Recusal order deemed final and appealable only via inadmissible appeal; judicial fine imposed for bad faith filing
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible and imposed a 1,000 RON judicial fine on the appellant for filing a manifestly unfounded action in bad faith. The dispute concerned a challenge to a lower court's order granting a judge's recusal (abstention) in a pending civil case; the appellant attempted to appeal this recusal decision, which is legally final and not subject to any avenue of appeal under Article 53(2) of the Code of Civil Procedure. The court's decision rests on the constitutional principle of the legality of appeals (Articles 457, 129 of the Constitution), which limits judicial decisions to legally prescribed remedies, and the statutory prohibition on appealing recusal decisions (Article 53(2) CCP). Because the appeal was legally barred and filed in bad faith, the court applied the sanction under Article 187(1)(1)(a) of the Code of Civil Procedure, rendering the decision final and definitive.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ, art. 457 din C. proc. civ, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ, art. 53 alin. (2) din C. proc. civ; Recusal order deemed final and appealable only via inadmissible appeal; judicial fine imposed for bad faith filing: The dispute concerned a challenge to a lower court's order granting a judge's recusal (abstention) in a pending civil case; the appellant attempted to appeal this recusal decision, which is legally final and not subject to any avenue of appeal under Article 53(2) of the Code of Civil Procedure. The court's decision rests on the constitutional principle of the legality of appeals (Articles 457, 129 of the Constitution), which limits judicial decisions to legally prescribed remedies, and the statutory prohibition on appealing recusal decisions (Article 53(2) CCP). Because the appeal was legally barred and filed in bad faith, the court applied the sanction under Article 187(1)(1)(a) of the Code of Civil Procedure, rendering the decision final and definitive.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedApplied to impose a 1000 RON judicial fine for filing a manifestly unfounded appeal in bad faith.
Full text
Şedinţa publică din data de 5 martie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Încheierea contestată
Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 15 septembrie 2016, a admis cererea şi a încuviinţat abţinerea doamnei judecător A., în dosarul nr. x/2016, aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în procedura prealabilă, dosar având ca obiect recursul declarat de recurentul B. împotriva sentinţei nr. 202 din 20 octombrie 2016.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurentul-reclamant B., solicitând admiterea acestuia aşa cum a fost formulat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
În temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi ţinând cont de prevederile art. 499 teza a II-a din acelaşi cod, Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea căii de atac exercitate în cauză.
1. Asupra admisibilităţii recursurilor
Înalta Curte constată că respectiva cale de atac promovată de recurentă nu este prevăzută de lege.
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Conform art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, presupune, aşadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".
În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, are caracter definitiv, în raport cu prevederile art. 53 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora, "Încheierea prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea, cea prin care s-a încuviinţat recuzarea, precum şi încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac".
Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.
Totodată, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., "(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:
1. cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON:
a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice."
Faţă de vădita netemeinicie a cererii de recurs, aspect de natură a contura reaua-credinţă a acestuia în exercitarea dreptului prevăzut de art. 488 şi următoarele din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., astfel încât va aplica recurentului-reclamant B., domiciliat în judeţul Vâlcea, o amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca inadmisibil.
Totodată, va aplica prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul, formulat de reclamantul B. împotriva încheierii din 15 septembrie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibil.
În temeiul dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ. aplică recurentului amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.
Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare, în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2020.