Provisional Release Denial Upheld; Time-Barred Nullity Motion Rejected; Costs Awarded to State
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) dismissed as unfounded the defendant's appeal against the Bucharest Court of Appeal's interlocutory order of 22 December 2004, which had denied her request for provisional release under judicial control and had rejected as time-barred her motion to declare null a 5 October 2004 report; the contested order remains in force and the defendant was ordered to pay 600,000 lei in state costs. The case concerned a defendant under pretrial arrest for an offense under Article 257 Criminal Code (possibly influence peddling) read with Article 6 of Law No. 78/2000, who challenged both the denial of release and the ruling on procedural nullity. The decisive legal basis was Article 1602(2) Criminal Procedure Code, which precludes provisional release if evidence shows the defendant obstructed the proper course of criminal proceedings—a finding here deemed established and unchallenged on its merits—and Article 197(4) Criminal Procedure Code, requiring that alleged procedural irregularities be raised at the time of the act or at the first hearing, rendering a later challenge tardy; no grounds of illegality or unsubstantiatedness were found on review.
Legislator headnote
AI generatedart. 197 alin. (4) C. proc. pen, art. 1602 alin. (1) C. proc. pen, art. 1602 alin. (2) C. proc. pen, art. 257 C. pen, art. 6 din Legea nr. 78/2000; Provisional Release Denial Upheld; Time-Barred Nullity Motion Rejected; Costs Awarded to State: Examinând încheierea recurată, prin prisma dispozițiilor art. 3856 alin. (1) și (3) C. proc. pen., se constată că aceasta este legală și temeinică.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția penală, prin încheierea din 22 decembrie 2004, a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatei L.C.E. de liberare provizorie sub control judiciar; totodată, a respins și cererea de constatare a nulității procesului verbal din data din 5 octombrie 2004, ca tardiv formulată.
S-a reținut că, prima cerere este nefondată, întrucât sunt dovezi certe că inculpata a zădărnicit bunul mers al procesului penal, așa cum s-a constatat cu autoritate de lucru judecat.
În ce privește solicitarea de a se constata nulitatea absolută a procesului verbal din 5 octombrie 2004, s-a reținut că, potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen., inculpata avea posibilitatea și obligația să atace actul pretins ilegal în cursul efectuării acestuia, ori la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit de la efectuarea actului.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpata, dar fără a-l motiva în scris, iar apărătorul acesteia a susținut că sunt întrunite cerințele art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., pentru liberarea provizorie sub control judiciar.
Recursul este nefondat.
Examinând încheierea recurată, prin prisma dispozițiilor art. 3856 alin. (1) și (3) C. proc. pen., se constată că aceasta este legală și temeinică.
Astfel, potrivit art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care învinuitul sau inculpatul este recidivist ori când există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În privința inculpatei s-a luat măsura arestării preventive, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar cauza se află în curs de judecată la Curtea de Apel București.
Instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale precizate, întrucât, așa cum a constatat, pe baza actelor din dosar, necontestate, inculpata a zădărnicit bunul mers al procesului penal.
Or, în recurs, inculpata nu face referire la aspecte care să infirme soluția adoptată, bazată pe zădărnicirea bunului mers al procesului penal.
Așa fiind, cum nici din oficiu nu se constată motive de nelegalitate și netemeinicie a încheierii atacate, recursul inculpatei este nefondat și urmează a fi respins.
Cu privire la cea de a doua cerere nu s-au formulat motive de casare, iar din oficiu, de asemenea, nu se constată motive de nelegalitate și netemeinicie a încheierii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.C.E. împotriva încheierii din 22 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurenta la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 decembrie 2004.