Recusal ruling not subject to standalone appeal: Inadmissibility of separate recourse against interlocutory procedural decisions
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the criminal appeal as inadmissible, upholding the lower court's denial of the defendant's recusal motion and ordering the appellant to pay 600,000 lei in judicial costs. The defendant had appealed a court order that rejected his request for recusal of the judges, which he originally filed after the court denied his application for a new hearing to prepare his defense. Relying on Articles 52 and 3851(2) of the Code of Criminal Procedure, the court determined that decisions regarding recusal are not subject to standalone appeals unless expressly provided by law; since the law does not allow separate appeal for such orders, the appellant was required to challenge it only alongside the final judgment. Consequently, under Article 38515(1)(a), the appellate court lacked jurisdiction to hear the standalone appeal, resulting in its dismissal as a matter of procedural law.
Legislator headnote
AI generatedart. 52 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen; Recusal ruling not subject to standalone appeal: Inadmissibility of separate recourse against interlocutory procedural decisions: Potrivit art. 52 C. proc. pen., încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea ca și aceea prin care s-a admis recuzarea nu sunt supuse nici unei căi de atac, iar art. 3851 alin. (2) din același cod menționează „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 20 decembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 3836/2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost respinsă cererea de recuzare formulată de inculpatul N.S., ca nefondată.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că inculpatul a recuzat completul de judecată, cu motivarea că i s-a respins justificat cererea de acordare a unui nou termen de judecată pentru a pregăti apărarea.
S-a mai reținut că, în speță, inculpatul nu a invocat și nici nu a dovedit vreo împrejurare din cele prevăzute de art. 48 pct. d) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs fără a indica motivele, pentru care consideră încheierea atacată ca nelegală și netemeinică.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 52 C. proc. pen., încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea ca și aceea prin care s-a admis recuzarea nu sunt supuse nici unei căi de atac, iar art. 3851 alin. (2) din același cod menționează „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs”.
Cum, o asemenea încheiere nu este menționată expres printre hotărârile care pot fi atacate separat, rezultă că recursul declarat este inadmisibil și va fi respins, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul N.S., împotriva încheierii de ședință din 20 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze de minori și de familie, în dosarul nr. 3836/2004.
Obligă pe recurentul-petiționar la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 decembrie 2004.