sale şi a dat câştig de cauză Universităţii, deoarece argumentele acesteia au dovedit buna gestionare a liniei bugetare, respectarea contractului de finanţare, a plafoanelor de calcul a drepturilor salariale, respectarea normelor de implementare a proiectului, elemente care nu au fost contra-argumentate concret de către Minister nici în faţa instanţei de fond şi nici prin recurs.

Recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului formulat de către pârâta Direcţia Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Având în vedere conţinutul criticilor ce fac obiectul celor două motive de casare invocate de către recurente, se impune analiza cu prioritate a motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6, invocat de către pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

Trebuie precizat mai întâi faptul că exigenţa motivării hotărârii judecătoreşti este o garanţie a caracterului echitabil al procedurii şi împotriva arbitrariului instanţei, fiind reglementată de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. Potrivit acestui text, hotărârea judecătorească va cuprinde, din acest punct de vedere, considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Transpunând dispoziţiile acestei norme în contextul criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că obligaţia instanţei de fond de a motiva sentinţa pe care a pronunţat-o, priveşte, în esenţă, arătarea situaţiei de fapt pe care a reţinut-o şi a considerentelor de fapt şi de drept pentru care a pronunţat soluţia criticată în recurs, criterii legale pe care sentinţa recurată le îndeplineşte. Motivarea hotărârii judecătoreşti nu reprezintă o chestiune de cantitate şi nici nu obligă instanţa să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept ale părţilor, instanţa putând să grupeze unele dintre acestea pe baza unui numitor comun şi să le răspundă în cadrul unui singur considerent; totodată, este necesară analiza acelor motive şi apărări care sunt esenţiale pentru dezlegarea pricinii, care au aptitudinea de a demonstra analiza efectivă a cauzei, potrivit exigenţelor Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Revenind la prezenta cauză, în contextul motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a formulat susţineri de maximă generalitate; indiferent că se reclamă nemotivarea hotărârii, indicarea unor motive contradictorii de către instanţa sau a unor motive străine de natura pricinii. Recurenta era ţinută să indice instanţei de recurs şi să dezvolte atare ipoteză de casare prin critici concrete din care să reiasă cu claritate lipsa motivării, caracterul contradictoriu al unor considerente în drept (având în vedere că instanţa de recurs exercită exclusiv un control judiciar de legalitate) şi să indice acele considerente străine de natura pricinii.

Cu toate acestea, recurenta face trimitere doar la modalitatea de apreciere a probelor (de exemplu, analizarea de către instanţă a legalităţii actelor fără a se raporta la contractul de finanţare şi la cererea de finanţare semnată şi asumată integral de către reclamantă, stabilirea situaţiei de fapt prin prisma aprecierii probelor administrate etc.) şi cum aceste probe trebuiau interpretate şi coroborate între ele, declarându-şi dezacordul faţă de concluzia instanţei şi faţă de sentinţa pronunţată; or, aceste aspecte nu pot fi cenzurate de instanţa de recurs, întrucât stabilirea ori verificarea situaţiei de fapt reţinută de instanţele de fond şi, deci, temeinicia hotărârii recurate, nu pot constitui obiect al recursului, întrucât instanţa de recurs este ţinută de limitele controlului de legalitate ce nu poate fi exercitat decât pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

De asemenea, nemulţumirea recurentei, valorificată în cadrul acestui motiv de casare, rezultă din faptul că prima instanţă ar fi preluat necenzurat argumentele părţii adverse, fără a acorda o egală valoare argumentelor sale; nu pot fi reţinute nici aceste susţineri ca fiind de natură să atragă incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.. Dacă argumentele şi probele administrate de către reclamantă au format convingerea instanţei în sensul soluţiei adoptate şi dacă judecătorul, trecând prin propriul "filtru" de analiză, a preluat în motivare parte din respectivele argumente, acest lucru nu poate echivala sub nicio formă cu o necercetare sau o cercetare superficială a fondului cauzei.

În consecinţă, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este nefondat, întrucât motivarea primei instanţe răspunde argumentelor prezentate de părţi, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt şi de drept, nefiind astfel identificate contradicţii în raţionamentul instanţei de fond şi nici considerente străine de natura cauzei, ceea ce face ca motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 să nu-şi găsească incidenţa în cauză.

În continuare, examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din întâmpinare, din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către ambele recurente, argumentele lor fiind comune, Înalta Curte constată că nu există argumente pentru reformarea hotărârii de fond. Aceasta întrucât instanţa a aplicat judicios dispoziţiile de drept substanţial, considerentele prezentate justificând soluţia adoptată.

Astfel, se reţine că, prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului înregistrata la OIPOSDRUMENCS cu numărul x din 12.05.2015, Universitatea A., în calitatea sa de beneficiar, a fost informată ca a fost suspendată la plată suma de 270.284,00 RON solicitată la rambursare, din care suma de 237.833,00 RON pentru capitolul bugetar "Resurse umane" şi suma de 32.451.00 RON solicitată la rambursare pentru capitolul bugetar "Cheltuieli indirecte/cheltuieli generale de administraţie".

Intimata a stabilit invalidarea la plată a acestor sume cu motivarea că "activitatea zilnică a experţilor este parţială, iar cererea de finanţare şi/sau bugetul detaliat nu stabilesc baza retribuţiei echivalente pe oră pentru a putea verifica încadrarea în plafoanele maxime de decontare prevăzute de Ghidul Solicitantului - Condiţii generale - 2013. Potrivit acestuia, în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună".

Pentru toţi membrii echipei de proiect au fost întocmite şi depuse la OIPOSDRU-MENCS, odată cu Cererea de rambursare nr. x, contracte individuale de munca cu timp parţial, inegal repartizat în funcţie de necesităţile de implementare a proiectului, care cuprind numărul maxim de ore care poate fi lucrat lunar şi retribuţia pe oră, calculate fără a se depăşi remunerarea maximă zilnică şi remunerarea maximă lunară prevăzute la secţiunea 3.1.4. din acelaşi Ghid. Universitatea A. a iniţiat, la solicitarea expresă a OIPOSDRU-MENCS, prin Adresa/Scrisoarea OIPOSDRU-MENCS nr. 47/70 din 12.06.2015 pentru modificarea Contractului de finanţare, Anexa 2 - bugetul sintetic şi detaliat al proiectului - prin introducerea în bugetul detaliat, pe 2 coloane distincte, a numărului mediu de ore/zi şi a tarifului orar aferent, astfel încât baza retribuţiei echivalate pe oră, pentru personalul din echipa de proiect, sa fie stabilit şi prin bugetul detaliat al proiectului.

Universitatea A. a formulat contestaţie împotriva invalidării la plată a sumei de 98.544 RON (87.204 RON la capitolul bugetar "Resurse umane" şi 11.340 RON de la capitolul bugetar "cheltuieli indirecte/cheltuieli generale de administraţie) solicitată prin cererea de rambursare nr. x din 2.06.2015, dar contestaţia a fost respinsă, astfel că s-a adresat instanţei de contencios administrativ. Prin sentinţa recurată, aceasta din urmă a admis acţiunea în parte, anulând scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x din 12.05.2015, doar în ceea ce priveşte cheltuielile cu personalul implicat în implementarea proiectului şi în tot scrisoarea standard de răspuns la cererea de rambursare nr. x, considerând ca fiind eligibile cheltuielile cu personalul implicat în implementarea proiectului, solicitate prin cererile de rambursare nr. x şi y.

Prima critică întemeiată pe motivul de casare prevăzut la art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., ce se regăseşte în recursul Ministerului, se referă la faptul că prima instanţă nu ar fi lămurit pe deplin împrejurările de fapt ale cauzei şi nu ar fi cercetat fondul acesteia în mod real, întrucât beneficiarul ar fi încălcat dispoziţiile Ghidului Solicitantului sub aspectul cheltuielilor cu personalul. Aceste dispoziţii prevedeau că, în cazul programului de lucru parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de 8 ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună. O astfel de critică se regăseşte şi în recursul promovat de Direcţia Organism pentru POSDRU, astfel că ele vor fi analizate împreună.

Acest motiv de recurs este vădit nefondat, astfel că va fi respins ca atare, avându-se în vedere următoarele argumente:

Aşa cum a sesizat instanţa de fond, împrejurarea că prin cererea de finanţare sau prin bugetul detaliat nu se stabileşte baza retribuţiei echivalente pe oră, nu este un aspect imputabil reclamantei, ca beneficiar al finanţării nerambursabile. În procedura impusă, acesta din urmă nu avea altă variantă decât să completeze un anumit format de tabel Microsoft Excel predeterminat (aflat în anexa nr. 2), în acest tabel nefiind prevăzute coloane/rubrici pentru numărul de ore/lună şi tarif orar.

Ulterior, după o perioadă de la semnarea contractului de finanţare, reclamanta s-a conformat cererii organismului intermediar de a modifica anexa a doua a contractului, prin introducerea în bugetul detaliat a două coloane distincte (nr. ore/zi şi tarif aferent), ocazie în care a fost elaborat actul adiţional, în data de 13.07.2015.

Susţinerile celor două recurente, în sensul că s-ar fi încălcat prevederile contractului de finanţare nu pot fi, sub nicio formă, reţinute. Faptul că acest contract nu conţine informaţii privind numărul de ore/zi şi tariful pe oră de activitate nu putea justifica declararea ca neeligibile a unor cheltuieli, câtă vreme informaţiile respective se regăsesc în alte documente transmise de către reclamantă odată cu cererile de rambursare nr. x şi y (state de plată, contractele individuale de muncă, lista experţilor şi a altor categorii de personal implicat în derularea proiectului, etc.).

Pe de altă parte, nu se poate reţine ca fiind o cauză ce ar justifica respingerea la plată a respectivelor cheltuieli de personal nici pretinsa încălcare de către beneficiar a dispoziţiilor Ghidului Solicitantului, în ceea ce priveşte modul în care au fost stabilite şi tarifate salariile personalului.

Astfel, în art. 15 alin. (2) din contractul de finanţare, se prevede clar faptul că, "în cazul unui conflict între prevederile anexelor contractului de finanţate şi cele din contractul de finanţare, prevederile contractului prevalează" câtă vreme contractul de finanţare nu cuprindea prevederi privitoare la numărul de ore lucrate şi tariful orar, acestea fiind introduse prin formularul din Anexa 2, nu se poate susţine că ar fi fost modificat contractul de finanţare sau că au fost încălcate prevederi ale acestuia şi nici că s-ar fi acordat prioritate prevederilor din anexe în detrimentul celor din contract.

Pe de altă parte, aşa cum a reţinut instanţa de fond, AMPOSDRU a prevăzut (perioada de referinţă fiind 2.12.2013 - 13.04.2014) pe site-ul http: www.fonduri ue.ro/posdru/images/doc2014/lista2014pdf) la punctul 7 lit. c) faptul că. în ipoteza unui conflict între prevederile contractului şi cele ale ghidului, prevalează prevederile contractului de finanţare.

Susţine recurentul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi faptul că reclamanta ar fi încălcat prevederile Ghidului Solicitantului sub aspectul cheltuielilor efectuate cu personalul implicat în implementarea proiectului şi a celor cu personalul administrativ/auxiliar, întrucât decontarea trebuia să fie determinată în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de 8 ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună, aşa cum prevede respectivul Ghid, aceeaşi situaţie fiind constatată şi în cazul personalului angajat cu contract de muncă individual, cu timp parţial.

Raţionamentul instanţei de fond este corect: acest mod de calcul prevăzut de Ghid, nu putea fi aplicat de către reclamantă, câtă vreme a încheiat contracte de muncă şi pentru alte fracţiuni de norme de lucru decât cea impusă cu caracter general de prevederile ghidului (de 21 de zile lucrătoare/lună).

Este fără îndoială că beneficiarul a respectat prevederile contractului de finanţare, în varianta iniţială a bugetului detaliat prevăzut în anexa 2; astfel, se prevedea că sumele alocate costurilor salariale stabilite pentru echipa de proiect (prevăzute în anexa1) să fie calculate şi în raport cu "numărul de ore efectiv lucrate în cadrul proiectului", în acord cu dispoziţiile art. 103 şi 106 din Codul Muncii, fără a se depăşi plafoanele maxime decontate, prevăzute în Ghidul Solicitantului, condiţii pe care beneficiarul le-a respectat, pârâtele nefăcând dovada unei situaţii contrare. Dimpotrivă, în cazul sumelor invalidate şi solicitate la rambursare, prin cererea nr. x, plafonul orar de calcul, conform Ghidului, este într-un cuantum superior sumei regăsite în bugetul aprobat al beneficiarului.

În aceste condiţii, nu există niciun dubiu asupra faptului că, procedând la calcularea salariilor în raport de numărul de ore efectiv lucrat în cadrul proiectului şi cu respectarea legislaţiei muncii, dar şi a plafoanelor impuse de Ghidul Solicitantului, reclamanta avea dreptul la rambursarea respectivelor sume, neexistând nici un motiv plauzibil ca acele cereri să fie refuzate la plată.

Aceste argumente înlătură şi critica celeilalte recurente potrivit căreia cheltuielile în discuţie ar fi fost invalidate întrucât cererea de finanţare şi/sau bugetul detaliat nu stabilesc baza retribuţiei echivalente pe oră pentru a se putea verifica încadrarea în plafoanele maxime de decontare prevăzute de Ghidul Solicitantului. Aceasta cu atât mai mult cu cât modul în care pârâtele au interpretat şi acţionat este total diferit faţă de modul în care au fost evaluate, în legătură cu aceleaşi aspecte, două cereri anterioare de rambursare (respectiv nr. 1 şi nr. 2), fiind evidentă inconsecvenţa autorităţii prin interpretarea diferită a aceloraşi prevederi legale şi contractuale.

În sfârşit, critica recurentului Ministerul Dezvoltării Regionale în sensul că entitatea care a emis şi care poate reveni asupra actelor contestate ar fi OIPOSDRU nu poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., câtă vreme această recurentă nu indică ce norme legale ar fi interpretat sau aplicat greşit instanţa de fond în legătură cu acest aspect şi nici nu a ridicat la fond vreo problemă legată de eventuala sa calitate procesuală pasivă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În raport de argumentele expuse, întrucât niciunul dintre cele două recursuri nu atrage incidenţa în cauză a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a le respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenta-reclamantă Direcţia Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale şi de reclamant Ministerul Fondurilor Europene (fost Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene) împotriva Sentinţei civile nr. 2940 din 13 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2020.

GGC - MM