EU funding dispute: Partner's reimbursement claim fails for lack of active standing, appeal rejected as unfounded

Şedinţa publică din data de 21 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii şi Justiţie Sociale, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Ministerul Finanţelor Publice şi B. S.R.L., a solicitat instanţei următoarele:

- suspendarea actelor administrative emise cu încălcarea legii, constând în Decizia nr. 36 din 27.07.2016 privind soluţionarea Contestaţiei nr. 3494/28.06.2016 cu privire la Scrisoarea standard de informarea a beneficiarului nr. 3484/28.06.2016 referitoare la diminuarea cheltuielilor solicitate spre rambursare, respectiv suma de 364.549,37 RON reprezentând cheltuieli declarate neeligibile, aferenta cererii de rambursare finală nr. 17 din 16.02.2016, proiect x, până la soluţionarea definitivă si irevocabilă a cauzei, conform dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004;

- anularea Deciziei nr. 36 din 27.07.2016 privind soluţionarea Contestaţiei nr. 3494/28.06.2016 cu privire la Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 3484/28.06.2016 referitoare la diminuarea cheltuielilor solicitate spre rambursare, respectiv suma de 364.549,37 RON reprezentând cheltuieli declarate neeligibile aferentă cererii de rambursare finală nr. 17 din 16.02.2016, proiect x precum şi anularea Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 3484 din 28.06.2016 emisă de AMPOSDRU/OIR prin care s-a dispus diminuarea sumelor aferente cererii de rambursare finală nr. 17 din 16.02.2016.

- obligarea pârâţilor la plata debitului restant în cuantum de 364.549,39 RON, conform cererii de rambursare finală nr. 17 din 16.02.2016 potrivit proiectului x cu titlul " Sprijinirea grupurilor vulnerabile pentru participarea pe piaţa muncii prin S.C. B. SRL".

- obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale de la data scadenţei şi până la data introducerii acţiunii;

- obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale de la data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă a debitului restant;

- obligarea pârâţilor la plata sumei de 9000 RON, reprezentând prejudiciu material conform dispoziţiilor art. 1535 C. civ. şi ale art. 18 alin. (4) lit. c) si e) din Legea nr. 554/2004

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2092 din 06 iunie 2017, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii şi Justiţie Sociale, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Ministerul Finanţelor Publice şi B. S.R.L., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că, într-adevăr, principiul relativităţii contractelor implică faptul că respectivele clauze produc efecte doar între părţi, însă o anumită nuanţare se impune a fi observată.

Aşa cum s-a arătat în doctrină, "Terţi (...) pot fi considerate doar persoanele care nu numai că nu au fost părţi (în sensul definit mai sus) în actul juridic, dar nici nu deţin vreun drept de la vreuna dintre părţi, în calitate de avânzi-cauză. Aceşti terţi sunt denumiţi în doctrină penitus extranei sau terţi absoluţi (complet străini de actul juridic). Faţă de aceştia actele juridice nu produc niciun fel de efecte.

O a doua observaţie ce se impune a fi făcută, constă în aceea că, noua reglementare regăsită în art. 1280 Noul C. civ., stabileşte că un contract produce efecte numai între părţi, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Ca atare, noua reglementare admite în mod expres existenţa excepţiilor de la principiul relativităţii contractelor.

Privind din această perspectivă, recurenta consideră că dispoziţiile art. 1710 alin. (1) şi (4) din O.U.G. nr. 64/2009 au fost încălcate, în condiţiile în care, conţinutul normativ al acestui text de lege este foarte clar în a fixa autorităţii competente, obligaţia de a achita sumele atât aferente cererilor de lichidare a cheltuielilor liderului de parteneriat cât şi a cheltuielilor partenerilor în conturile de disponibil ale liderului de parteneriat.

Ca atare, dat fiind că Acordul de parteneriat este parte integrantă din Contractul de finanţare, autoritatea competentă nu poate fi privită ca străină de clauzele acordului de parteneriat, după cum, responsabilitatea privind caracterul eligibil al cheltuielilor, nu poate fi privită ca fiind exclusiv în sarcina liderului de parteneriat, semnatar al contractului de finanţare.

Totodată, Acordul de parteneriat este un acord de asociere în vederea implementării proiectului, în baza căruia partenerii şi-au asumat, obligaţii dar au dobândit şi drepturi.

Astfel, în mod corelativ, toate obligaţiile prevăzute în Contractul de finanţare au fost asumate de parteneri în mod expres, prin semnarea Acordului de parteneriat, ca atare, nici din această perspectivă, partenerii nu pot fi priviţi ca străini de contractul de finanţare.

Recurenta mai susţine că şi aserţiunea potrivit căreia actele atacate nu au produs vreun prejudiciu, încalcă dispoziţiile legale, în condiţiile în care, autoritatea cu atribuţii in gestionarea fondurilor europene a diminuat cuantumul datorat chiar cu suma aferentă cheltuielilor reclamate, cu încălcarea art. 80 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii Ministerul Muncii şi Justiţie Sociale, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Ministerul Finanţelor Publice au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că societatea B. S.R.L. a derulat Proiectul "Sprijinirea grupurilor vulnerabile pentru participarea pe piaţa muncii cu sprijinul S.C. B. SRL" - COD SMIS 50370.

În baza Acordului de Parteneriat nr. 60/22.04.2015, reclamanta s-a asociat în vederea implementării Proiectului sus menţionat.

Astfel, B. S.R.L. a încheiat cu AMPOSDRU/OIR, Contractul de finanţare nerambursabilă nr. x înregistrat sub nr. x/29.04.2014 pe rolul OIR POS DRU B.I.

În temeiul contractului anterior menţionat, reclamanta a înaintat cererile de rambursare, printre care şi cererea nr. x finală din data de 16.02.2016 proiect x cu titlul " Sprijinirea grupurilor vulnerabile pentru participarea pe piaţa muncii cu sprijinul S.C. B. SRL".

Ca urmarea a cererii de rambursare formulată de către beneficiarul B. S.R.L. prin intermediul căreia s-au solicitat cheltuieli spre rambursare, OIR POSDRU B.I. a emis Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 3484 din 28.06.2016 prin care a informat Beneficiarul cu privire la declararea ca neeligibile a sumelor de 311.299,37 RON şi 53.250,00 RON şi, pe cale de consecinţă, diminuarea sumei de rambursat cu aceste valori, respectiv validarea sumei de 1.881.091,13 RON pentru a fi oferită spre rambursare.

Scrisoarea nr. 3484/28.06.2016 cu privire la sumele declarate neeligibile a fost întemeiată pe faptul că suma de 311.299,37 RON a fost declarată neeligibilă întrucât plata acesteia a fost efectuată în afara perioadei de eligibilitate a proiectului, respectiv 31.12.2015, iar suma de 53.250,00 RON - cheltuiala cu evaluatori ar fi neeligibilă deoarece aceasta este încadrată la linia Cheltuieli generale de administraţie, nefiind prevăzută în bugetul proiectului acest tip de cheltuială.

Împotriva scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 3484/28.06.2016 reclamanta a formulat contestaţie pe care a înaintat-o liderului de parteneriat, B. S.R.L. care a înaintat contestaţia autorităţii competente.

Aceasta a fost înregistrată în cadrul OIR POSDRU BI sub nr. x/28.06.2016.

Decizia nr. 36/2016, de asemenea contestată, a fost emisă ca urmare a contestaţiei administrative formulate de beneficiarul contractului de finanţare, S.C. B. S.R.L..

Înalta Curte are în vedere faptul că acţiunea civilă implică întrunirea cumulativă a patru condiţii generale, respectiv formularea unei pretenţii, interesul, capacitatea procesuală şi calitatea procesuală, după cum presupune existenţa a trei elemente, părţi, obiect şi cauză.

Potrivit art. 36 C. proc. civ. "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Astfel, una dintre condiţiile cerute pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului de a acţiona şi, în acelaşi timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acţiunea. Calitatea procesuală se determină în concret, "la speţă", în raport de litigiul dedus judecăţii. Condiţia calităţii procesuale prezintă o importanţă considerabilă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care îşi dispută dreptul în litigiu.

Calitatea procesuală pasivă în litigiile care au ca obiect anularea unui act administrativ fiscal se determină în raport cu capacitatea de drept administrativ a organului emitent şi nu în raport de faptul dacă acesta are sau nu personalitate juridică.

Altfel spus, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între reclamant şi cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală activă) precum şi între pârât şi cel obligat în acelaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă).

Înalta Curte constată că prin sentinţa recurată s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă ca fiind formulată de o persoana lipsită de calitate procesuală activă instanţa de fond reţinând, în mod corect, raportat la dispoziţiile legale şi procedurale invocate în cauză, faptul că beneficiarul contractului de finanţare este S.C. B. S.R.L., pe numele căreia a fost emisă scrisoarea standard de informare contestată în prezenta cauză.

Astfel, raportul juridic de drept material născut din încheierea contractului de finanţare priveşte pe S.C. B. S.R.L., liderul asocierii, cel care a semnat contractul de finanţare în calitate de beneficiar.

Faptul că beneficiarul S.C. B. S.R.L. a încheiat un acord de parteneriat cu S.C. A. S.R.L., are semnificaţie exclusiv în privinţa părţilor respectivului acord, aceşti parteneri nedobândind calitate de parte în contractul de finanţare doar prin asumarea drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din respectivul acord.

De altfel, însăşi contractul de finanţare stabileşte că nu există raporturi juridice direct între parteneri şi AMPOSDRU, ci doar între beneficiar şi AM POSDRU.

Prin urmare, în contextul actelor administrative contestate, cât şi a contractului de finanţare, este evidentă lipsa calităţii procesuale active a recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L..

De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect, legal, starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2092 din 06 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2020.