Limits of the material error ground for extraordinary appeal against a formal annulment for lack of stamp duty

Şedinţa publică din data de 21 februarie 2020

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 4302 din 4 decembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a anulat contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. "A." S.R.L. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca netimbrată.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea S.C. "A." S.R.L. a formulat o nouă contestaţie în anulare.

Contestaţie în anulare este întemeiată în mod formal pe dispoziţiile art. 508 alin. (4), art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Se susţine că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.

Analizând decizia contestată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge atât excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare cât şi contestaţia în anulare pentru considerentele în continuare arătate.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

Conform dispoziţiilor art. 503 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

În cauză, contestatoarea a invocat prevederile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., susţinând că nu a fost legal citată la soluţionarea contestaţiei în anulare şi nici nu a fost prezentă la judecată, apreciind, totodată, că este incidentă şi ipoteza greşelii materiale.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia în anulare poate fi exercitată în cazul hotărârilor definitive, atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Referitor la dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială, se reţine că acestea se referă la situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale şi aceste dispoziţii sunt de strictă interpretare.

Se reţine, aşadar, că pe calea contestaţiei în anulare se tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru o serie de motive expres şi limitativ prevăzute de lege (necompetenţa, încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei, nepronunţarea asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză).

Înalta Curte constată că în cauza de faţă aspectele invocate de contestatoare nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială" în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Pentru a fi aplicabile în speţă aceste prevederi, ar fi trebuit ca hotărârea pronunţată de o instanţă de recurs să fie rezultatul unei erori materiale, or, în cauză, nu se poate susţine că ne aflăm în prezenţa acestei situaţii.

Înalta Curte constată faptul că prin decizia atacată cu prezenta contestaţie în anulare nu s-a soluţionat un recurs promovat de contestatoare, ci s-a anulat ca netimbrată contestaţia în anulare formulată de societatea A. S.R.L. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Erorile invocate de contestatoare nu pot forma obiectul remedierii pe calea contestaţiei în anulare pentru că exced voinţei legiuitorului, exced prevederilor art. 503 C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare.

Prin urmare, în cauză nu este incidentă nici ipoteza greşelii materiale prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Deşi formal contestatoarea şi-a fundamentat cererea pe aceste dispoziţii legale, în realitate aspectele învederate nu pot fi circumscrise niciunuia dintre motivele expres şi limitativ prevăzute de legiuitor.

Din analiza textelor legale anterior citate rezultă că un exerciţiu legal al contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac, este condiţionat de invocarea unor motive de fapt care să se circumscrie în mod riguros celor limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) şi respectiv art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 503, coroborat cu art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii invocată de intimată.

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C.A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 4302 din 04 decembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2020.