Maintenance of preventive detention for aggravated robbery: dangerousness outweighs presumption of innocence

deliberând asupra recursurilor declarate de inculpații B.G., B.I., C.G. și B.V. împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, la 15 decembrie 2004 în dosarul nr. 1747/P/AP/2004, constată următoarele:

La 15 decembrie 2004, în dosarul mai sus-menționat, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a procedat din oficiu la verificarea măsurii arestării preventive a inculpaților:

C.G.,

B.G.,

B.V. și

B.I.

În urma acestei examinări la același termen instanța a făcut aplicarea art. 3002 C. proc. pen., pronunțându-se printr-o încheiere, în sensul mențineri stării de arest.

În esență, în considerentele încheierii s-a reținut că temeiurile care au fost avute în vedere cu prilejul luării măsurii arestării preventive a celor patru inculpați se mențin, fiind de asemenea integral îndeplinite cerințele legale care operează în materie.

În altă ordine de idei s-a subliniat că urma judecării cauzei în fond și a condamnării lor la pedepse situate între 8 și 12 ani de închisoare, ca urmare a acuzațiilor ce le-au fost aduse privind săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie, cei patru inculpați continua să beneficieze de prezumția de nevinovăție, date fiind și apelurile pe care aceștia le-au declarat și care se află în curs de soluționare, astfel încât, respectiva condamnare nu este relevantă cât privește chestiunea menținerii sau înlăturării măsurii arestării lor preventive.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen legal toți cei patru inculpați, cauza fiind ulterior înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția penală, cu numărul de dosar 7328/2004.

Recursurile nu au fost motivate în scris, însă cu prilejul dezbaterilor care au avut loc la 27 decembrie 2004 apărarea recurenților a evocat argumentele expuse de inculpați în fața primei instanțe pentru a solicita înlăturarea măsurii arestării preventive.

Recursurile sunt nefondate.

În acest sens, Curtea reține că, la 15 decembrie 2004, inculpații au solicitat să fie puși în libertate invocând situația materială grea a familiilor lor, atitudinea sinceră avută pe parcursul procesului precum și prezumția de nevinovăție care operează în favoarea lor.

Această din urmă apărare a fost în mod corect analizată cu prilejul pronunțării încheierii recurate, instanța subliniind că măsura arestării preventive constituie nu o îngrădire a efectelor prezumției de nevinovăție, ci o consecință a periculozității faptelor de care inculpații sunt acuzați.

Corectitudinea evaluării astfel efectuate rezidă în aceea că, pe lângă elemente de circumstanțiere a căror relevanță nu poate fi ignorată, ca de pildă situația materială dificilă a familiilor inculpaților sau a prepusa sinceritate manifestată de aceștia în timpul procesului, instanța a luat în considerare mai cu seamă natura activității infracționale, condițiile concrete în care aceasta s-a fi desfășurat, astfel cum au fost ele expuse în actul de acuzare, precum și cu prevederile art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.

În această ordine de idei este de observat că fiecare dintre recurenți a fost trimis în judecată pentru comiterea a câte două infracțiunii de tâlhărie săvârșite în condițiile art. 211 alin. (21) C. pen., text de lege care prevede un minim special sancționator de 7 ani de închisoare.

În același timp, Curtea constată că în urma examinării încheierii recurate în raport cu prevederile art. 3859 alin. (1) și (3) C. proc. pen. nici una dintre aceste dispoziții legale nu își găsește incidența în cauză.

Așa fiind, urmează a se face aplicarea art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., respingându-se recursurile ca nefondate.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata către stat a cheltuielilor judiciare prilejuite de judecarea cauzei în recurs, cu mențiunea că onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru a le asigura asistența juridică se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.G., B.I., C.G. și B.V. împotriva încheierii din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Obligă recurenții la câte 800 000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 200 000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 decembrie 2004