Joint and several tax liability of corporate administrators: failure to prove bad faith under Art. 25(2)(d) of the Fiscal Procedure Code

Şedinţa publică din data de 5 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 25/27.02.2017 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/16.12.2016 emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, în ceea ce îl priveşte, precum şi suspendarea executării Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/16.12.2016 până la pronunţarea unei soluţii definitive.

Prin încheierea din 24 august 2917, în temeiul art. 15 din Legea 554/2004, Curtea de Apel Galaţi a dispus suspendarea, în ce îl priveşte pe reclamant, a executării Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/16.12.2017, emisă de pârâta AJFP Galaţi până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 19 din 1 februarie 2018, a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea, în ceea ce îl priveşte pe acesta, a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 25/27.02.2017 a D.G.R.F.P. Galaţi şi a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/16.12.2017 emise de pârâta A.J.F.P. Galaţi, şi obligarea pârâtei să achite reclamantului suma de 300 RON, cheltuieli de judecată (taxa timbru).

3. Calea de atac exerciată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei şi, totodată, a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, a susţinut că, deşi prima instanţă a reţinut că în niciunul din actele contestate nu se precizează clar în care din deciziile de impunere emise pe numele societăţii se regăsesc obligaţiile fiscale a căror neplată la scadenţă a determinat angajarea răspunderii solidare, le-a analizat doar în măsura în care au servit formării unei convingeri privind existenţa ori inexistenţa relei-credinţe a reclamantului, concluzionând că neplata obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina societăţii nu s-a datorat relei-credinţe a reclamantului, ci a faptului că acesta era convins că nu sunt datorate.

Or, în aceste condiţii, în mod contradictoriu au fost invocate de prima instanţă şi aspecte de oportunitate în anularea actelor administrative care formează obiectul dosarului nr. x/2014, deşi în primă instanţă cererea a fost respinsă.

Totodată, a arătat că au fost analizate doar înscrisurile depuse de reclamant, soluţia fiind motivată prin evidenţierea concluziilor organelor penale şi au fost avute în vedere numai aspectele prezentate de către reclamant, deşi trebuiau analizate susţinerile tutoror părţilor, fiind privată astfel de accesul la o primă judecată efectivă şi de dreptul unui proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţie.

În ceea ce priveşte reaua-credinţă a reclamantului, a susţinut că aceasta este evidentă prin conduita adoptată, dat fiind că nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale generate de mandatul său, fiind vădită intenţia de a se sustrage acestora.

Neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea evidenţiază vinovăţia reclamantului, cel puţin sub forma culpei ce rezultă din modalitatea de săvârşire, la fel ca şi prejudiciul.

Legătura de cauzalitate dintre declararea insolvabilităţii societăţii şi fapta reclamantului se evidenţiază prin nedeclararea şi neachitarea obligaţiilor fiscale stabilite prin declaraţiile fiscale depuse şi prin aspectele reţinute de organul de control în raportul de inspecţie fiscală, în vederea emiterii deciziilor de impunere, ce au creat bugetului general consolidat un prejudiciu.

Totodată, a învederat că prin nota explicativă reclamantul a declarat că a promovat o cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă, însă acesta nu a arătat că tot din iniţiativa acestuia au fost promovate căi de atac împotriva hotărârilor de deschidere a procedurii şi numeroase alte cereri în ideea de a bloca deschiderea respectivei proceduri.

Cu toate acestea, din hotărârea criticată nu rezultă că aspectele menţionate, care au o influenţă semnificativă asupra angajării răspunderii solidare, au fost analizate de prima instanţă.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii.

4. Apărarea intimatului-reclamant

Prin concluziile scrise formulate în cauză, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că Decizia de impunere nr x/23.06.2016, care a stat la baza emiterii deciziei de atragere a răspunderii solidare contestate în prezenta cauză, a fost anulată de Tribunalul Galaţi prin sentinţa civilă nr. 813/20.12.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Totodată, a învederat că plângerea penală formulată de autoritatea intimată a fost clasată, iar ulterior s-a reţinut de către instanţa penală, cu autoritate de lucru judecat, că faptele imputate nu există, apreciind astfel că respectiva cale de atac a fost promovată cu rea-credinţă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o ceere vizând anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 25/27.02.2017 şi a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/16.12.2016, emise de pârâte, în ceea ce îl priveşte pe reclamant.

Curtea de Apel Galaţi a admis acţiunea, dispunând anularea actelor administrative atacate, pe care le-a considerat nelegale.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

1.1. Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sunt nefondate.

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a făcut trimitere la considerentele hotărârii atacate pe care le-a apreciat ca fiind contradictorii întrucât prima instanţă a reţinut şi aspecte de oportunitate în anularea actelor administrative, susţinând, totodată, că au fost analizate doar actele şi susţinerile reclamantului.

Instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate şi probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul care a fundamentat soluţia adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie şi nu conţine motive străine de natura cauzei, aşa încât respectă cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, hotărârea atacată conţine motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, au fost examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, motivarea fiind clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar.

Contrar susţinerilor recurentei, prima instanţă şi-a îndeplinit, prin considerentele sale punctuale şi concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor şi apărărilor invocate şi de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Judecătorul fondului a demonstrat astfel analiza criticilor şi apărărilor invocate, nemotivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aşa cum s-a reţinut constant în jurisprudenţa instanţei supreme.

Prin urmare, dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a fost respectat.

Faptul că recurenta nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare invocat.

1.2. Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată, de asemenea, că nu poate fi primit.

Prin Decizia nr. 249/16.12.2017, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, s-a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantului A. în vederea realizării în tot a creanţelor fiscale ale societăţii B. S.R.L. Galaţi, al cărei administrator este reclamantul, conform art. 25 alini.(2) lit. d) din Codul de procedură fiscală. Alături de reclamant, pentru obligaţiile fiscale restante ale societăţii, mai răspunde în solidar şi C., celălalt administrator şi asociat al aceleiaşi societăţi.

În temeiul art. 25 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură fiscală, "Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale".

Pornind de la definiţia cuprinsă în textul de lege sus-menţionat, rezultă că pentru a fi în prezenţa acestui caz de angajare a răspunderii solidare, este necesar să fie îndeplinite două condiţii: 1) să existe o nedeclarare sau neachitare la scadenţă a obligaţiilor fiscale ale societăţii şi 2) nedeclararea sau neachitarea să se datoreze relei credinţe a administratorilor sau altor persoane a căror răspundere se angajează.

În cauză, faptele pentru care s-a angajat răspunderea solidară constau în aceea că administratorii societăţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile legale care le reveneau în această calitate, neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea este evidentă, iar vinovăţia, cel puţin sub forma culpei, rezultă din modalitatea de săvârşire a faptelor.

Totodată, s-a reţinut că reaua-credinţă derivă din aceea că, potrivit art. 73 lit. i) din Legea nr. 31/1990 administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea şi actul constitutiv le impun, iar legătura de cauzalitate se evidenţiază prin faptele reprezentantului legal al societăţii, respectiv nedeclararea şi neachitarea obligaţiilor fiscale stabilite prin declaraţiile fiscale depuse de contribuabil şi prin deciziile de impunere emise de organul fiscal conform legii, fapt ce a creat pârâtei AJFP Galaţi un prejudiciu de 1 738 633 RON.

Contestaţia administrativă formulată de reclamant împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare a fost respinsă prin Decizia nr. 25/27.02.2017.

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de control judiciar reţine că judecătorul fondului a apreciat în mod corect că, deşi reaua-credinţă este o condiţie obligatorie a angajării răspunderii solidare, în actele administrative contestate nu se indică în mod concret elementele care demonstrează reaua- credinţă a reclamantului.

Prin urmare, obligaţia impusă de art. 73 lit. i) din Legea 31/1990, potrivit căreia administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea şi actul constitutiv le impun, constituie doar o obligaţie generală şi de principiu şi nu poate justifica, ea însăşi, antrenarea răspunderii solidare.

În cauză, judecătorul fondului a apreciat în mod corect că neplata obligaţiilor fiscale nu se datorează relei-credinţe a reclamantului, ci dificultăţilor în desfăşurarea activităţii.

În acest sens, este relevant procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate, din care reiese că, la 11.10. 2016, societatea figura cu obligaţii fiscale restante în sumă de totală de 1.779.435 RON, nu deţine bunuri mobile sau imobile în patrimoniu, nu are venituri din dobânzi bancare, nu are sume de încasat, creanţe comerciale, cambii, bilete la ordin, iar valoarea însumată a disponibilităţilor băneşti este de 98647 RON.

Totodată, în ceea ce priveşte deciziile de impunere prin care s-au stabilit obligaţiile fiscale ale societăţii, prima instanţă a reţinut că, într-adevăr, acestea sunt contestate în alte cauze, însă, în mod corect, a observat că în decizia de angajare a răspunderii solidare, dedusă judecăţii, autoritatea pârâtă nu indică în concret faptele reţinute în sarcina reclamantului, ci face referire la deciziile de impunere emise anterior, iar în decizia de soluţionare a contestaţiei se face trimitere la actele fiscale emise anterior.

Prin urmare, prima instanţă a sesizat corect că în actele contestate în prezenta cauză nu se precizează clar în care din deciziile de impunere emise pe numele societăţii se regăsesc obligaţiile fiscale a căror neplată la scadenţă a determinat angajarea răspunderii solidare, conchizând instanţa că nu s-a făcut dovada că neplata obligaţiilor fiscale s-a datorat relei-credinţe a reclamantului, situaţie în care a considerat că nu sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii solidare.

În fine, instanţa de control judiciar constată că soluţia primei instanţe este întărită cu soluţia pronunţată în cauza penală, din care rezultă că a fost exclusă reaua-credinţă imputată reclamantului, ordonanţele prin care a fost clasată plângerea penală, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., prin care s-a reţinut, cu autoritate de lucru judecat, că faptele imputate (reţinute şi în decizia contestată) nu există, fiind menţinute.

Astfel, prin încheierea din camera preliminară nr. 22 din data de 02.02.2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Tribunalul Galaţi, secţia penală a respins ca nefondată plângerea penală formulată, în baza art. 341 din Noul C. proc. pen., de către petenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi împotriva Ordonanţelor nr. 386/P/2016 din 24.07.2017 şi respectiv nr. 56/II/2/2017 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi împotriva sentinţei nr. 19 din 1 februarie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2020.