Negative jurisdictional conflict: material competence consolidation after missed deadline for raising incompetence

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman şi Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale a solicitat obligarea autorităţii publice să emită actul administrativ de soluţionare a plângerii prealabile, în sensul admiterii acesteia şi să se constate că toate cheltuielile efectuate în parteneriat cu S.C. B. S.A. au fost efectuate în cadrul implementării proiectului cu ID 57719, în conformitate cu normele dreptului Uniunii Europene, respectiv reclamanta a îndeplinit publicitatea acestor cheltuieli la ONRC în conformitate cu Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009, completată cu Directiva 2012/17/UE, a Regulamentului Financiar nr. 966/2012, a Regulamentului Uniunii nr. 539 din 24.06.2010, cu menţiunea că se referă la cheltuielile din Nota de constatare nr. 1834/31 iulie 2017 pentru care a formulat plângerea prealabilă nr. 51659/29.08.2017 şi la care nu a primit răspunsul în termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Prin cererea depusă la data de 16 ianuarie 2019(fila x fond-vol IV), reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a prevederilor art. II alin. (1) din H.G. nr. 518/2017, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât a Guvernului României.

Prin cererea depusă la data de 4 martie 2019, reclamanta a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei dse neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) don O.U.G. nr. 66/2011, iar la data de 18 martie 2019 a formulat cerere de suspendare a soluţionării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ce face obiectul dosarului x/2018 al Curţii Constituţionale.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1891/2019 din 19 martie 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit ultimei precizări a acţiunii formulată de reclamantă, la data de 19.03.2019, pârâtă în prezenta cauză este doar Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Fondurilor Europene şi obiectul cauzei îl constituie solicitarea ca pârâta să răspundă la plângerea prealabilă formulată împotriva Notei de constatare nr. x din 31.07.2017 emisă de Organismul Intermediar Centru Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic.

Astfel, instanţa a constatat faptul că sunt incidente în cauză, pentru stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi văzând faptul că pârâta este o autoritate publică centrală, iar obiectul cauzei nu este evaluabil în bani, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 47 din 17.01.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că declinarea competenţei materiale a soluţionării cauzei, ca urmare a invocării din oficiu a excepţiei de necompetenţă la al 4-lea termen de judecată, este nelegală, întrucât dacă necompetenţa materială nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe, instanţa rămâne competentă să soluţioneze cauza.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe, respectiv 09.10.2018, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti invocată prin întâmpinare de Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman, însă a fost prorogată discutarea excepţiei la solicitarea de amânare a cauzei formulată de reclamantă.

La data de 29 octombrie 2018, reclamanta şi-a modificat cererea de chemare în judecată şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MEN OI POCU, respectiv a pârâtului pe care l-a chemat în judecată prin cererea introductivă şi a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman.

Cauza a avut al doilea termen la data de 20.11.2018, dată la care instanţa a introdus în cauză în calitate de pârâtă Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman şi a prorogat discutarea excepţiei invocată de pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman.

La data de 22 ianuarie 2019 Tribunalul a luat act de precizarea la acţiunea formulată de reclamantă în sensul că nu are calitatea de pârât în cauză Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale. Totodată i s-a pus în vedere reclamantei să facă precizarea acţiunii în sensul de a arăta obiectul cauzei şi pârâtul cu care înţelege să se judece.

Prin cererea depusă la 25.02.2019, reclamanta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru pârâta OI POCU din subordinea MEN şi a pârâtei AM POCU, admiterea calităţii procesual pasive pentru pârâtul Guvernul României, admiterea excepţiei prescipţiei în ceea ce priveşte verificarea cheltuielilor, cu consecinţa anulării creanţei bugetare. Prin aceeaşi cerere a renunţat la cererea de suspendare a cauzei, formulată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Astfel, se constată că excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, instanţă iniţial sesizată, a fost invocată din oficiu la data de 19.03.2019, ulterior primului termen de judecată stabilit de instanţă. Or, la primul termen de judecată din data de 9.10.2018 a fost prorogată discutarea excepţiei privind competenţa materială a instanţei. La termenul acordat, 20.11.2018, de asemenea, a fost prorogată discutarea excepţiei de necompetenţă materială a tribunalului, iar la termenul acordat la data de 22 ianuarie 2019, instanţa a luat act de precizările formulate de reclamantă şi nu a mai pus în discuţie excepţia de necompetenţă materială.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. Întrucât, această prevedere legală trebuie interpretată în sensul aplicării şi nu în cel al neaplicării (actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat), în mod corect a apreciat Curtea de Apel Bucureşti că, expirarea termenului în care putea fi invocată excepţia necompetenţei materiale are drept consecinţă consolidarea competenţei instanţei iniţial învestite, chiar dacă aceasta nu era competentă material să soluţioneze pricina în raport cu obiectul acesteia.

În mod evident, introducerea în cauză a unui alt pârât ulterior primului termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe, nu dă posibilitatea instanţei să deroge de la normele procesuale menţionate, neexistând prevederi legale în acest sens; noul pârât ia procedura în starea în care aceasta se află, fiind ţinut să respecte inclusiv competenţa instanţei iniţial învestite.

Văzând faptul că actuala reglementare a excepţiei de necompetenţă materială şi teritorială vizează o concepţie diferită a legiuitorului în privinţa duratei procesului, este evident că prin limitarea momentului invocării excepţiei se urmăreşte ca discutarea competenţei să nu fie amânată sub niciun alt motiv.

Constatând că instanţa sesizată cu cererea de chemare în judecată a amânat succesiv soluţionarea excepţiei de necompetenţă, iar la al 3-lea termen de judecată nu a mai pus în discuţie excepţia prorogată, Înalta Curte reţine că Tribunalul Bucureşti a devenit competent să soluţioneze cauza.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman şi Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2020.