Invalid state domain inventory entry for property under continuous local administration and registered in municipal public domain.

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.08.2017 şi precizată la data de 20.10.2017, reclamantul Municipiul Zalău, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Statul Român prin Ministerul Sănătăţii şi Guvernul României, a solicitat anularea în parte a H.G. nr. 1705/2006 şi anume poziţia x din Anexa nr. 15 a imobilului reprezentând teren de 665 mp cu construcţii administrative şi social culturale S+P+1E situat în Zalău, Piaţa Iuliu Maniu, nr. 11. Reclamantul şi-a precizat obiectul cererii de chemare în judecată arătând că ceea ce solicită este să se dispună.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 392 din data de 8 decembrie 2017 Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de Municipiul Zalău, în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Sănătăţii şi Guvernul României.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 392 din data de 8 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Municipiul Zalău, solicitând, în temeiul art. 488 alin. 1 pct. 8, art. 498 (1) C. proc. civ., admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii, iar în urma rejudecării cauzei admiterea acţiunii.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, formulează următoarele critici:

Obiectul acţiunii în contencios administrativ cu care a sesizat instanţa îl constituie anularea în parte a H.G. nr. 1705/2006 şi anume poziţia nr. x din Anexa nr. 15, pe motiv că acest imobil notat la această poziţie compus din teren de 665 mp cu construcţii administrative şi social culturale S+P+1E, situat în municipiul Zalău, P-ţa Iuliu Maniu nr. 11, este proprietatea publică a municipiului Zalău.

Hotărârea primei instanţă este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, sub următoarele aspecte:

Municipiul Zalău nu a solicitat instanţei de fond să analizeze în administrarea cărei persoane juridice se află imobilul, deoarece imobilul a fost din totdeauna în administrarea unităţii administrativ teritoriale locale-respectiv a municipiului Zalău (vechi proprietar fiind Statul Român prin Consiliul Popular Orăşenesc Zalău cu încheierea nr. 1080/1973).

Schimbările legislative ulterioare anului 1989 aduse prin Legea 69/1991- actualmente Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, şi ale Legii nr. 18/1991, au prevăzut că bunurile imobile situate pe raza unităţilor administrativ-teritoriale ce au constituit proprietatea Statului Român au fost cuprinse în patrimoniul lor, aparţinând domeniului public de interes local ori domeniului privat al acestora.

Imobilul în cauză nu a fost declarat prin lege bun de interes naţional, acesta a intrat în proprietatea Municipiului Zalău, ope legis iar prin H.G. nr. 966/2002 şi H.G. nr. 114/2008 s-a atestat, un drept de proprietate, astfel încât afirmaţia instanţei de fond că nu a făcut dovada unui mod în care imobilul ar fi trecut din proprietatea statului român în cea a unităţii administrative teritoriale este neîntemeiată.

Mai mult, din CF x Zalău rezultă fără tăgadă faptul că acest bun a fost în administrarea fără întrerupere a Consiliului Popular orăşenesc Zalău, (încheierea nr. 1080/1973).

Acest imobil nu a fost niciodată în administrarea Ministerului Sănătăţii (DSP Sălaj), acest drept fiind constituit de către Municipiul Zalău prin HCL 66/2007, în temeiul prerogativele sale de proprietar şi a dispoziţiilor legale (Legea nr. 215/2001), condiţie în care orice proprietar poate dispune de bunurile sale putând face acte de dispoziţie.

Simplul fapt că în CF iniţial x Zalău apare proprietar Statul Român, nu este o dovadă că acest imobil, având în vedere dispoziţiile legale ulterioare anului 1989 şi dreptul de administrare neîntreruptă a Consiliului Popular orăşenesc Zalău, putea fi înscris în continuare în proprietatea Statului Român (în Anexa 15 la H.G. nr. 1705/2006) cu atât mai mult cu cât Ministerului Sănătăţii nu a avut niciun titlu de deţinere a acestuia şi prin urmare niciun temei legal să-1 includă într-o listă de inventar.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 213/1998, în forma iniţiala, Statul sau unităţile administrativ teritoriale exercită posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public în limitele şi în condiţiile legii, text de lege care impune aşadar respectarea legalităţii în ceea ce priveşte modul de includere a bunurilor în domeniul public al statului.

Dispoziţiile art. 7 din aceeaşi lege prevăd principalele modalităţi prin care statul dobândeşte dreptul de proprietate publică asupra unor bunuri. Operaţiunea de inventariere a unor bunuri pretins aparţinând domeniului public al statului nu face parte din modalităţile anterior menţionate, rezultând cu puterea evidenţei că simpla includere într-o listă de inventar a unui bun nu-1 plasează automat, în domeniul public al statului.

Prin urmare, chiar dacă bunul a fost înscris în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului încă de la începutul întocmirii acestui inventar, H.G. nr. 1705/2006 nu poate constitui just titlu şi nu poate fi invocată în susţinerea (menţinerea, în continuare) dreptului de proprietate publică a statului.

Astfel, potrivit prevederilor art. 20 din Legea nr. 213/1998, inventarul bunurilor din domeniul public al statului se întocmeşte, după caz, de ministere, de celelalte organe de specialitate, precum şi de autorităţile publice centrale care au în administrare asemenea bunuri.

În baza precizărilor (la H.G. nr. 1705/2006) aprobate prin Ord. Nr. 428/2007, la inventarierea acestor bunuri, ministerele, celelalte organe de specialitate, precum şi autorităţile publice centrale care au în administrare bunuri din domeniul public al statului, trebuie să aibă în vedere la stabilirea regimului juridic al acestor bunuri toate informaţiile juridice şi economice referitoare la bunul în cauză şi, de asemenea, au obligaţia, ca în acest inventar, să menţioneze titlul de deţinere a acestuia.

Acest inventar se înaintează Ministerului Finanţelor Publice şi se supune spre aprobare Guvernului (art. 20 alin. (2) din Legea nr. 213/1998).

Ministerul Sănătăţii nu a avut un titlu în baza căruia să cuprindă în inventar acest imobil şi, de altfel, nici nu face dovada că acest imobil s-ar fi aflat vreodată în administrarea sa, încălcând principiul consacrat de dispoziţiile art. 249 C. proc. civ., potrivit căruia cel care face o susţinere în cadrul procesului trebuie să o dovedească.

Mai mult, dreptul de administrare, pe care instanţa susţine că i-a recunoscut Ministerului Sănătăţii - DSP Sălaj este un drept real principal, derivând din dreptul de proprietate publică. El este opozabil celorlalte subiecte de drept, persoane fizice şi/sau juridice, însă devine inopozabil titularilor dreptului de proprietate publică, respectiv unităţii administrativ teritoriale.

Având în vedere cele expuse solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimaţii-pârâţi Ministerul Sănătăţii şi Guvernul României au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

4.1. Ministerul Sănătăţii, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea motivelor de recurs, formulate de recurent ca neîntemeiate şi, pe cale de consecinţă, menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică, din următoarele considerente:

- Prin adresa nr. x/20.02.2018, Direcţia de Sănătate Publică Sălaj prezintă istoricul imobilului ce face obiectul prezentului dosar, anexând în acest sens şi documente doveditoare.

- De asemenea, prin adresa mai sus menţionată, se comunică Ministerului Sănătăţii faptul că "din anul 1990 clădirea în suprafaţă de 1024 mp a figurat în patrimoniul DSP SĂLAJ, în administrare, pe baza Protocolului încheiat în baza H.G. nr. 462/1990, acest fapt fiind prevăzut şi în conţinutul Anexei nr. 15 la H.G. nr. 1705/2006".

- Imobilul care face obiectul acestui dosar, situat în Municipiu Zalău, Piaţa luliu Maniu, nr. 11, jud. Sălaj, este înscris în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului încă de la începutul întocmirii acestui inventar.

- Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Sălaj are în administrare acest imobil din anul 1990, când a devenit unitate cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Sănătăţii.

- Aşa cum reiese din pagina 5 a Anexei nr. 14 la H.G. nr. 1045/2000 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului, imobilul situat în Zalău, Piaţa luliu Maniu nr. 11, jud. Sălaj este primul bun imobil din administrarea Ministerului Sănătăţii prin Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Sălaj care a fost înscris în Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului.

- Ulterior, imobilul a primit nr. x, potrivit paginii 36 a Anexei nr. 19 la H.G. nr. 1326/2001 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului, şi i s-a alăturat, în administrarea Ministerului Sănătăţii prin Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Sălaj, alăturându-i-se imobilul cu nr. x din Municipiul Zalău, str. x.

- În prezent, imobilul este înscris la poziţia nr. x în anexa nr. 15 la H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, fiind în administrarea Ministerului Sănătăţii prin Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Sălaj.

- Din cartea funciară nr. x a municipiului Zalău reiese că, în anul 1973, pentru imobilul cu nr. top. x, teren cu casă, în suprafaţă de 665 mp, a fost intabulat dreptul de proprietate al Statului Român prin Consiliul Popular Orăşenesc Zalău.

Totodată, potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare:

"Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie, din cele prevăzute la pct. I din anexă, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public naţional, declarate ca atare prin lege".

La punctul I din anexă se statuează că:

"Domeniul public al statului este alcătuit din următoarele bunuri: (...) 29. Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea: Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiile publice subordonate acestora; instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea; unităţi ale Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, ale serviciilor publice de informaţii, precum şi cele ale Direcţiei generale a penitenciarelor; serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi prefecturile, cu excepţia celor dobândite din venituri proprii extrabugetare, care constituie proprietatea privată a acestora".

Prin H.G. nr. 966/05.09.2002 Guvernul României a aprobat atestarea domeniului public al judeţului Sălaj, precum şi al municipiului Zalău, oraşelor şi comunelor din judeţul Sălaj, însă imobilul din Zalău, Piaţa luliu Maniu nr. 11, jud. Sălaj nu făcea parte din domeniul public al judeţului Sălaj, nici din domeniul public al municipiului Zalău, atestate de această hotărâre de Guvern.

În anul 2008 Guvernul României a aprobat H.G. nr. 114/30.01.2008 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 966/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Sălaj, precum şi al municipiului Zalău, oraşelor şi comunelor din judeţul Sălaj, de asemenea, la propunerile autorităţilor publice locale, printre care Hotărârea nr. 66/05.03.2007 a Consiliului Local al Municipiului Zalău, care, de această dată, înglobează imobilul din Zalău, Piaţa luliu Maniu nr. 11, jud. Sălaj în domeniul public al Municipiului Zalău.

Necesitatea emiterii H.G. nr. 114/30.01.2008 de modificare a H.G. nr. 966/05.09.2002 a fost explicată prin faptul că "de la momentul emiterii H.G. nr. 966/2002 un număr important de bunuri şi-au schimbat regimul juridic", după cum se afirmă în Cererea de chemare în judecată, formulată de Primăria Municipiului Zalău.

Primăria Municipiului Zalău nu prezintă acte, fapte juridice ca dovezi ale schimbării regimului juridic al imobilului "de la momentul emiterii H.G. nr. 966/2002".

Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Zalău nr. 66/05.03.2007 privind propunerea de modificare şi completare a inventarului bunurilor ce aparţin domeniului public al Municipiului Zalău, menţionată mai sus, este un act administrativ prin care se constată existenţa/inexistenţa bunurilor, nu are forţa juridică de a schimba regimul juridic al acestora.

De asemenea, H.G. nr. 966/2002 şi H.G. nr. 114/30.01.2008 sunt hotărâri de Guvern de atestare a inventarului întocmit de autorităţile publice locale, nu de schimbare a regimului juridic al bunurilor.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia "Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului Generat al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului".

Potrivit Ordinului Ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 428/2007 pentru aprobarea Precizărilor privind inventarierea bunurilor din domeniul public al statului, ieşirile de bunuri, prin trecerea din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale, în baza prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, nu se poate face fără schimbarea regimului juridic al acestora, iar proiectul de act normativ prin care bunul imobil trece în mod efectiv numărul alocat de MFP.

După cum se observă nici Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Zalău nr. 66/05.03.2007 privind propunerea de modificare şi completare a inventarului bunurilor ce aparţin domeniului public al Municipiului Zalău şi nici H.G. nr. 114/30.01.2008 nu cuprind numărul de inventar alocat de x potrivit art. 36 a Anexei nr. 19 la H.G. nr. 1326/2001 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului şi respectiv în Anexa nr. 15 la H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea Inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce induce ideea că reclamantul nu avea cunoştinţă de faptul că este bun din domeniul public al statului şi administrat de Ministerul Sănătăţii la momentul emiterii Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Zalău nr. 66/05.03.2007.

În acest sens, potrivit principiului de drept "lex superior deroqat leqi inferior" potrivit căruia prevederile din Legea nr. 213/1999 împreună cu normele metodologice de aplicare au întâietate faţă de prevederile din H.G. nr. 114/30.01.2008.

Cu toate acestea, pe baza prevederilor din H.G. nr. 966/2002 şi H.G. nr. 114/30.01.2008, Primăria Municipiului Zalău a intabulat dreptul de proprietate publică al Municipiului Zalău asupra imobilului din Zalău, Piaţa luliu Maniu nr. 11, ignorând faptul că imobilul era înscris în Inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului aprobat prin H.G. nr. 1705/2006.

Prin urmare, situaţia juridică a imobilului a devenit neclară prin cuprinderea sa în inventarul domeniului public al municipiului Zalău şi, din această cauză, Ministerul Sănătăţii prin Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Sălaj nu a putut exercita drepturile şi nu a putut onora obligaţiile care îi revin în calitate de administrator.

Conform reglementărilor legale, pentru ca imobilul să poată fi introdus în inventarul domeniului public al municipiului Zalău, trebuia emisă întâi o hotărâre de Guvern de trecere a imobilului din domeniul public al statului în domeniul public al municipiului Zalău.

În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat.

4.2. Intimatul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, prin întâmpinarea formulată solicită respingerea recursului declarat de reclamant şi menţinerea sentinţei anterior atacate ca fiind temeinică şi legală, formulând în motivare următoarele apărări:

Pentru a pronunţa soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată, instanţa de fond a constatat că susţinerile părţilor sunt concordante şi se verifică prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei cu privire la următoarele elemente relevante ale stării de fapt:

Imobilul în cauză a fost înscris în CF x Zalău sub numărul topografic x în proprietatea Statului Român prin Consiliul Popular Orăşenesc Zalău, prin încheierea nr. 1080/1973. Imobilul a fost înscris în inventarul întocmit de autoritatea publică locală şi atestat prin Hotărârea Guvernului nr. 966/2002 astfel cum aceasta a fost modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 114/2008 ca făcând parte din domeniul public al Municipiului Zalău. Modificarea este cuprinsă la art. I pct. (2) lit. b) liniuţa a 2-a din Hotărârea Guvernului nr. 114/2008, cu referire la Hotărârea Consiliului Local Zalău nr. 66/05.03.2007.

Acest imobil este înscris sub denumirea de Clădirea sediului Direcţiei de Sănătate Publică Sălaj, în administrarea Direcţiei de Sănătate Publică Sălaj cu numărul de inventar x, în Hotărârea Guvernului nr. 1705/2006.

Prin încheierea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sălaj nr. x/20.06.2008 s-a dispus, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 114/2008 şi a Hotărârii Guvernului nr. 966/2002 înscrierea imobilului în CF xN Zalău -teren intravilan cu clădire administrativă S+P+E în suprafaţă de 665 mp în proprietatea Municipiului Zalău ca domeniu public, cu numărul cadastral x.

A constatat instanţa că, în plus, faţă de aceste elemente ale stării de fapt, este relevant să se determine în administrarea cărei persoane juridice se află imobilul. Este adevărat că, aşa cum a arătat recurentul-reclamant, pârâtul Ministerul Sănătăţii nu a depus la dosarul cauzei un titlu prin care să probeze faptul că administrează bunul.

Cu toate acestea, în speţă, bunul nu doar că este înscris în Hotărârea Guvernului nr. 1705/2006 ca fiind sediul Direcţiei de Sănătate Publică Sălaj, ci este înscris şi în anexa la Hotărârea Consiliului Local Zalău nr. 66/05.03.2007 ca fiind "Clădirea Autoritate Sănătate Publică". Referirea la Autoritatea de Sănătate Publică, în mod evident nu poate să fie decât o structură din cadrul Ministerului Sănătăţii, neexistând astfel de instituţii în cadrul administraţiei publice locale.

Instanţa a constatat deci, că se recunoaşte implicit dreptul de administrare al Ministerului Sănătăţii printr-un act emis de Consiliul local al recurentului-reclamant, care a stat la baza emiterii Hotărârii Guvernului nr. 114/2008, prin intermediul căreia recurentul-reclamant şi-a susţinut acţiunea. Nulitatea unui act administrativ reprezintă o sancţiune care intervine în cazul nerespectării condiţiilor de valabilitate necesare pentru legala emitere a acestuia.

Or, din probele depuse la dosarul cauzei, a rezultat pe de o parte că imobilul este unul aflat în administrarea Ministerului Sănătăţii, după cum s-a arătat anterior, iar pe de altă parte că la data emiterii Hotărârii Guvernului nr. 1705/2006 imobilul se afla înscris în cartea funciară ca fiind proprietatea statului român.

După cum a arătat şi pârâtul Ministerul Sănătăţii, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 şi ale punctului 1-23 din anexă, domeniul public al statului este compus şi din imobilele în care îşi desfăşoară activitatea ministerele şi organele administraţiei publice centrale.

Este adevărat că dispoziţiile menţionate nu pot fi interpretate ca având efect constitutiv de drepturi, dar acestea nu vin decât să întărească concluzia rezultând din înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al statului român în anul 1973. Trebuie subliniat că, raportat la această dată, înscrierea a avut efect constitutiv de drepturi, conform art. 17 din Decretul-Lege nr. 115/1938.

S-a reţinut de instanţă că, relevant este de asemenea că în cauză nu s-a făcut dovada unui mod în care imobilul ar fi trecut din proprietatea statului în cea a unităţii administrativ teritoriale, iar hotărârile de atestare a domeniului public nu au decât rolul de a atesta drepturile, iar nu un rol constitutiv.

În aceste condiţii, apreciază că prima instanţă a constatat în mod întemeiat că nu există niciun element care să conducă la concluzia lipsei de valabilitate a înscrierii în Hotărârea Guvernului nr. 1705/2006 a imobilului în cauză ca făcând parte din domeniul public al statului român, motiv pentru care se impune respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 19 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 29 ianuarie 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimaţilor pârâţi invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Obiectul acţiunii în contencios administrativ dedus judecăţii îl constituie anularea, în parte, a H.G. nr. 1705/2006, şi anume, poziţia nr. x din Anexa nr. 15, pe motiv că imobilul notat la această poziţie, constând în teren de 665 mp cu construcţii administrative şi social culturale S+P+1E, situat în municipiul Zalău, P-ţa Iuliu Maniu nr. 11, este proprietatea publică a municipiului Zalău, înscrisă în cartea funciară x/N, cu nr. cadastral x, ca atare a fost în mod greşit cuprins în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.

În prealabil analizării fondului, prima instanţă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, reţinându-se că în speţă nu există o identitate de obiect între cauza de faţă şi acţiunea care a făcut obiectul dosarelor nr. x/2015 şi nr. y/2015, acestea din urmă având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra unui imobil, iar prezentul dosar are ca obiect anularea în parte a unei hotărâri de guvern.

Examinând dacă în cauză operează efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei civile nr. 53/18.01.2017 a Curţii de Apel Cluj, prima instanţă a constatat că soluţia pe fondul litigiului, pronunţată în dosarele menţionate, a fost aceea că în speţă se pune problema unei necorelări între actele normative care poate să fie soluţionată prin anularea în parte a H.G. nr. 1705/2006, fără a se stabili cui îi aparţine de fapt proprietatea asupra imobilului în cauză. În acest context, s-a apreciat că observaţia instanţei în sensul că nu se contestă calitatea de proprietar a Municipiului Zalău nu pot să producă o consecinţă în prezenta cauză, fiind evident că dreptul de proprietate al Municipiului Zalău este contestat atât de pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice, cât şi de pârâtul Guvernul României .

Potrivit stării de fapt reţinute de prima instanţă, necontestată de părţi, situaţia imobilului este următoarea:

-prin încheierea nr. 1080/1973 a fost înscris în CF x Zalău sub nr. topografic x în proprietatea Statului Român prin Consiliul Popular Orăşenesc Zalău,.

-prin H.G. nr. 966/2002, astfel cum aceasta a fost modificată prin H.G. nr. 114/2008, a fost înscris ca făcând parte din domeniul public al Municipiului Zalău. Modificarea este cuprinsă la art. I pct. 2 lit. b) liniuţa a 2-a din H.G. nr. 114/2008, cu referire la H.C.L. Zalău nr. 66/05.03.2007 - .

-prin H.G. nr. 1705/2006 este înscris sub denumirea de Clădirea sediului DSP Sălaj, în administrarea DSP Sălaj cu nr. de inventar x.

-prin încheierea c.f. nr. x/2008 s-a dispus în temeiul H.G. nr. 114/2008 şi 966/2002 înscrierea imobilului în CF xN - teren intravilan cu clădire administrativă S+P+E în suprafaţă de 665 mp în proprietatea Municipiului Zalău ca domeniu public cu nr. cadastral x .

Înalta Curte nu poate împărtăşi concluzia primei instanţe în sensul că relevant pentru soluţionarea cauzei este că imobilul era înscris în cartea funciară ca fiind proprietatea Statului Român la data emiterii H.G. nr. 1705/2006, respectiv că s-a aflat în administrarea Ministerului Sănătăţii, fiind nerelevant că această autoritate nu a depus la dosarul cauzei un titlu prin care să probeze faptul că administrează bunul.

Este neconcludent temeiul de drept indicat de prima instanţă (art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 şi ale punctului I - 23 din anexă), conform căruia domeniul public al statului este compus şi din imobilele în care îşi desfăşoară activitatea ministerele şi organele administraţiei publice centrale, având în vedere că nu poate fi corelat cu situaţia juridică reală a imobilului.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, înscrierea imobilului în H.G. nr. 1705/2006 ca fiind sediul DSP Sălaj, iar în H.C.L. Zalău nr. 66/05.03.2007 ca fiind "Clădirea Autoritate Sănătate Publică" - structură ce nu există în cadrul administraţiei publice locale ci doar în cadrul Ministerului Sănătăţii, nu poate fi considerată ca o recunoaştere implicită a dreptului de administrare în favoarea Ministerului Sănătăţii, activitatea de inventarierea bunurilor proprietate publică nefiind aptă să producă astfel de efecte juridice.

Prin acest considerent nu se are în vedere modul de dobândire a proprietăţii de stat şi a dezmembrământului constituit cu privire la imobilul în cauză, respectiv că acesta s-a aflat în administrarea operativă a Consiliului Popular orăşenesc Zalău, drept înscris în cartea funciară odată cu dreptul de proprietate a Statului Român, în temeiul Decretului nr. 218/19660, dispusă prin încheierea din 23.11.1975 a Notariatului de Stat Judeţean Sălaj, Zalău (dos. fond).

De asemenea, prima instanţă omite să observe şi faptul că Direcţia de Sănătate Publică Sălaj deţine imobilul în cauză în temeiul Contractului de administrare nr. x/29.01.2009 încheiat cu mun. Zalău, în calitate de proprietar, contract prin care s-a constituit dreptul de administrare în favoarea administratorului DSP Sălaj în vederea desfăşurării de activităţi medicale.

Aşadar, nu constituie argumente pertinente din perspectiva legalităţii H.G. nr. 1705/2006 cu referire la poziţia nr. x din Anexa nr. 15 nici modul de dobândire a dreptului de proprietate de către statul Român şi nici dreptul de administrare exercitat de Ministerul Sănătăţii.

Emiterea unui act pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului în temeiul art. 20 din Legea nr. 213/1998 nu produce efectul consolidării vreunui drept real corespunzător proprietăţii publice care să modifice regimul juridic anterior sau ulterior al imobilul în cauză.

Aşa fiind, necorelarea dintre inventarele centralizate succesive ale domeniului public, şi care atestă apartenenţa imobilului în mod diferit, a fost greşit abordată de către prima instanţă. În acest sens, în operaţiunea de comparare titlurilor care au fundamentat respectivele inventare, nu putea fi lăsat neobservat faptul că înscrierea imobilului în CF xN - teren intravilan cu clădire administrativă S+P+E în suprafaţă de 665 mp în proprietatea Municipiului Zalău ca domeniu public, asigură, în temeiul art. 20 C. civ., opozabilitatea dreptului erga omnes.

Este adevărat, în principiu, că înscrierea în registrele de publicitate nu poate valida un drept constituit în mod nelegal, însă, dispoziţiile art. 21 alin. (1) C. civ. asociază înscrierii într-un registru public prezumţia conform căreia dreptul există, cât timp nu a fost radiat sau modificat în condiţiile legii.

În această ordine de idei Înalta Curte apreciază că, deşi este corectă premisa de la care porneşte analiza efectuată de prima instanţă, în sensul că nulitatea este consecinţa nerespectării condiţiilor de valabilitate necesare pentru legala emitere a actelor juridice, ceea ce înseamnă că actele sau faptele juridice ulterioare nu ar fi relevante prin prisma acestei analize, cu toate acestea, este greşită concluzia la care ajunge, în sensul că prezintă relevanţă exclusiv înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietatea al Statului Român din anul 1973.

Chiar dacă, raportat la acea dată, înscrierea a avut efect constitutiv de drepturi în beneficiul Statului Român, această înscriere nu poate confirma legalitatea H.G. nr. 1705/2006, în contextul în care imobilul s-a aflat din acel moment în administrarea autorităţii publice locale - Consiliul Popular orăşenesc Zalău - drept de asemenea înscris în cartea funciară, iar dreptul de folosinţă al autorităţii de sănătate publică nu a avut la bază un drept real corespunzător, constituit în condiţiile legii.

De asemenea, legalitatea H.G. nr. 1705/2006 în ceea ce priveşte înscrierea imobilului în cauză în domeniul public al statului nu poate fi confirmată cu o înscriere în cartea funciară care între timp a fost modificată, mai ales că limitele judecăţii în prezenta cauză nu permit cenzurarea titlului unităţii administrativ teritoriale în baza căruia aceasta şi-a intabulat dreptul în cartea funciară.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază, în raport de starea de fapt stabilită, că prima instanţă a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 20 şi următoarele din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora bunurile proprietate publică sunt inventariate în mod distinct, în funcţie de apartenenţa acestora de domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, întrucât a aprobat acte de inventariere succesive care atestă apartenenţa aceluiaşi imobil în mod diferit.

Cu alte cuvinte, dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 213/1998 creează posibilitatea trecerii unui bun dintr-un anumit domeniu al proprietăţii publice într-altul, însă actul de inventariere trebuie să fie conform atât cu regimul juridic al bunurilor inventariate cât şi cu înscrierile în registrele de publicitate imobiliară.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, reţinând incidenţa motivului de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat, va casa sentinţa recurată şi, în urma rejudecării cauzei, va admite acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Zalău în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Statul Român prin Ministerul Sănătăţii şi Guvernul României - Secretariatul General. Dispune anularea parţială a H.G. nr. 1705/2006, Anexa 15, cu privire la imobilul reprezentând teren în suprafaţă de 665 mp cu construcţii administrative şi social culturale S+P+1E, situat în municipiul Zalău, P-ţa Iuliu Maniu nr. 11 şi înscris în evidenţele de publicitate imobiliară conform CF nr. x Zalău, nr. cadastral x.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL ZALĂU împotriva sentinţei nr. 392 din 08 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Zalău în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Statul Român prin Ministerul Sănătăţii şi Guvernul României - Secretariatul General. Dispune anularea parţială a H.G. nr. 1705/2006, Anexa 15, cu privire la imobilul reprezentând teren în suprafaţă de 665 mp cu construcţii administrative şi social culturale S+P+1E, situat în municipiul Zalău, P-ţa Iuliu Maniu nr. 11 şi înscris în evidenţele de publicitate imobiliară conform CF nr. x Zalău, nr. cadastral x.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2020.