Tax Dispute: Nullity of Supreme Court Appeal for Failure to Frame Valid Grounds of Illegality Under Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 5 martie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, anularea Deciziei nr. 3665/27.07.2016, a Deciziei de impunere nr. x/21.02.2014 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/21.02.2014.

2. Hotărârile primei instanţe

2.1. Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 7 decembrie 2017, a apreciat că se impune cenzurarea onorariului solicitat (12.480 RON), justificându-se un onorariu de expert în cuantum de 6000 de RON, având în vedere nota de evaluare de la dosar şi luând în considerare volumul documentelor studiate şi conţinutul raportului de expertiză, ce cuprinde multe elemente repetitive.

2.2. Prin sentinţa nr. 190 din 28 decembrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, a anulat în parte Decizia nr. 3665/27.07.2016 de soluţionare a contestaţiei administrative, Decizia de impunere nr. x/21.02.2014 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/21.02.2014 cu privire la impozitul pe profit în cuantum de 159.734 RON şi dobânzile/majorările şi penalităţile de întârziere aferente acestuia şi TVA în cuantum de 975.165 RON şi dobânzile/majorările şi penalităţile de întârziere aferente acesteia.

De asemenea, a menţinut actele contestate, cu privire la obligaţia de plată a TVA în cuantum de 597 RON, plus dobânzile/majorările şi penalităţile de întârziere aferente acesteia, obligând, totodată, pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei suma de 10.150 RON, parte din cheltuielile de judecată solicitate.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău şi experul judiciar B..

3.1. În motivarea căii de atac exercitate împotriva încheierii şi sentinţei, recurenta B. a susţinut netemeinicia acestora, în ceea ce priveşte valoarea orariului de expertiză fiscală judiciară efectuată în cauză, aprobat de instanţa de judecată.

A arătat că, din valoarea onorariului de expertiză de 12.720 RON, stabilit prin nota de evaluare a onorariului şi decontul justificativ, prima instanţă a aprobat doar suma de 6000 RON, iar diferenţa de 6.720 RON a fost respinsă la plată pe motiv că nu se justifică, deşi suma solicitată a fost stabilită conform art. 22 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, iar actele care justifică onorariul cerut au fost anexate la lucrarea efectuată pentru a fi aprobate de către instanţă, potrivit art. 23 din acelaşi act normativ, invocând prevederile art. 129 - art. 132 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în vederea aprobării la plată a onorariului de expertiză, potrivit documentelor justificative depuse la dosar.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău a reprodus apărările formulate în faţa primei instanţe, respectiv a motivelor pentru care consideră că actele contestate sunt legale, cu referire la întreaga procedură urmată, apreciind, în esenţă, contrar celor reţinute de prima instanţă, că organele fiscale au făcut apărări întemeiate pe dispoziţiile legale în materie fiscală, demonstrând că legislaţia a fost aplicată întocmai, iar constatările au fost efectuate pe baza documentelor avute în vedere la încheierea actelor atacate.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă societatea A. S.R.L. a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, şi menţinerea hotărârii atacate, răspunzând punctual criticilor formulate.

A arătat că, de altfel, se face referire în mod tangenţial la unele aspecte, fără să critice toatele chestiunile invocate de reclamantă şi analizate de instanţă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căilor de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursurile nu îndeplinesc cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi Cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Motivele de recurs sunt instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În cauză, se constată că expertul judiciar susţine că prima instanţă nu a acordat în întregime suma solicitată cu titlu de onorariu de expertiză, deşi aceasta este justificată conform înscrisurilor ataşate lucrării, însă nu a adus argumente care să poată constitui motive de nelegalitate în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În privinţa susţinerilor recurentei-pârâte, de asemenea, acestea nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., partea nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe şi a reluat situaţia de fapt cu referire la motivele pentru care, în opinia părţii, actele administrative contestate au fost emise cu respectarea prevederilor legale incidente.

Astfel, criticile recurentei-pârâte reprezintă de fapt o reluare a constatărilor şi concluziilor inspecţiei fiscale, deci a conţinutului actelor administrative deduse judecăţii.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, susţinerile recurentelor nu reprezintă critici împotriva hotărârilor recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de B. împotriva încheierii din 7 decembrie 2017 şi sentinţei nr. 190 din 28 decembrie 2017 ale Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Constată nulitatea recursului formulat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău împotriva sentinţei nr. 190 din 28 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2020.