Binding Tariff Information revocation challenged; appeal dismissed and original classification upheld

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Vămilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună admiterea acţiunii şi anularea Deciziei nr. x/08.08.2014, cu consecinţa menţinerii ca valabile a Informaţiei Tarifare Obligatorie având numărul de referinţă x emisă la data de 14.02.2014 de către A.N.A.F.-D.G.V; anularea Deciziei nr. x/08.08.2014 cu consecinţa menţinerii ca valabile a Informaţiei Tarifare Obligatorie având numărul de referinţă x emisă la data de 14.02.2014 de către A.N.A.F.-D.G.V. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei A.N.A.F.-D.G.V. să soluţioneze cererea reclamantei înregistrată la pârâtă cu nr. x/15.07.2014 în sensul îndreptării erorii materiale din cuprinsul Informaţiei Tarifare Obligatorie având numărul de referinţă x emisă la data de 14.02.2014 şi, pe cale de consecinţă, eliberarea în favoarea reclamantei a Informaţiei Tarifare Obligatorii rectificată pentru produsul CF MOTO CF x, la aceeaşi încadrare tarifară 8701 9011 din N.C, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civila nr. 317/04.06.2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a Civila, de contencios administrativ si Fiscal, a respins cererea reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs recurenta-reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin decizia nr. 2434/27.06.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, s-a admis recursul societăţii, a fost casată sentinţa atacată şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2014*.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 382 din 24 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014 s-a admis cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Vămilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, şi în consecinţă:

S-a dispus anularea Deciziei nr. x/08.08.2014, cu consecinţa menţinerii ca valabile a Informaţiei Tarifare Obligatorie având numărul de referinţă x emisă la data de 14.02.2014 de către A.N.A.F.-D.G.V.

S-a dispus anularea Deciziei nr. x/08.08.2014 cu consecinţa menţinerii ca valabile a Informaţiei Tarifare Obligatorie având numărul de referinţă x emisă la data de 14.02.2014 de către A.N.A.F.-D.G.V.

A fost obligată pârâta A.N.A.F.-D.G.V. să soluţioneze cererea reclamantei înregistrată cu nr. x/15.07.2014, în sensul îndreptării erorii materiale din cuprinsul Informaţiei Tarifare Obligatorie, având numărul de referinţă x emisă la data de 14.02.2014 şi, pe cale de consecinţă, eliberarea în favoarea reclamantei a Informaţiei Tarifare Obligatorii rectificată pentru produsul CF MOTO CF x, la aceeaşi încadrare tarifară 8701 9011 din N.C.

A fost obligată pârâta să achite reclamantei 25.258,37 RON cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 382 din 24 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca nefondată.

Criticile recurentei-pârâte au vizat, în esenţă, următoarele:

- în mod greşit instanţa de fond a reţinut neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 8 din Regulamentul CE nr. 2913/92 pentru a se anula informaţii tarifare obligatorii emise în favoarea intimatei-reclamante, deşi documentaţia anexată solicitării a cuprins informaţii incorecte şi inexacte cu privire la caracteristicile tehnice ale vehiculelor, evidenţiate în momentul prezentării acestora la vămuire;

- întrucât dispoziţiile legale în baza cărora s-a dispus anularea actului administrativ contestat nu disting între buna sau reaua credinţă a solicitantului în furnizarea informaţiilor pe baza cărora s-a emis actul administrativ, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu poate fi imputat intimatei-reclamante faptul că a furnizat informaţii incorecte întrucât aceste informaţii au rezultat din documentele puse la dispoziţie de către terţul producător şi furnizor al vehiculului în cauză.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 1 martie 2018, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând coordonatele esenţiale ale cauzei.

În opinia intimatei-reclamante, în mod corect a reţinut instanţa de fond neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 8 din Regulamentul CE nr. 2913/92 de vreme ce, în baza probatoriului administrat în cauză, s-a stabilit că între descrierea produsului ce a format obiectul ITO şi produsul supus importului nu există nicio neconcordanţă.

A mai învederat că informaţia tarifară obligatori (ITO) a fost emisă în baza unei hotărâri judecătoreşti cu caracter executoriu - sentinţa civilă nr. 558/2016 a Curţii de Apel Cluj - în privinţa căreia se prezumă că exprimă legea.

5. Procedura derulată în recurs

Prin rezoluţia din 19.11.2018 a completului de judecată investit cu soluţionarea cauzei a fost fixat termen de judecată în şedinţă publică fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Prin notele de şedinţă depuse la dosar la data de 16.09.2016, intimata-reclamantă a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de împrejurarea că recurenta-pârâtă a înţeles să execute parţial sentinţa civilă recurată ceea ce constituie o achiesare tacită şi parţială în sensul dispoziţiilor art. 463 alin. (1) coroborat cu art. 464 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată de către intimata-reclamantă, în raport de dispoziţiile art. 463 alin. (1) coroborat cu art. 464 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată.

Potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ. "Achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre", iar potrivit art. 464 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. "(3) Achiesarea tacită poate fi dedusă numai din acte sau fapte precise şi concordante care exprimă intenţia certă a părţii de a-şi da adeziunea la hotărâre.

(4) Achiesarea poate fi totală, dacă priveşte hotărârea în întregul ei sau, după caz, parţială, dacă priveşte numai o parte din hotărârea respectivă."

Din dispoziţiile legale precitate rezultă că achiesarea la hotărârea primei instanţe reprezintă o modalitate de manifestare a principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, sub forma unui act procedural de dispoziţie, fiind necesar ca instanţa să se edifice asupra manifestării de voinţă exprimată de titularul căii de atac.

În speţă, intimata-reclamantă a arătat că, prin adresa nr. x/25.07.2019 recurenta-pârâtă a informat-o că a emis şi înregistrat în baza de date a Comisiei Europene decizia ITO nr. x, respectiv ITO nr. x pentru produsul CF MOTO CF x, ceea ce echivalează cu o achiesare tacită şi parţială la hotărârea recurată.

Examinând înscrisul invocat de către intimata-reclamantă, Înalta Curte reţine că prin emiterea deciziilor privind informaţiile tarifare obligatorii (ITO) recurenta-pârâtă a pus în executare sentinţa civilă nr. 422/20.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal rămasă definitivă prin decizia nr. 3233/12.06.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2014, în cuprinsul înscrisului nefăcându-se nicio referire la sentinţa recurată în prezenta cauză.

Aşa fiind, întrucât din înscrisul depus nu se poate stabili fără echivoc că recurenta-pârâtă a achiesat la hotărârea recurată, Înalta Curte urmează să respingă excepţia inadmisibilităţii căii de atac neputându-se conchide în sensul unei achiesări tacite parţiale.

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a supus controlului de legalitate deciziile nr. x/8.08.2014 şi nr. x/8.08.2014, solicitând anularea acestora şi obligarea autorităţii recurente să soluţioneze cererea înregistrată sub nr. x/15.07.2014 şi, pe cale de consecinţă, să elibereze decizia de informaţie tarifară obligatorie rectificată pentru produsul CF MOTO CF x - 2A la încadrarea tarifară 87019011 din Nomenclatorul Combinat.

În esenţă, la data de 14.02.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Vămilor să emită o informare tarifară obligatorie pentru produse CF MOTO CF x, fiind emisă ITO nr. x pe baza informaţiilor furnizate de reclamantă. Ulterior, în cursul unui control vamal, s-a constatat că vehiculele CF MOTO 500-2A nu respectă ITO nr. x, capacitatea de tractare a troliului fiind de 1134 kg şi nu de 1360 kg, aşa cum este menţionat în ITO, vehicul având o masă remorcabilă de 150 kg şi nu o capacitate de remorcare de 686 kg, viteza maximă fiind de 70 km/h faţă de 45 km/h cât este menţionat în ITO.

Prin decizia nr. x STVI/08.08.2014, A.N.A.F.-D.G.V. a anulat ITO nr. x iar prin decizia nr. x STVI din 08.08.2014 a fost respinsă şi cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de reclamantă, menţionând că ITO a fost anulată ca urmare a unor neconcordanţe.

S-a dispus reîncadrarea tarifară a vehiculelor contractate, stabilind subpoziţia tarifară 87019090 din Nomenclatorul Combinat (NC) care a atras o taxă vamală de 7%, intimata-reclamantă fiind informată cu privire la reîncadrare, reţinând în sarcina acesteia fapta contravenţională prevăzută de art. 653 lit. h) din H.G. nr. 707/2006, fiind emisă decizia de regularizare nr. 3817/2017, în procesul-verbal de control nr. x/70 din 26.08.2014 stabilindu-se în sarcina reclamantei plata sumei de 114.437 RON.

În primul ciclu procesual, cererea intimatei-reclamante a fost respinsă ca neîntemeiată, hotărârea judecătorească fiind casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 2434/27.03.2017 şi trimisă cauza spre rejudecare, instanţa de recurs găsind fondate criticile formulate de către reclamantă, subsumate motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arătându-se că în speţă era necesar a se verifica care au fost neconcordanţele în descrierea CF Moto CF x- 2 ce a făcut obiectul informaţiei tarifare obligatorii (ITO) şi bunul supus importului.

Pe lângă determinarea neconcordanţelor, Înalta Curte a dispus instanţei de fond să stabilească dacă sunt îndeplinite, în raport de probatoriul administrat, condiţiile cumulative prevăzute de art. 8 din Regulamentul CE numărul 2913/92 al Consiliului Europei, de instituire a codului vamal comunitar.

Hotărârea pronunţată de către Înalta Curte, ca instanţa de recurs, conţine şi o dezlegare obligatorie pentru prima instanţă, în sensul art. 501 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de recurs statuând că anularea ITO nu s-a datorat unei erori materiale strecurate la rubrica 7, privind troliul acţionat electric, nedetaşabil, care permite tragerea buştenilor, având capacitatea tehnică de tractare de 1.360 kg ci neconcordanţelor vizând capacitatea de remorcare, de două ori greutatea sa, fără frână.

Rejudecând cauza în fond, după casare, curtea de apel a găsit întemeiate criticile de nelegalitate formulate de intimata-reclamantă, soluţie împărtăşită şi de instanţa de control judiciar întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

Motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 8 din Regulamentul CE nr. 2913/92.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 8 din Regulament statuează în sensul că Dispoziţiile art. 8 din Regulament stabilesc că:

"(1) O decizie favorabilă persoanei interesate se anulează în cazul în care ea a fost luată pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete şi atunci când:

- solicitantul a ştiut sau ar fi trebuit în mod normal să ştie că informaţiile erau eronate sau incomplete şi

- această decizie nu ar fi fost luată dacă informaţiile ar fi fost corecte şi complete.

(2) Persoanele cărora li s-a adresat decizia sunt înştiinţate cu privire la anularea deciziei.

(3) Anularea produce efecte de la data la care s-a luat decizia anulată."

Prin urmare, o primă condiţie pentru anularea informaţiei tarifare obligatorii vizează emiterea acesteia pe baza unei informaţii inexacte şi incomplete.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că îndeplinirea acestei condiţii a fost analizată nu numai din perspectiva emiterii ITO în baza unei hotărâri judecătoreşti, respectiv sentinţa civilă nr. 558/19.11.2013 pronunţată în dosarul nr. x/2013 de Curtea de Apel Cluj, ci şi în raport de înscrisurile depuse de către intimata-reclamantă din care rezultă că vehiculul are o capacitate de remorcare de două ori greutatea sa, fără frână, astfel încât aspectul avut în vedere de către recurenta-pârâtă cu prilejul emiterii deciziei contestate nu poate fi reţinut.

În acord cu instanţa de fond Înalta Curte are în vedere certificatul cuiului de remorcare, certificatul de conformitate, declaraţia producătorului referitoare la capacitatea de remorcare a vehiculului în cauză precum şi declaraţia producătorului privind capacitatea de remorcare cu privire la toate modelele, inclusiv cu privire la modelul în privinţa căruia a fost emisă informaţia tarifară obligatorie, precum şi expertiza de specialitate efectuată în cauză, în care expertul a concluzionat că vehiculul expertizat, respectiv CF x-2a, este capabil să tracteze remorca, fără dispozitiv de frânare, cu masa minimă de două ori mai mare decât masa uscată a acestui vehicul, în condiţii de siguranţă.

În acelaşi timp, în aceeaşi expertiza, cu valoare probatorie deplină, s-a stabilit de către expert că capacitatea de remorcare a vehiculului tip CF Moto tip CF x-2-a este de 686 kg, reprezentând dublu masei uscate a vehiculului.

Referitor la îndeplinirea celorlalte două condiţii, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că informaţiile au fost comunicate recurentei-pârâte pe baza actelor comunicate de către terţul producător şi furnizor al vehiculului în cauză, înscrisuri prezentate organului vamal, motiv pentru care criticile recurentei-pârâte cu privire la aceste aspecte urmează a fi respinse ca nefondate.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., va respinge recursul ca nefondat şi va obliga recurenta la plata către intimată a sumei de 6500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., ţinând seama de circumstanţele cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei nr. 382 din 24 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 6500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2020.