Tax appeal dismissed as late-filed under 15-day deadline for administrative litigation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the taxpayer's appeal as late-filed, thereby leaving in force the Court of Appeal's first-instance judgment that had annulled the tax authority's decision to impose solidary liability and the subsequent decision on the taxpayer's complaint. The dispute arose from a challenge by an individual taxpayer against the regional public finance direction regarding the enforcement of solidary liability, which the taxpayer had previously won at the appellate level. The decisive legal basis for the final outcome was the procedural violation of the absolute fifteen-day deadline for filing an appeal in administrative litigation as prescribed by Article 20(1) of Law no. 554/2004, read in conjunction with Article 182(1) of the Civil Procedure Code, resulting in the forfeiture of the right to appeal under Article 185(1) of the Civil Procedure Code because the appeal was filed after the statutory period expired without justified cause.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 182 alin. (1) din C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 182 alin. (2) din C. proc. civ, art. 185 alin. (1) din C. proc. civ; Tax appeal dismissed as late-filed under 15-day deadline for administrative litigation: În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din Codul de procedură, Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia tardivităţii recursului invocată prin întâmpinare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 121 din 28 iulie 2016 şi a Deciziei nr. 3911 din 6 aprilie 2016 de angajare a răspunderii solidare a reclamantului.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 2961 din 18 iulie 2017, a admis acţiunea formulată de reclamant, anulând Decizia nr. 121 din 28 iulie 2016 privind soluţionarea contestaţiei, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi, pe cale consecinţă, Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/06 aprilie 2016, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac aşa cum a fost formulată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Regularitatea promovării căii de atac
În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din Codul de procedură, Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia tardivităţii recursului invocată prin întâmpinare.
"Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".
În cauză, se constată că sentinţa atacată a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 2 septembrie 2017, iar recursul a fost declarat la data de 2 februarie 2018, aşadar, cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., ultima zi de declarare a căii de atac fiind 17 septembrie 2017.
Prin urmare, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.
Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat, aplicând sancţiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul, formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu împotriva Sentinţei nr. 2961 din 18 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2020.
GGC - CL