Legality of Judicial Inspection database for non-disciplinary deontological infractions under CSM powers and Official Journal publication requirements

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 martie 2016 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a solicitat anularea în parte a actului administrativ - Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623 din 21 septembrie 2006, nepublicată în Monitorul Oficial, respectiv anularea art. 1 din actul menţionat, precum şi restabilirea situaţiei anterioare prin radierea sa din baza de date ţinută la nivelul Inspecţiei Judiciare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2553 din 23 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat ca neîntemeiată.

A respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), ca nefondată.

Prin Încheierea de şedinţă pronunţată la data de 27 ianuarie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii (CSM).

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 2553 din 23 iunie 2017 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei civile atacată şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată. Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a învederat, în esenţă, că instanţa de fond a analizat în mod greşit motivele de nulitate intrinsecă şi extrinsecă pe care le-a invocat prin cererea de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte nulitatea intrinsecă arată că soluţia normativă cuprinsă în art. 1 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623 din 21 septembrie 2006 nesocoteşte caracterul suspensiv de executare al contestaţiei prev. la art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 (act normativ superior) întrucât permite înregistrarea de pretinse abateri în baza de date a I.J. fără ca acestea să fie stabilite cu caracter definitiv. Mai mult, înregistrarea magistratului în baza de date are caracter definitiv, indiferent de soluţia pe care o va pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei acestuia, întrucât nu este prevăzută posibilitatea radierii înscrierii. Consideră că art. 1 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623 din 21 septembrie 2006 conţine o soluţie normativă care contravine art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 şi adaugă cadrului normativ stabilit prin Legea nr. 317/2004 în materia hotărârilor CSM cu privire la cariera magistraţilor.

Recurentul-reclamant consideră că în mod greşit instanţa de fond a avut în vedere că înscrierile în baza de date a Inspecţiei Judiciare cu privire la abaterile deontologice ale magistraţilor reprezintă măsuri administrative, realizate de la data adoptării hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

În ceea ce priveşte motivul de nulitate extrinsecă referitor la nepublicarea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623/2006 în Monitorul Oficial recurentul susţine că în mod greşit instanţa de fond a constatat că a fost îndeplinită condiţia de accesibilitate a legii.

De asemenea, recurentul reclamant consideră că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623/2006 nu este clară şi previzibilă, iar art. 1 din această hotărâre creează riscul afectării carierei magistratului din punct de vedere al evaluării sale profesionale şi al promovării, neavând cunoştinţă de existenţa înscrierilor în baza de date a Inspecţiei Judiciare.

Împotriva Sentinţei civile nr. 2553 din 23 iunie 2017 şi a Încheierii de şedinţă din 27 ianuarie 2017 pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs incident pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei şi în tot a încheierii, în sensul admiterii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, cu consecinţa respingerii ca inadmisibile a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., invocând în acest sens dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului incident, recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a dispus în mod greşit cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată invocată de către acesta prin întâmpinare deoarece actul administrativ în discuţie are caracter individual, iar raportat la data la care a luat la cunoştinţă reclamantul de acesta, precum şi la dispoziţiile legale incidente, s-a formulat o plângere prealabilă peste termenul prevăzut de lege care echivalează practic cu neîndeplinirea acestei proceduri.

4. Apărările formulate în cauză

Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând în esenţă apărările formulate prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei.

Recurentul-reclamant A. nu a formulat întâmpinare la recursul incident.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. În ceea ce priveşte recursul formulat de reclamantul A., Înalta Curte constată că, deşi acesta nu este întemeiat în drept, criticile aduse de către reclamant sentinţei de fond se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi că, recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Prin acţiunea în anulare formulată, reclamantul a invocat nelegalitatea actului administrativ cu caracter normativ reprezentat de art. 1 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623 din 21 septembrie 2006, susţinând pe de o parte, că soluţia normativă cuprinsă în acest articol încalcă prevederile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care stabilesc caracterul suspensiv de executare al contestaţiei formulate împotriva hotărârii CSM prin care s-ar constata o eventuală abatere de la Codul deontologic, iar pe de altă parte, că norma în baza căreia a fost înfiinţată baza de date la nivelul Inspecţiei Judiciare nu este suficient de clară previzibilă şi accesibilă.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a reluat în esenţă, prin cererea de recurs, criticile formulate şi prin cererea de chemare în judecată şi că, în ceea ce priveşte critica referitoare la nulitatea intrinsecă a actului administrativ contestat - vizând conţinutul acestuia, aceasta nu poate fi primită.

Astfel, în acord cu considerentele instanţei de fond, se constată că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623 din 21 septembrie 2006 a fost adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în conformitate cu dispoziţiile art. 37 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 317/2004 în vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de art. 106 lit. h) din Legea nr. 303/2004, art. 30 alin. (3), art. 38 alin. (1) şi art. 40 lit. f) din Legea nr. 317/2004, privind adoptarea Regulamentului privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor, adoptarea Codului deontologic al judecătorilor şi procurorilor, asigurarea respectării legii şi a criteriilor de competenţă şi etică profesională în desfăşurarea carierei profesionale a magistraţilor şi luarea de măsuri pentru soluţionarea sesizărilor primite de la justiţiabili sau de la alte persoane cu privire la conduita necorespunzătoare a judecătorilor şi procurorilor.

În acest sens, art. 2 alin. (1) din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, prevede că respectarea normelor cuprinse în cod constituie un criteriu pentru evaluarea eficienţei, calităţii activităţii şi integrităţii magistraţilor, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că evaluarea se face de către organele competente, potrivit legii.

În executarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, Consiliul Superior al Magistraturii a stabilit în mod legal şi temeinic prin Hotărârea nr. 623 din 21 septembrie 2006 că este necesară realizarea unei baze de date privind încălcări ale conduitei deontologice de către judecători şi procurori, care nu reprezintă abateri disciplinare şi care au fost confirmate ca urmare a verificărilor.

Analizând conţinutul dispoziţiei a cărei anulare se solicită, în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că aceasta respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, măsura fiind una cu caracter administrativ, dispusă în scopul realizării unei evaluări eficiente a activităţii şi integrităţii judecătorilor şi procurorilor, fără a modifica atribuţiile de evaluare care revin organelor competente, potrivit legii, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi schimbată soluţia pronunţată de către instanţa de fond.

De asemenea, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, în vigoare la data formulării acţiunii, care prevăd următoarele: (1) Lucrările plenului şi ale secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii sunt, de regulă, publice. Membri plenului sau ai secţiilor hotărăsc, cu majoritate de voturi, situaţiile în care şedinţele nu sunt publice. Şedinţele secţiilor în care se soluţionează cererile privind încuviinţarea percheziţiei, reţinerii, arestării preventive sau arestului la domiciliu cu privire la judecători, procurori ori magistraţi-asistenţi, precum şi cele în care se soluţionează sesizările referitoare la buna reputaţie a judecătorilor şi procurorilor nu sunt publice. (8) Contestaţia suspendă executarea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, nu se poate aprecia ca fiind întemeiată critica recurentului-reclamant potrivit căreia dispoziţiile art. 1 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623 din 21 septembrie 2006 ar contraveni acestora sau că ar adăuga cadrului normativ stabilit prin Legea nr. 317/2004 în materia hotărârilor CSM cu privire la cariera magistraţilor, cu atât mai mult cu cât, din preambulul Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623 din 21 septembrie 2006 rezultă că prin Nota Inspecţiei Judiciare nr. 1331/IJ/2006 s-a solicitat Plenului Consiliului Superior al Magistraturii să se încuviinţeze propunerile Grupului de lucru G5, dezbătute în şedinţa din data de 27 iunie 2006 pe baza Memorandului consultativ referitor la modul de abordare a încălcărilor Codului deontologic redactat de Asociaţia Baroului American/Iniţiativa Juridică pentru Europa Centrală şi Eurasia (ABA/CEELI), cu finanţarea oferită de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională.

În urma consultărilor, prin această notă a Inspecţiei Judiciare s-a formulat propunerea realizării unei baze de date la nivelul acestei instituţii privind conduita deontologică a judecătorilor şi procurorilor ce nu reprezintă abateri disciplinare şi care au fost confirmate ca urmare a verificărilor efectuate în fiecare cauză în parte.

Totodată, s-a precizat în mod expres că această bază de date, cu caracter confidenţial, va putea fi consultată doar de judecătorul sau procurorul implicat şi ar urma să fie folosită la evaluarea acestora, precum şi la concursurile de promovare în funcţii de conducere.

De asemenea, nici critica referitoare la nulitatea extrinsecă a actului administrativ contestat - vizând condiţiile de formă ale actului administrativ contestat, şi anume faptul că Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623/2006 nu este publicată în Monitorul Oficial şi că aceasta nu ar fi clară şi previzibilă, nu poate fi primită. Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, nepublicarea actului nu antrenează de plano nelegalitatea respectivului act administrativ, publicitatea fiind o operaţiune administrativă ulterioară emiterii actului a cărei neîndeplinire afectează opozabilitatea, iar nu însăşi valabilitatea acestuia.

În ceea ce priveşte celelalte motive de nelegalitate invocate prin acţiune şi prin cererea de recurs privind lipsa de claritate şi previzibilitate, acestea se dovedesc a fi neîntemeiate faţă de conţinutul hotărârii adoptate de recurentul-pârât. În această hotărâre s-a prevăzut expres caracterul confidenţial al bazei de date, care poate fi consultată numai de judecătorul sau procurorul respectiv şi poate fi contestată în cadrul procedurii de evaluare a activităţii profesionale. De asemenea, se reţine că, dacă în dosarul profesional al magistratului se depune hotărârea secţiei Consiliului prin care se constată încălcarea normelor de conduită reglementate de Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, rămasă definitivă, în baza de date a Inspecţiei Judiciare, înscrierea abaterii se face la momentul constatării sale, având un caracter provizoriu, ce se va definitiva ca urmare a soluţionării contestaţiei formulate de magistrat în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Înalta Curte a ţinut cont în acest sens şi că orice act normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislaţiei, acesta trebuind să poată fi corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelaşi nivel cu care se află în conexiune.

De asemenea, a avut în vedere considerentele de principiu dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a se vedea Hotărârile din 5 ianuarie 2000, 4 mai 2000, 25 ianuarie 2007 şi 24 mai 2007, pronunţate în cauzele Beyeler împotriva Italiei (parag. 109), Rotaru împotriva României (parag. 52), Sissanis împotriva României (parag. 66), şi Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României (parag. 34) şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care pun, în mod esenţial, accentul pe respectarea exigenţelor de calitate a legislaţiei interne, legislaţie care, pentru a fi compatibilă cu principiul preeminenţei dreptului, trebuie să îndeplinească cerinţele de accesibilitate (normele care guvernează materia interceptării comunicaţiilor trebuie reglementate la nivel de lege), claritate (normele trebuie să aibă o redactare fluentă şi inteligibilă, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce, într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie), precizie şi previzibilitate (lex certa, norma trebuie să fie redactată clar şi precis, astfel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita şi să fie capabilă să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat).

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623 din 21 septembrie 2006, invocate de către recurentul-reclamant, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competenţelor prevăzute de lege, precum şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

2. În ceea ce priveşte recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate de către acesta au în vedere soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pronunţată prin Încheierea de şedinţă din data de 27 ianuarie 2017. Astfel, raportat la soluţia pronunţată prin Sentinţa civilă nr. 2553 din 23 iunie 2017, de respingere ca nefondată a acţiunii formulată de reclamant, autoritatea recurentă nu justifică un interes în promovarea acestei căi de atac, din moment ce a primit satisfacţie deplină, în sensul că deşi printr-o încheiere interlocutorie instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii, la finalul primului ciclu procesual, prin sentinţă, a fost respinsă acţiunea formulată de către reclamant. În consecinţă, va fi admisă excepţia lipsei de interes invocată din oficiu şi va fi respins recursul incident formulat de către recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva Sentinţei civile nr. 2553 din 23 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite excepţia lipsei de interes.

Respinge recursul incident declarat de recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii împotriva Încheierii din 27 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2020.

GGC - CL