Criminal revision petition rejected as unfounded for erroneous evidence assessment outside statutory grounds
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the criminal appeal as unfounded, thereby upholding the lower courts' rejection of a petition for revision and leaving in force the final conviction against the appellant. The dispute involved a convicted individual who sought to overturn a final criminal judgment by arguing that the trial court had incorrectly assessed the evidence and that he was not the perpetrator of the charged offenses; both the first-instance court and the appellate court had previously rejected this request on procedural grounds. The decisive legal basis was Article 394 of the Code of Criminal Procedure, which establishes that revision is an extraordinary remedy available only in expressly and limitatively enumerated cases; because the appellant’s claim regarding erroneous evaluation of evidence did not fit within these statutory grounds, the Supreme Court held that such arguments must be addressed through other specific extraordinary remedies rather than revision.
Legislator headnote
Keywords
Placeholder
Key legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as unfounded, explicitly cited in the dispositive section.
Procedural rule applied regarding the finality or legal basis of the decision, cited in the 'Văzând' clause preceding the orders.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1005 din 23 octombrie 2003, pronunțată în dosar nr. 4977/2003, Tribunalul București, secția I penală a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul I.G.C., împotriva sentinței penale nr. 397 din 8 mai 2002 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 755 din 14 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că la data de 7 octombrie 2003, condamnatul I.G.C. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 397 din 8 mai 2002, pe motiv că s-a făcut o greșită apreciere a materialului probator, revizuientul nefiind autorul infracțiunilor, pentru care a fost condamnat.
Tribunalul a apreciat că motivele invocate de condamnat nu se circumscriu celor expres și limitativ, prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul I.G.C., care a criticat-o pentru netemeinicie, reiterând motivele invocate în cererea de revizuire și susținând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor, pentru care a fost condamnat.
Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul revizuientului, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în raport de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., care prevede expres și limitativ cazurile, în care poate fi cerută revizuirea unei hotărâri, iar motivele invocate de revizuient nu se încadrează între acestea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul revizuient, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a reiterat motivele din cererea introductivă și a solicitat reaprecierea probelor.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., care reglementează revizuirea, se constată că aceasta este o cale extraordinară de atac, ce nu poate fi promovată decât în cazuri limitativ și expres prevăzute de legiuitor.
În speță, revizuientul condamnat nu a făcut dovada existenței vreunuia dintre motivele enumerate de art. 394 C. proc. pen., așa încât în mod corect instanța de fond a respins cererea de revizuire, soluție confirmată și de instanța de control judiciar, prin respingerea apelului declarat de condamnat.
Susținerile recurentului cu privire la o greșită evaluare a probelor de către instanțe, pot face eventual obiectul unei alte căi extraordinare de atac pusă la dispoziția condamnatului de legiuitor.
În consecință, constatându-se că în cauză nu sunt motive care să ducă la casarea hotărârilor pronunțate, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient I.G.C., împotriva deciziei penale nr. 703/ A din 20 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2004.