Timely filing of judicial review in administrative-disciplinary matters; nullity of late appeal

Şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 septembrie 2013, sub nr. x/2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, desfiinţarea rezoluţiei nr. x/2013 din data de 30.08.2013 şi trimiterea dosarului la Inspecţia Judiciară în vederea continuării procedurii disciplinare în ceea ce priveşte pe magistraţii procurori B., C. şi D. pe la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia, jud. Constanţa pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. h), t) şi art. 991 din Legea nr. 303/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 4125 din 19 decembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă şi a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., iar prin decizia nr. 477 din 24 februarie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 7.10.2016, sub nr. x/2013*.

2. Soluţia instanţei de fond

În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 3725 din 24 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate la pct. I.2 a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia şi admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurent.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 26 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 2 octombrie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

6. Aspecte procesuale

La termenul de judecată din 2 octombrie 2019, Înalta Curte a apreciat că se impune amânarea judecăţii cauzei pentru a da posibilitatea părţilor să formuleze un punct de vedere cu privire la excepţia nulităţii recursului pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, invocată din oficiu, la respectivul termen de judecată.

Prin note scrise, înregistrate la dosar la 20 noiembrie 2019, intimata-pârâtă a solicitat admiterea excepţiei nulităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu pentru nerespectarea de către recurent a termenului impus de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe când recurentul-reclamant, prin notele scrise, înregistrate de acesta la dosar la 30 octombrie 2019, s-a opus excepţiei nulităţii recursului, invocată din oficiu.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului pentru declararea tardivă a căii de atac, invocată din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1), aplicabil în virturtea normei de trimitere de la art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, se constată că recurentul a declarat recurs la data de 3 ianuarie 2017 ora 1857 (data transmiterii prin fax a cererii de recurs), fiind înregistrat la instanţa de fond la 4 ianuarie 2017, în condiţiile în care hotărârea recurată a fost comunicată acestuia la data de 12 decembrie 2016 şi, faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ultima zi în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, a fost 28 decembrie 2016.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

De asemenea, se reţine că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen, potrivit dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ.

Nu poate fi primită apărarea recurentului-reclamant exprimată prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la 30 octombrie 2019, în sensul că a promovat recursul cu respectarea termenului de 15 zile, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în raport de data de 15.12.2016, când i-ar fi fost comunicată sentinţa atacată. Aceasta deoarece, pe înscrisul depus ca dovadă a susţinerii sale (copia plicului aflat la fila x verso din dosarul de recurs), este imprimată data de 9.12.2016, iar procesul-verbal de înmânare a hotărârii, de la dosarul de fond, menţionează data de 12.12.2016, ca dată de îndeplinire a procedurii de comunicare prin afişare. De la acest moment, calculându-se termenul de 15 zile, se observă că depunerea recursului la data de 3.01.2017, ora 1857, prin fax, este efectuată în afara acestui termen legal.

Prin urmare, având în vedere că termenul de 15 zile de la comunicare, era împlinit la data declarării recursului (3.01.2017), Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., corelat cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, constatând că excepţia nulităţii recursului ca urmare a declarării tardive a căii de atac, invocată din oficiu, este întemeiată, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat reclamantul A., ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3725 din 24 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2020.