Competence for salary disputes against public authorities: functional jurisdiction of labor vs. administrative sections after territorial declination.

Şedinţa publică din data de 21 februarie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 8735 din 4 decembrie 2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi pe pârâta Curtea de Conturi a României, Ministerul Finanţelor Publice - chemat în garanţie, cu citarea obligatorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Tulcea.

Tribunalul Tulcea, prin sentinţa civilă nr. 1467 din 26 octombrie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Tulcea şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta F. şi pe pârâta Curtea de Conturi a României, chemat în garanţie Ministerul Finanţelor Publice, petent Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă din 18 aprilie 2019, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa funcţională de soluţionare a acţiunii în favoarea secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă funcţională între secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi, pe cale de consecinţă, a dispus ca dosarul să fie înaintat la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă şi a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 409 din 4 septembrie 2019, a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a conflictului.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.05.2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub numărul de dosar x/2017, precizată la data de 29.06.2017, un număr de 438 de reclamanţi, printre care şi reclamanta F., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României şi Ministerul Finanţelor Publice - chemat în garanţie, cu citarea obligatorie şi a Consiliului pentru Combaterea Discriminării, au solicitat: obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata către fiecare reclamant a drepturilor băneşti reprezentând indemnizaţia de 75%, calculate la salariului de bază brut lunar, începând cu data de 23.05.2014 şi până la zi; obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi cele efectiv acordate, rezultate în urma recalculărilor solicitate mai sus, actualizate, indexate şi majorate cu indicele de inflaţie; obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu, în temeiul art. 453 noul C. proc. civ. obligarea Ministerului Finanţelor Publice să includă în buget sumele necesare plăţii drepturilor salariale şi să vireze pârâtei Curtea de Conturi a României fondurile necesare achitării drepturilor băneşti solicitate.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11.10.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a dispus, printre alte măsuri, şi disjungerea cauzei, inclusiv pentru reclamanta F. şi alţi reclamanţi care au locul de muncă în cadrul Camerei de Conturi Tulcea şi cei pensionaţi cu domiciliul în judeţul Tulcea, respectiv: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L..

Ca efect al acestei disjungeri a fost constituit şi înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, dosarul nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 8735/04.12.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, inclusiv pentru reclamanta F..

Din examinarea conţinutului încheierii de şedinţă din data de 11.10.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi al sentinţei civile nr. 8735/04.12.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, rezultă că nu a fost invocată excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale cu privire la reclamanta F., fiind invocată doar excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti.

Prin urmare, în situaţia în care secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale considera că nu are competenţa funcţională să soluţioneze acţiunea în cazul reclamantei F., invoca necompetenţa funcţională şi dispunea în consecinţă, respectiv cu privire la competenţa sa funcţională, la un moment anterior declinării competenţei teritoriale către Tribunalul Tulcea.

Raportat la faptul că secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Bucureşti nu a invocat necompetenţa sa funcţională, considerându-se astfel competentă din punct de vedere al specializării secţiei, competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Bucureşti, după declinarea realizată de către Tribunalul Tulcea prin sentinţa civilă nr. 1467/26.10.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, iar nu secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta F., chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice, pârâta Curtea de Conturi a României şi petentul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2020.