Insolvency petition; inadmissibility of cassation appeal due to statutory limitation to single-level review

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la 19 martie 2018 sub nr. x/2018, creditoarea A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B. S.P.R.L. a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei în formă generală împotriva debitoarei S.C. C. S.R.L.

În drept, au fost invocate prevederile art. 70 din Legea nr. 85/2014.

2. La 10 aprilie 2018, debitoarea S.C. C. S.R.L., în temeiul art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, a contestat starea de insolvenţă, solicitând obligarea creditoarei la plata unei cauţiuni în cuantum de 10% din valoarea creanţei pretinse, precum şi respingerea cererii de deschiderea a procedurii insolvenţei împotriva sa.

3. Prin sentinţa nr. 157 din 8 mai 2018, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei S.C. C. S.R.L. Goleşti ca neîntemeiată.

4. Prin decizia civilă nr. 291/A din 3 octombrie 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de creditoarea S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B. S.P.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 157 din 8 mai 2018 a Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, pe care a anulat-o, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă în vederea deschiderii procedurii în forma generală.

5. Împotriva acestei decizii a declarat recurs debitoarea S.C. C. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi casarea deciziei atacate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 9 noiembrie 2018 sub acelaşi număr unic de dosar.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. au fost invocate următoarele critici:

În cuprinsul considerentelor deciziei recurate, instanţa de control judiciar a reţinut că apelul este nefondat, iar în dispozitiv s-a dispus contrariul, respectiv admiterea cererii de apel şi casarea sentinţei civile nr. 157/2018 a Tribunalului Vrancea.

Totodată, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra contestaţiei formulate de debitoare, deşi aceasta a reţinut corect că, în temeiul dispoziţiilor art. 72 din Legea nr. 85/2014, aceasta a fost formulată în termenul legal, respingând astfel excepţia de tardivitate invocată de creditoare.

Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 72, raportat la art. 5 pct. 29, pct. 72 din Legea nr. 85/2014.

Procedura insolvenţei nu este instituită pentru a fi utilizată ca instrument de constrângere a debitorului, pentru ca acesta să-şi plătească datoriile sub ameninţarea falimentului, dacă debitorul are fonduri disponibile pentru a plăti.

În cauză, astfel cum s-a arătat şi în etapa apelului, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014, întrucât facturile au fost stinse prin plată, creanţa nu este certă şi exigibilă, iar societatea nu se află în stare de insolvenţă.

6. Intimata-creditoare S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, deoarece hotărârea dată în primă instanţă este supusă numai apelului.

Pe fondul recursului, s-a solicitat respingerea căii de atac, întrucât hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală.

7. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 4 iunie 2019 s-a dispus comunicarea raportului, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză nu s-a depus punct de vedere la raport.

9. Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., asupra căreia reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.

Astfel, împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

În speţă, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 291/A din 3 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Pentru verificarea admisibilităţii căii extraordinare de atac a recursului, urmează a se avea în vedere obiectul acţiunii deduse judecăţii, în speţă fiind vorba despre o cerere privind deschiderea procedurii insolvenţei, întemeiată pe dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, "hotărârile preşedintelui tribunalului sau ale judecătorului-sindic pot fi atacate de părţi numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare, pentru absenţi, şi de la pronunţare, pentru cei prezenţi".

De altfel, dispoziţiile art. 9 din aceeaşi lege prevăd că "Curtea de apel este instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de preşedintele tribunalului sau de judecătorul-sindic, după caz. Hotărârile curţii de apel sunt definitive.".

Totodată, potrivit art. 342 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură şi ale C. civ..".

Dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.".

Aşadar, având în vedere că Legea insolvenţei prevede în mod expres singura cale de atac ce poate fi exercitată în cadrul procedurii insolvenţei, care este exclusiv apelul, rezultă că recursul declarat în cauză nu este admisibil, hotărârea pronunţată de instanţa de apel având caracter definitiv, potrivit art. 9 din Legea nr. 85/2014 şi art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., aşa cum este menţionat şi în dispozitivul hotărârii atacate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) şi art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 291/A din 3 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 noiembrie 2019.