Negative jurisdictional conflict over exclusive territorial competence based on plaintiff’s domicile at filing in public sector salary litigation

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., reprezentaţi legal prin Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi, au solicitat obligarea pârâtului să stabilească salariile de bază şi sporurile datorate, în conformitate cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, respectiv la nivelul maxim din cadrul unităţii pentru aceeaşi funcţie/grad/treaptă/gradaţie şi clasă de salarizare ca a funcţionarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, aferente perioadei ultimilor 3 ani faţă de data depunerii prezentei acţiuni.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin Sentinţa nr. 3280 din 7 mai 2019, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia CAF, cauza a fost înregistrată la data de 28 iunie 2019.

La termenul de judecată din data de 23 octombrie 2019, instanţa a disjuns cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul J., fiind format dosarul nr. x/2019, în care a fost invocată din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Galaţi.

În urma verificării competenţei, instanţa a reţinut că, potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în forma în vigoare la data promovării acţiunii, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

S-a reţinut că reclamantul are domiciliul în Bârlad, astfel cum rezultă din referatul întocmit la data de 22 octombrie 2019, iar competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Vaslui.

Prin Sentinţa nr. 638 din 23 octombrie 2019, Tribunalul Galaţi a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat cererea formulată J. în favoarea Tribunalului Vaslui.

2.2. Prin Sentinţa nr. 4 din 13 ianuarie 2020, Tribunalul Vaslui a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia civilă.

Totodată, a constatat intervenit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Vaslui a reţinut că în cauză, la data introducerii acţiunii din 4 februarie 2019, reclamantul J. avea domiciliul şi reşedinţa pe raza jud. Galaţi, iar ulterior introducerii acţiunii, reclamantul şi-a schimbat domiciliul în mun. Bârlad, jud. Vaslui, începând cu data de 26 iunie 2019. Întrucât stabilirea competenţei teritoriale prezintă interes domiciliul pârâtului la momentul introducerii acţiunii, Tribunalul Vaslui a apreciat ca Tribunalul Galaţi este competent sa judece cauza.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecăţii, Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, în numele membrului său de sindicat, J., a solicitat obligarea pârâtului să stabilească salariile de bază şi sporurile datorate, în conformitate cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, respectiv la nivelul maxim din cadrul unităţii pentru aceeaşi funcţie/grad/treaptă/gradaţie şi clasă de salarizare ca a funcţionarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, aferente perioadei ultimilor 3 ani faţă de data depunerii prezentei acţiuni.

Instanţele aflate în conflict s-au considerat deopotrivă necompetente să soluţioneze litigiul, din punct de vedere teritorial, în raport de sediul/domiciliul reclamantei, apreciind diferit asupra domiciliului reclamantei.

Înalta Curte constată că, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Competenţa stabilită de textul de lege precizat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

Înalta Curte reţine că, în speţă, Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România acţionează, conform atributelor legale ce-i revin ca persoană juridică de drept privat, în numele şi în interesul membrului de sindicat, acesta fiind titularul dreptului pretins.

Înalta Curte constată că prin modificarea legislativă a art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform Legii nr. 212/2018, legiuitorul a tranşat problema competenţei teritoriale a instanţei de contencios administrativ, în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului, chiar şi în cazul în care acţiunea este exercitată, în numele său, de o persoană de drept public sau privat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că, în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze prezenta cauză, criteriul avut în vedere este domiciliul reclamantului J..

În acord cu cele reţinute de Tribunalul Vaslui, Înalta Curte constată că la data introducerii acţiunii, respectiv 4 februarie 2019, reclamantul J. avea domiciliul şi reşedinţa pe raza jud. Galaţi, iar potrivit art. 107 alin. (2) C. proc. civ., instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul.

Este adevărat că la data de 26 iunie 2019, reclamantul şi-a schimbat domiciliul în mun. Bârlad, jud. Vaslui, însă dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 modificate prin Legea nr. 212/2018 se vor aplica prin analogie cu cele ale art. 107 alin. (2) din C. proc. civ. şi în cazul în care reclamantul îşi schimbă domiciliul ulterior sesizării instanţei.

În consecinţă, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul J. şi pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2020.

GGC - CL