Peremption of civil appeal after suspension pending criminal trial lapses without party request

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 septembrie 2012, sub nr. x/2012, reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Muncii, a solicitat anularea Procesului-verbal de cercetare nr. x/SSM din 28 iunie 2012 emis de pârâtă cu ocazia cercetării evenimentelor care au avut loc la data de 19 februarie 2012 în municipiul Sighetu Marmaţiei.

Prin Sentinţa civilă nr. 933 din 6 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.

La data de 8 mai 2013, reclamanta Societatea A. SA a formulat recurs împotriva Sentinţei civile nr. 933 din 6 martie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin Încheierea din 19 martie 2014, Înalta Curte a dispus, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecării recursului, până la soluţionarea cauzei penale ce face obiectul dosarului nr. x/2013 aflat pe rolul Tribunalului Maramureş.

Prin adresa de răspuns înregistrată la dosarul cauzei la data de 25 februarie 2019, Tribunalul Maramureş, secţia penală, a comunicat Înaltei Curţi că Sentinţa penală nr. 117 din 8 iunie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Maramureş, a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 857/A din 5 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală.

În baza referatului întocmit la data de 5 martie 2019, urmare soluţionării definitive a dosarului penal nr. x/2013 al Tribunalului Maramureş, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru efectuarea verificărilor prevăzute de dispoziţiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375 din 17 decembrie 2015, acordându-se termen de judecată la 29 mai 2019, cu citarea părţilor, cu menţiunea de a depune la dosarul cauzei dovada rămânerii definitive a soluţiei pronunţate în dosarul în raport de care s-a dispus suspendarea judecării cauzei.

În urma verificărilor efectuate de instanţă, în şedinţa publică de la termenul de judecată din 29 mai 2019, recurenta-reclamantă Societatea A. SA a depus la dosarul cauzei dovada rămânerii definitive a soluţiei pronunţate în dosarul nr. x/2013, respectiv copia Deciziei penale nr. 857 din 5 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, precum şi copia Sentinţei penale nr. 117 din 8 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia penală.

Prin încheierea pronunţată la aceeaşi dată, Înalta Curte a dispus amânarea judecării cauzei pentru termenul din 16 octombrie 2019, pentru a se îndeplini procedura de citare cu recurenta-reclamantă Societatea A. SA, prin administratorul judiciar B., cu menţiunea ca acesta să precizeze, printre altele, dacă formulează o cerere de repunere pe rol a cauzei, având în vedere stadiul procesual în care se află prezentul litigiu, precum şi să depună un punct de vedere cu privire la existenţa interesului reclamantei în susţinerea prezentului recurs, în raport de soluţia pronunţată în cauza penală.

Prin încheierea din 16 octombrie 2019, Înalta Curte a dispus amânarea judecării cauzei pentru termenul din 15 ianuarie 2020, pentru a se cita atât recurenta-reclamantă Societatea A. SA, prin administratorul judiciar B., cât şi intimata-pârâtă Inspecţia Muncii, cu menţiunea de a formula concluzii cu privire la menţinerea motivelor suspendării judecării cauzei conform art. 244 C. proc. civ. şi intervenirea perimării judecăţii recursului, iar, în subsidiar, cu privire la interesul în susţinerea recursului, raportat la hotărârea pronunţată în cauza penală.

În sensul celor solicitate de instanţă prin încheierea de şedinţă de la termenul precedent, la data de 14 ianuarie 2020, doar recurenta-reclamantă, prin administrator judiciar B., a înregistrat la dosar concluzii scrise, prin care a arătat că motivele suspendării cauzei nu mai subzistă, întrucât dosarul penal nr. x/2013 a fost soluţionat şi că, raportat la data repunerii pe rol a cauzei la termenul din 29 mai 2019, în opinia sa, nu a intervenit perimarea, arătând, de asemenea, că societatea debitoare justifică un interes în susţinerea recursului.

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.", iar potrivit dispoziţiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ.:

"Cursul perimării este suspendat cât timp dăinuieşte suspendarea judecării, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 244, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată."

Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ.:

"(1) Instanţa poate suspenda judecata: 1. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea; (...) (2) Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă."

Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an din vina părţilor.

Prin urmare, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

În speţă, dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condiţiile art. 245 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută, la cererea părţii interesate în continuarea judecăţii, însă numai după ce hotărârea pronunţată în pricina care a determinat suspendarea a devenit irevocabilă (în penal, definitivă).

Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001, publicată în M. Of. nr. 25/17.01.2002, a statuat că:

"perimarea reprezintă o sancţiune procedurală determinată de necesitatea de a curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecăţii prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părţii."

Înalta Curte constată că motivul suspendării cauzei dispusă de instanţă la data de 19 martie 2014 a încetat la data de 5 iulie 2018 prin pronunţarea deciziei definitive din 5 iulie 2018 în dosarul nr. x/2013, moment de la care a început să curgă termenul de perimare de un an prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 5 iulie 2019.

În cauză, se constată că părţile interesate în continuarea judecăţii nu au formulat, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 245 pct. 1 C. proc. civ. şi nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

În acest context, nu poate fi primită apărarea recurentei-reclamante în sensul că nu ar fi intervenit perimarea, raportat la data repunerii pe rol a cauzei la 29 mai 2019, întrucât la această dată a fost fixat termen, din oficiu, pentru efectuarea verificărilor prevăzute de art. 84 pct. 29 din ROIIJ, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375 din 17 decembrie 2015, iar nu urmare unei cereri, formulată de partea interesată în condiţiile art. 245 pct. 1 C. proc. civ.

De asemenea, nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată sau eventuale cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 249 şi art. 250 din C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor care a dus la lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de un an, se va constata, din oficiu, perimarea recursului, în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 248 alin. (1) din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. SA prin administrator judiciar B. împotriva Sentinţei civile nr. 933 din 6 martie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2020.

GGC - CP