Judicial authorization for forensic inspection of seized hard drives in competition law: applicability of non-adversarial council chamber procedure under Article 40 of Law 21/1996

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea nr. x din data de 10 februarie 2017, înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. x/2017 din data de 13 februarie 2017, cu adresa nr. x din data de 10 februarie 2017, Consiliul Concurenţei a solicitat Curţii de Apel Bucureşti autorizarea judiciară în vederea inspectării a 4 unităţi HDD copiate şi sigilate cu sigiliile Consiliul Concurenţei nr. x în timpul inspecţiilor inopinate desfăşurate în data de 9 februarie 2016 şi 25 februarie 2016 la sediul social al întreprinderii A. SA.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Încheierea nr. 3 din 14 februarie 2017 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti s-a admis cererea formulată de Consiliul Concurenţei şi a fost autorizată inspectarea prin proceduri fornice a 4 unităţi HDD copiate şi sigilate cu sigiliile Consiliului Concurenţei nr. x în timpul inspecţiilor inopinate desfăşurate în data de 9 februarie 2016, 25 februarie 2016 la sediul social al întreprinderii A. SA pentru perioada de 120 de zile, începând cu data comunicării încheierii de autorizare către Consiliul Concurenţei.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Încheierii nr. 3 din 14 februarie 2017 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti A. SA a formulat contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 40 alin. (7) din Legea concurenţei nr. 21/1996.

Contestatoarea a solicitat, pe lângă anularea încheierii de autorizare, anularea Ordinului Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 117/28 februarie 2017, precum şi anularea tuturor actelor de inspecţie desfăşurate în baza încheierii de autorizare şi a proceselor-verbale de desigilare nr. RG 2906 şi de sigilare nr. RG 2907, încheiate la data de 7 martie 2017.

Un motiv de nelegalitate a încheierii de autorizare constă în judecarea cererii de autorizare în Camera de Consiliu, fără citarea părţilor, în cadrul unui dosar secret, ceea ce a condus la nerespectarea principiilor fundamentale ale procesului civil şi a garanţiilor procesuale consacrate prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În plus, arată contestatoarea, însăşi existenţa dosarului pe rolul instanţelor nu este cunoscută, dosarul nefiind public în sistemul ECRIS.

Încălcarea drepturilor procesuale ale părţilor investigate prin aplicarea unei proceduri secrete pentru autorizarea deschiderii HDD-urilor nu este justificată, deoarece HDD-urile erau deja ridicate şi sigilate, se aflau în posesia autorităţii, iar procedura se desfăşoară prin convocarea prealabilă a reprezentantului persoanei supusă procedurii, la sediul Consiliului Concurenţei, ceea ce exclude cu desăvârşire caracterul inopinat al acestei etape a inspecţiei.

Referitor la calitatea procedurii, contestatoarea susţine că orice justificare este exclusă, ţinând seama de perioada de timp scursă de la desfăşurarea inspecţiei inopinate, până la cererea de autorizare a deschiderii HDD-urilor ridicate, respectiv aproximativ un an.

Prin urmare, limitările impuse de art. 40 din Legea nr. 21/1996 cu privire la dreptul la apărare al întreprinderilor investigate nu au justificare pe aceleaşi considerente care au condus la maniera de reglementare a autorizării inspecţiei la sediul întreprinderilor, astfel încât, aplicarea prin analogie a unei proceduri speciale, derogatorii de la dreptul comun, atrage încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil şi a unor prevederi imperative, ceea ce conduce la nulitatea încheierii.

Curtea de Apel Bucureşti, în mod nelegal, a aplicat prevederile art. 40 alin. (2) teza I din Legea nr. 21/1996, potrivit cărora "cererea de autorizare se judecă în camera de consiliu, fără citarea părţilor".

De altfel, chiar art. 55 alin. (6) din Regulament prevede că, ulterior inspecţiei, copia identică obţinută forensic şi sigilată, "urmează a fi prelucrată la sediul Consiliului Concurenţei, în cadrul Laboratorului forensic, de o echipă de inspectori de concurenţă, abilitaţi cu puteri de inspecţie prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei, în prezenţa reprezentanţilor întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi supuse inspecţiei".

În contextul în care, reprezentanţii întreprinderii vor fi chemaţi la sediul intimatului, în vederea examinării suporturilor informatice copiate, este evident că, susţine contestatoarea, judecarea cererii de autorizare trebuie să aibă loc cu citarea părţilor, prevederile de art. 40 alin. (2), teza I din Legea nr. 21/1996, nefiind aplicabile.

În speţa de faţă, respectarea garanţiilor procesuale consacrate prin art. 6 din Convenţie ar fi presupus aplicarea principiilor egalităţii, dreptului la apărare, contradictorialităţii în cadrul judecării cererii de autorizare, în sens contrar, încălcându-se şi dispoziţiile privitoare la rolul judecătorului în aflarea adevărului.

Astfel, contestatoarea susţine încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil, respectiv art. 7 (legalitatea procesului civil), art. 8 (egalitatea în procesul civil), art. 13 (dreptul la apărare), art. 14 (principiul contradictorialităţii), art. 22 alin. (1) - rolul activ al judecătorului.

Instanţa de fond nu a asigurat aplicarea art. 6 şi 8 din Convenţie, sub aspectul principiilor egalităţii de arme şi contradictorialităţii, a drepturilor societăţii la viaţa privată, la inviolabilitatea domiciliului şi la secretul corespondenţei.

Contestatoarea a fost în imposibilitate să-şi expună punctul de vedere cu privire la elementele dosarului şi să-şi formuleze apărările, nu a participat în niciun fel la judecarea cererii de autorizare, iar instanţa de fond nu a efectuat o cercetare riguroasă a legalităţii modului în care s-au desfăşurat inspecţiile inopinate şi în care au fost ridicate HDD-urile.

Inegalitatea procesuală este cu atât mai accentuală cu cât copierea şi ridicarea în întregime a HDD-urilor s-au făcut cu încălcarea limitelor inspecţiei prevăzute de Legea nr. 21/1996 şi constituie o măsură nejustificată şi disproporţionată.

În contextul în care cererea de autorizare este formulată în cadrul unei investigaţii care este asimilată unei acuzaţii în materie penală, elementele de probă trebuie produse în faţa acuzatului, în şedinţă publică, în vederea unei dezbateri contradictorii.

Contestatoarea susţine că HDD-urile au fost ridicate nelegal, iar copierea şi ridicarea acestora s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 55 alin. (4) din Regulament.

Procedura copierii (clonării) întregului HDD al unui calculator nu este prevăzută şi nici permisă de Legea concurenţei, fiind reglementate sub denumirea de "procedura forensic" doar în Regulament, la art. 55 alin. (4)-(7).

Inspectorii de concurenţă au decis că se impune copierea HDD-urilor, în considerarea art. 55 alin. (4) lit. a), b) şi f) din Regulament, deşi în permanenţă a existat un număr suficient de inspectori care ar fi putut acoperi în timpul alocat (3 zile pentru prima inspecţie, 2 zile pentru a doua inspecţie), parcurgerea documentelor aflate pe calculator, de unde reiese inaplicabilitatea ipotezei prevăzute la lit. a).

Referitor la prevederile art. 55 alin. (4) lit. b) şi f) din Regulament, se arată că procesul-verbal de inspecţie nu cuprinde vreo motivare în sensul aplicabilităţii acestei ipoteze, astfel încât un control judiciar adecvat este imposibil.

4. Contestatoarea a formulat în data de 17 martie 2017, cerere de suspendare a executării încheierii de autorizare în ceea ce priveşte autorizarea examinării a 4 unităţi HDD copiate şi sigilate, până la soluţionarea contestaţiei ce face obiectul prezentului dosar.

5. Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Concurenţei a solicitat respingerea ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată a cererii de suspendare.

6. Prin Încheierea de şedinţă din data de 30 martie 2017, Înalta Curte a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de contestatoare.

7. Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Concurenţei a solicitat respingerea contestaţiei, constatarea legalităţii încheierii de autorizare. Curtea de apel a urmat procedura prevăzută de lege, iar lipsa unei proceduri contradictorii nu atrage nelegalitatea încheierii.

Se mai arată că, în speţă, nu au fost încălcate drepturile procedurale fundamentale, a fost justificată ridicarea în bloc a informaţiilor aflate pe copiile unităţilor HDD şi copierea integrală a acestora, iar prevederile Regulamentului de Organizare, Funcţionare şi Procedură sunt în concordanţă cu Legea nr. 21/1996 şi Constituţia României.

Cu privire la capătul de cerere privind anularea Ordinului Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 117/28 februarie 2017 s-a invocat excepţia lipsei competenţei materiale şi declinarea cererii spre competenta soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti.

Intimatul a invocat şi excepţia inadmisibilităţii atacării operaţiunilor administrative constând în încheierea de acte procedurale în cadrul inspecţiei derulate în baza încheierii de autorizare şi a OPCC nr. 117/28 februarie 2017, acestea putând să fie contestate doar odată cu cererea de anulare a deciziei Consiliului Concurenţei.

8. Contestatoarea a formulat la data de 30 mai 2017 cerere de suspendare a judecăţii prezentei cauzei, până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ce are ca obiect acţiunea în anularea prevederilor art. 17 lit. e) şi ale art. 55 alin. (4), (5), (6), (7) din Regulamentul de organizare, funcţionare şi procedură al Consiliului Concurenţei din 2 februarie 2012.

9. Contestatoarea a solicitat în data de 8 septembrie 2017, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 38 - 40 din Legea nr. 21/1996, raportat la art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 24 alin. (1), art. 26, 27, 29 şi art. 129 din Constituţia României.

10. Prin Încheierea de şedinţă din 22 iunie 2017, Înalta Curte a admis cererea contestatoarei, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a disp. art. 38 - 40 din Legea nr. 21/1996 şi a suspendat, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., soluţionarea contestaţiei.

11. Cauza a fost repusă pe rol prin Încheierea de şedinţă din data de 20 februarie 2020, ca urmare a soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 390 din 4 iunie 2019.

Totodată s-a luat act de renunţarea contestatoarei la cererea de suspendare a soluţionării contestaţiei până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

1. Cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea Încheierii nr. 3 din 14 februarie 2017 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti de autorizare a examinării a 4 unităţi HDD copiate şi sigilate cu sigiliile Consiliului Concurenţei nr. x, în timpul inspecţiilor inopinate desfăşurate la 9 februarie 2016 şi 25 februarie 2016 la sediul social al contestatoarei A. SA şi de restituire a documentelor şi suporturilor informatice.

Contestatoarea a invocat drept argumente pentru anularea Încheierii nr. 3 din 14 februarie 2017 aplicarea greşită a procedurii prevăzută de disp. art. 38 - 40 din Legea concurenţei nr. 21/1996 ce a avut ca rezultat încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil (legalitatea procesului civil, egalitatea de arme, contradictorialitatea, dreptul la viaţă privată, inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondenţei, dreptul la apărare, rolul activ al judecătorului); încălcarea prevederilor art. 55 alin. (4) lit. a), b) şi f) din Regulamentul de Organizare, Funcţionare şi Procedură adoptat de Consiliul Concurenţei.

Potrivit disp. art. 38 - 40 din Legea nr. 21/1996, inspectorii pot proceda la inspecţii în spaţiile prevăzute numai în baza autorizării judiciare date prin încheiere a Curţii de Apel Bucureşti. Cererea de autorizare se judecă în Camera de consiliu, fără citarea părţilor, judecătorul se pronunţă asupra cererii de autorizare în termen de cel mult 48 ore de la data înregistrării cererii. Încheierea se motivează şi se comunică Consiliului Concurenţei în termen de cel mult 48 ore de la pronunţare.

Înalta Curte, interpretând şi analizând dispoziţiile legale cuprinse la art. 38 - 40 din Legea nr. 21/1996, reţine că, textele incidente nu fac distincţie între categoriile de inspecţii ce pot fi efectuate de inspectorii de concurenţă, astfel că nu există nicio distincţie cu privire la inspecţiile inopinate şi inspecţiile forensic.

Interpretând restrictiv aceste prevederi legale, în sensul că au în vedere numai inspecţiile inopinate, contestatoarea a încălcat una dintre regulile de interpretare ale actului juridic - ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Înalta Curte constată că nu există niciun motiv de a interpreta textul restrictiv, mai ales că ipoteza este întărită şi de disp. art. 40 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, unde, de asemenea, nu se distinge între cererile de autorizare formulate care se judecă în camera de consiliu, fără citarea părţilor, iar încheierea de autorizare a inspecţiei, fie inopinată, fie forensic, se comunică doar Consiliului Concurenţei.

Faţă de acestea, Înalta Curte va constata neîntemeiat argumentul invocat de contestatoare, încheierea atacată fiind judecată şi pronunţată în mod corect, conform disp. art. 38 - 40 din Legea nr. 21/1996.

Deoarece cererea de autorizare a fost întemeiată pe disp. art. 38 - 40 sus-menţionate, în mod corect, încheierea a fost dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor.

Aceasta conduce la concluzia că, fiind o reglementare de excepţie, contestatoarea nu poate invoca încălcarea principiilor şi drepturilor fundamentale ale procesului civil.

De altfel, prin Încheierea din data de 22 iunie 2017, în prezenta cauză, Înalta Curte a sesizat, la cererea contestatoarei, Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 - 40 din Legea nr. 21/1996.

Prin Decizia nr. 390 din 4 iunie 2019, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, soluţie obligatorie în cauza pendinte.

Prin excepţia de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, privind liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, viaţa intimă, familială şi privată, inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondenţei, ce corespund şi criticilor aduse prin contestaţia formulată, astfel că şi din această perspectivă, cererea este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte încălcarea disp. art. 55 alin. (4) lit. a), b) şi f) din Regulament, contestatoarea susţine că, înainte de a autoriza examinarea HDD-urilor, Curtea de Apel Bucureşti ar fi trebuit să observe împrejurările conform cărora copierea şi ridicarea în întregime a HDD-urilor s-au făcut cu încălcarea prevederilor art. 55 alin. (4) din Regulament.

Astfel, s-a invocat că a existat un număr suficient de inspectori care putea parcurge documentele, fără să fie necesar ca acestea să fie copiate în întregime şi că procedura este prevăzută doar în Regulament şi nu în cuprinsul Legii nr. 21/1996, motiv pentru care a formulat o acţiune de anulare a prevederilor art. 55 alin. (4) - (7) din Regulament, ce face obiectul Dosarului nr. x/2017, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Înalta Curte apreciază că motivele referitoare la încălcarea disp. art. 55 alin. (4) lit. a), b) şi f) din Regulament nu au legătură cu speţa de faţă, copierea şi ridicarea HDD-urilor reprezintă o procedură anterioară celei analizate în dosar, şi anume, autorizarea examinării a 4 unităţi HDD copiate şi sigilate de Consiliul Concurenţei.

2. Cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea tuturor actelor de inspecţie desfăşurate de Consiliul Concurenţei în baza încheierii de autorizare şi a proceselor-verbale de desigilare nr. RG 2906 şi de sigilare nr. RG 2907, încheiate la 7 martie 2017.

Întrucât cele solicitate reprezintă o cerere accesorie, care depinde de soluţia dată capătului de cerere principal, de anulare a încheierii de autorizare din data de 14 februarie 2007, iar acesta a fost respins ca neîntemeiat, urmează a se respinge şi această solicitare.

În speţă, nu este incidentă o eventuală inadmisibilitate a cererii accesorii, deoarece contestatoarea nu a solicitat la pct. 3 al acţiunii anularea tuturor operaţiunilor administrative desfăşurate în cadrul inspecţiei, premergătoare acestei proceduri, ci doar actele strict efectuate după admiterea cererii de autorizare dată prin Încheierea nr. 3 din 14 februarie 2017.

3. Cu privire la cererea de anulare a Ordinului Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 117/28 februarie 2017, care a stat la baza efectuării inspecţiilor unităţilor HDD copiate şi sigilate.

Înalta Curte va respinge cererea ca neîntemeiată, în cuprinsul contestaţiei neregăsindu-se niciun argument care să conducă la concluzia motivării acestui capăt de cerere, separat de cele deja asupra cărora instanţa de recurs s-a pronunţat.

Faţă de acestea, în temeiul art. 40 din Legea nr. 21/1996, contestaţia urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. SA împotriva Încheierii nr. 3 din 14 februarie 2017 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2020.

GGC - CL