Cassation annulled for failing to formulate specific illegalities: quantum of court costs dispute not a valid ground for extraordinary review

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 19 aprilie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei să hotărască, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., rezilierea contractului de prestări servicii nr. x din 19 martie 2015 şi să o oblige pe pârâtă la predarea/returnarea următoarelor echipamente şi utilaje, predate conform contractului:

a) aparat de sudură cap-cap cu comandă numerică CNC pentru îmbinarea automată a ţevilor şi fitingurilor de PE, PP şi PEHD - diametre 90-315 mm-Georg Fischer x, având seriile:

- maşina de bază: x;

- unitatea hidraulică: x;

- freză: x;

- plită: x;

- bacuri reducţii: setul de 280 mm;

- manual de operare;

b) aparat de sudare electrofuziune pentru îmbinarea automată a ţevilor şi fitingurilor de PE, PP şi PEHD - diametre 20-800mm-Georg Fischer MSA 340 cu GPS, având seria:

- maşina de baza:x;

- adaptori unghiulari de 4mm si 4,7 mm;

- manual de operare;

c) generator monofazat x + kit transport instalat - benzina + canistra metal 101 şi pâlnie pentru canistra având seriile:

- generator: x;

d) generator monofazat x-benzina având seriile:

- generator: x.

e) aparat sudură x. 333;

f) generator monofazat x;

g) generator curent x;

h) aparat sudură x.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1528, 1552 alin. (1), (17)96, 1817 şi 1204 C. civ.

La 12 iulie 2017, pârâta S.C. B. S.R.L. - prin lichidator judiciar C.I.I. C. a formulat cerere de suspendare a judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014, având în vedere că prin încheierea nr. 1579 din 7 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2016, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei faţă de debitoarea S.C. B. S.R.L.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1838 din 31 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017 s-a respins cererea pârâtei de suspendare a judecării cauzei ca nefondată.

A fost admisă excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte capătul de cerere privind rezilierea contractului de prestări servicii nr. x din 19 martie 2015 şi s-a respins ca lipsit de interes acest capăt de cerere.

A fost admis al doilea capăt de cerere formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., iar pârâta S.C. B. S.R.L. - prin lichidator judiciar C.I.I. C. a fost obligată să restituie următoarele echipamente şi utilaje predate conform contractului de prestări servicii nr. x/19.03.2015:

a) aparat de sudură cap-cap cu comanda numerică CNC pentru îmbinarea automată a ţevilor si fitingurilor de PE, PP si PEHD - diametre 90-315mm-Georg Fischer x, având seriile:

- maşina de baza: x;

- unitatea hidraulică: x;

- freza: x;

- plita: x;

- bacuri reducţii: setul de 280 mm;

- manual de operare;

b) aparat de sudare electrofuziune pentru îmbinarea automata a ţevilor si fitingurilor de PE, PP şi PEHD - diametre 20-800mm-Georg Fischer MSA 340 cu GPS, având seria:

- maşina de baza: x;

- adaptor unghiulari de 4mm şi 4,7 mm;

- manual de operare;

c) generator monofazat x+ kit transport instalat - benzina + canistra metal 101 şi pâlnie pentru canistra având seriile:

- generator: x/9;

d) generator monofazat x-benzina având seriile:

- generator: x.

e) aparat sudură x;

f) generator monofazat x;

g) generator curent x;

h) aparat sudură x, precum şi la plata sumei de 2.402 RON reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.

3. Cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. privind completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 1838 din 31 octombrie 2017 a Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa civilă nr. 142 din 29 ianuarie 2018.

4. Apelurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 142 din 29 ianuarie 2018 şi de pârâta S.C. B. S.R.L. - prin lichidator judiciar C.I.I. C. împotriva sentinţelor civile nr. 1838 din 31 octombrie 2017, ambele pronunţate de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 231 din 9 mai 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

5. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac.

În motivarea recursului s-a arătat parcursul juridic al litigiului şi s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului, cu consecinţa admiterii cererii de completare a dispozitivului sentinţei de fond, în sensul acordării cheltuielilor de judecată la valoarea pretenţiilor admise, prin excluderea taxei judiciare de timbru aferente primului capăt de cererer.

Astfel, recurenta a susţinut că în prezenta cauză cheltuielile de judecată pe care le-a efectuat, raportat la valoarea pretenţiilor admise, respectiv la capătul doi de cerere, prin excluderea taxei judiciare de timbru aferentă capătului unu de cerere privind rezilierea contractului de prestări servicii nr. x din 19 martie 2015 şi acordarea cheltuielilor de judecată, s-au ridicat la suma de 6.005 RON, compusă din 1.200 RON onorariu de avocat şi 4.805 RON taxă judiciară de timbru.

În final, au fost redate prevederile art. 444 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr unic pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 27 iunie 2018.

6. Intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. - prin lichidator judiciar C.I.I. C., prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de recurs.

Pe fondul recursului, s-a susţinut că hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală, întrucât instanţa de apel a apreciat în mod judicios că motivele de apel privind totalul cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.005 RON şi faptul că instanţa de fond trebuia să se raporteze la această sumă atunci când a apreciat asupra cheltuielilor nu poate face obiectul unei cereri de completare a dispozitivului, ci doar al unei căi de atac. Atâta vreme cât prima instanţă nu a omis să se pronunţe pe capătul de cerere privind obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, cererea de completare a dispozitivului nu ar fi putut fi primită.

7. Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

La termenul din 19 martie 2019, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, punându-se în vedere părţilor că pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Părţile nu au formulat puncte de vedere asupra raportului.

8. Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., reţinând următoarele:

Cu titlu prealabil, se reţine că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 231 din 9 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care au fost respinse ca nefondate apelurile declarate atât de reclamantă, cât şi de pârâtă.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune să fie posibilă încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorii acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În speţă, Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs recurenta, deşi a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a formulat susţineri care nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs de la art. 488, deoarece prin criticile invocate se tinde la o nouă evaluare a cuantumului cheltuielilor de judecată acordate în primă instanţă, care să conducă la majorarea acestora, acest aspect, care în esenţă vizează o chestiune de temeinicie, nu de legalitate, fiind deja analizat de către instanţa de apel, care i-a dat deja o dezlegare, prin argumente necombătute punctual prin recursul de faţă.

Instanţa supremă constată că dezvoltarea susţinerilor formulate de recurentă nu vizează în concret considerentele deciziei atacate, exprimând doar nemulţumirea asupra cuantumului cheltuielilor de judecată acordate în primă instanţă.

În acest sens, Înalta Curte apreciază că, pentru a fi în faţa unor critici reale de nelegalitate, recurenta trebuia să plece de la raţionamentul dezvoltat de instanţa de apel, care a reţinut că, atâta vreme cât prin apel s-a criticat doar sentinţa de completare a dispozitivului, nu şi sentinţa de fond, criticile vizând cuantumul cheltuielilor de judecată nu poate fi cenzurat în cadrul fixat, întrucât sentinţa de completare este legal pronunţată, neexistând nicio omisiune de pronunţare asupra acestei cereri accesorii. Raţionamentul specific al instanţei de apel, care a condus la respingerea apelului, nu a fost combătut în niciun mod, recurenta limitându-se să deducă în mod nepermis şi identic în faţa instanţei de recurs aceeaşi critică dezlegată deja de instanţa de apel.

În aceste condiţii, se impune concluzia că recurenta nu a formulat niciun motiv de nelegalitate care să poată fi încadrat în cele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel că Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) şi cu respectarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza a III-a C. proc. civ. va anula recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 231 din 9 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 noiembrie 2019.