Inadmissibility of revision based on subsequent judgment in similar case failing new evidence requirement under criminal incompatibility statutes

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2020

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin decizia nr. 4729 din 15 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii recursului promovat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 333 din 11 iulie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva aceleiaşi sentinţe, a casat în parte sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Integritate, Consiliul Local al comunei Pieleşti şi Şcoala Gimnazială nr. 2 Pieleşti, ca neîntemeiată, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei.

2. Motivele şi temeiul legal al cererii de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.11.2019, sub nr. x/2019, revizuentul A., în contradictoriu cu intimaţii Agenţia Naţională de Integritate, Consiliul Local al comunei Pieleşti şi Şcoala Gimnazială nr. 2 Pieleşti, a solicitat admiterea cererii de revizuire îndreptate împotriva deciziei nr. 4729 din 15 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., expunând, în esenţă, criticile arătate în continuare.

Revizuentul a realizat un scurt istoric al litigiului în care s-a pronunţat decizia a cărei retractare se solicită şi a susţinut că în cauză există motive pentru admisibilitatea cererii de revizuire.

Motivul de revizuire invocat se întemeiază pe decizia nr. 2802 din 04.10.2017, pronunţată de ÎCCJ-SCAF în dosarul nr. x/2014, revizuentul susţinând că această decizie este un înscris doveditor cu o importanţă covârşitoare în dezlegarea pricinii, de natură a răsturna situaţia juridică stabilită prin decizia nr. 4729 din 15 octombrie 2019.

Astfel, începând cu decizia nr. 2802/4.10.2017, practica judecătorească în această materie este în sensul că, "în raport de scopul urmărit de legiuitor la momentul adoptării art. 96 din Legea nr. 1/2011 şi luând în considerare modificarea ulterioară a acestei norme prin O.U.G. nr. 49/2014, prezenţa primarului în consiliul de administraţie urmăreşte organizarea şi desfăşurarea eficientă a activităţii unităţilor de învăţământ, prin identificarea în timp util a deficienţelor şi luarea măsurilor ce se impun.

Faptul că la momentul adoptării, art. 96 din Legea nr. 1/2011 nu a prevăzut posibilitatea primarului de a face parte din consiliul de administraţie a unităţii de învăţământ, nu constituie un element decisiv pentru atragerea stării de incompatibilitate, având în vedere scopul acestei norme legale, scop subliniat de legiuitor prin modificarea intervenită prin O.U.G. nr. 49/2014, cu atât mai mult cu cât, reprezentantul primarului, prin prisma atribuţiilor care îi revin în calitate de membru al consiliului de administraţie, exprimă punctul de vedere al primarului în cadrul acestui organ de conducere.

În condiţiile arătate, deşi este necontestat că prevederile legale aplicabile perioadei evaluate sunt anterioare modificărilor aduse legii prin O.U.G. nr. 49/2014, se apreciază că, raportat la scopul urmărit de legiuitor atât la momentul adoptării art. 96 din Legea nr. 1/2011, cât şi ulterior prin modificările introduse, apare ca fiind excesivă soluţia administrativă dispusă prin raportul de evaluare".

În referire la acest înscris - decizia nr. 2802/4.10.2017 -, prin raportare la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a arătat revizuentul că el reprezintă un înscris nou, descoperit după darea hotărârii, ce nu a putut fi înfăţişat cu ocazia judecării cauzei dintr-o împrejurare ce este mai presus de voinţa părţilor.

A mai susţinut revizuentul că în practica judecătorească s-a reţinut că un atare înscris poate fi şi o hotărâre judecătorească, pronunţată chiar şi ulterior rămânerii definitive a hotărârii care se solicită a fi revizuită. În acest caz trebuie apreciat în ce măsură noua hotărâre este determinantă, în sensul că dacă ar fi fost cunoscută de instanţă, soluţia ar fi putut fi alta decât cea adoptată.

În consecinţă, a solicitat revizuentul A. să fie declarată admisibilă calea extraordinară de atac promovată pe rolul instanţei competente şi, în rejudecarea recursului, să se admită cererea sa de chemare în judecată astfel cum a fost formulată în faţa primei instanţe.

3. Apărările intimaţilor

3.1. Prin concluzii scrise, înregistrate la dosar la 10.12.2019, intimata Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, susţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât înscrisul nu poate fi încadrat în textul legii, respectiv hotărârea judecătorească invocată cu titlu de "înscris nou" a fost pronunţată într-un litigiu în care revizuentul A. nu a figurat ca parte, nu s-a dovedit că nu a putut fi înfăţişată dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor şi, de asemenea, nu este determinantă.

3.2. Ceilalţi intimaţi, legal citaţi, nu au formulat întâmpinare în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire formulată în cauză

Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilităţii şi al faptelor pe care se întemeiază, prin prisma motivului invocat de revizuent, respectiv a dispoziţiilor art. 509 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Conform art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:[…] 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor."

Titularul revizuirii îşi întemeiază susţinerile pe descoperirea unui înscris nou (respectiv o hotărâre judecătorească), care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Cu referire la acest caz de revizuire, este necesar să fie îndeplinite cel puţin două condiţii: înscrisul să fie descoperit după darea hotărârii şi să nu fi putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Înalta Curte constată, însă, că înscrisul doveditor de care se prevalează revizuentul nu a fost descoperit după darea hotărârii, întrucât, în mod evident, existenţa deciziei nr. 2802/4 octombrie 2017, pronunţată de ÎCCJ-SCAF în dosarul nr. x/2014, era cunoscută la data pronunţării deciziei, în practicaua acesteia instanţa de recurs făcând referire expresă la înscrisul menţionat .

Contrar susţinerilor revizuentului, acesta nu a demonstrat caracterul de noutate al înscrisului de care se prevalează, întrucât la momentul pronunţării asupra recursului (15.10.2019), decizia nr. 2802/4.10.2017 era cunoscută atât recurentului-reclamant, cât şi judecătorilor învestiţi cu soluţionarea recursurilor declarate de reclamantul A. şi pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Totodată, Înalta Curte constată că la dosar nu există dovada imposibilităţii înfăţiţării acestuia dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor. Aceasta, în condiţiile în care, astfel cum am arătat mai sus, la termenul din 15 octombrie 2019 când s-a judecat recursul, revizuentul a avut posibilitatea reală şi efectivă să se folosească de acest înscris în apărare, respectiv a invocat decizia nr. 2802/4 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2014 cu titlu de practică judiciară, în sensul de a nu se reţine o situaţie de incompatibilitate în privinţa sa.

În fine, din perspectiva cazului de revizuire prevăzut de pct. 5 - al înscrisului nou depus, chiar dacă s-ar admite întrunirea condiţiilor formale în ce priveşte considerarea ca înscris nou a unei hotărâri judecătoreşti ulterioare dar obţinute pe baza unei acţiuni introduse înainte de soluţionarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea, în cauza de faţă, înscrisul relevat nu este determinant.

Sub un prim aspect, constată Înalta Curte că hotărârea care fundamentează cererea de revizuire a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal într-un litigiu în care revizuentul A. nu a figurat ca parte, fiind dată, aşadar, într-o speţă similară.

O altă condiţie de îndeplinit cu privire la înscrisul nou invocat în cauză se referă la aptitudinea acestuia de a avea rol probator, adică să conducă la reţinerea unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere în lipsa acestui înscris.

Or, hotărârea prezentată de către revizuent reprezintă doar practică judiciară ce nu poate fi valorificată în sensul urmărit de acesta prin calea de atac declarată şi întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, hotărârea judecătorească invocată de către revizuent statuează, în esenţă, că nu se poate reţine existenţa unei situaţii de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Ulterior pronunţării acestei hotărâri, prin soluţia de unificare a practicii judiciare adoptată de judecătorii secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţa din 21 iunie 2018, s-a dispus în sensul "constatării stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 (...), pentru situaţii ivite anterior modificării textului de lege şi intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49 din 26.06.2014.", iar această soluţie de principiu a fost avută în vedere şi de instanţa de recurs la adoptarea deciziei a cărei retractare se solicită.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în mod evident, înscrisul nou invocat de revizuent nu îndeplineşte cerinţa de a fi determinant, nefiind apt să conducă la o soluţie diametral opusă celei pronunţate.

Pentru toate aceste considerente, reţinând că nu au fost îndeplinite cumulativ cerinţele de admisibilitate instituite prin dispoziţiile imperative ale art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmează a fi pronunţată, în consecinţă, soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată în dosarul de faţă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

În raport de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiată, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire îndreptată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 4729 din 15 octombrie 2019 pronunţată de ÎCCC-SCAF în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 4729 din 15 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2020.