Territorial jurisdiction for labor claims by a former judge against the employing tribunal under Article 127 of the Civil Procedure Code

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă -- complet specializat în conflicte de muncă la 29 octombrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Caraş-Severin, Curtea de Apel Timişoara şi Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să îi oblige pe pârâţi la calculul şi plata către reclamantă a indemnizaţiei prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, începând cu 1 noiembrie 2018.

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâţilor la plata dobânzilor legale cuvenite pentru suma respectivă, de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a desfăşurat activitate în calitate de judecător până la 3 octombrie 2017, dată la care a fost eliberată din funcţia deţinută la Tribunalul Caraş-Severin, prin pensionare.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 914 din 4 iunie 2019, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă - completul specializat în conflicte de muncă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu de către instanţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

În motivarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut că reclamanta a ocupat funcţia de judecător la Tribunalul Caraş-Severin, iar între pârâţi figurează şi Tribunalul Caraş-Severin, motiv pentru care a apreciat că în speţă devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1), (2), (2^1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă o instanţă de judecată are calitatea de reclamantă sau de pârâtă într-o cerere de competenţa ei, aceasta devine necompetentă să judece pricina, care va fi soluţionată de o altă instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa sesizată iniţial şi care are calitate procesuală în dosar.

Prin sentinţa nr. 329/2019 din 4 iulie 2019, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş - Severin, secţia I civilă - complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În considerentele acestei sentinţe, instanţa a reţinut că art. 127 C. proc. civ. reglementează o competenţă facultativă determinată de calitatea reclamantului, care trebuie să existe la data sesizării instanţei.

Astfel, s-a apreciat, că potrivit art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., pentru a atrage competenţa teritorială a uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea reclamanta, este necesar ca aceasta să aibă calitatea de judecător, iar la data formulării acţiunii să îşi desfăşoare activitatea în cadrul instanţei, ceea ce nu este cazul de faţă.

În consecinţă, s-a constatat că în speţă se aplică regulile generale de competenţă teritorială, respectiv dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., însă, cum litigiul pendinte este unul de jurisdicţia muncii, iar în această materie, dispoziţiile speciale din Codul Muncii (art. 269) derogă de la dispoziţiile generale ale C. proc. civ., s-a reţinut că cererile în materia conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

În plus, s-a constatat că aceste dispoziţii se completează cu prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 potrivit cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speţă, instanţa a reţinut că reclamanta are domiciliul în Reşiţa, care se află în circumscripţia Tribunalului Caraş-Severin, competent în soluţionarea cauzei faţă de prevederile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2009 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Totodată, instanţa a mai constatat că în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., reclamanta exercitându-şi dreptul procesual de opţiune între instanţele deopotrivă competente în soluţionarea cauzei, alegând prin introducerea cererii de chemare în judecată să învestească Tribunalul Caraş - Severin, fixând în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea instanţei de domiciliu şi fostul loc de muncă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 29 iulie 2019.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constată că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ., întrucât acesta s-a ivit între două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, astfel că va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Prin acţiunea formulată, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâţilor Tribunalul Caraş-Severin, Curtea de Apel Timişoara şi Ministerul Justiţiei la calculul şi plata indemnizaţiei prevăzute la art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum şi obligarea pârâţilor la plata dobânzilor legale cuvenite pentru suma respectivă

În fapt, se constată că reclamanta a desfăşurat activitate în calitate de judecător la Tribunalul Caraş-Severin până la 3 octombrie 2017, dată la care a fost eliberată din funcţia deţinută prin pensionare.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., deşi formal indicate a reglementa o competenţă facultativă, în realitate reglementează o competenţă teritorială de ordine publică, în sensul art. 130 alin. (2) C. proc. civ., interzicând sesizarea unei anumite instanţe în considerarea calităţii reclamantului sau a pârâtului, judecătorul având obligaţia de a invoca incidenţa acestor dispoziţii legale chiar şi din oficiu, potrivit art. 131, raportat la art. 247 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât verificarea competenţei este o obligaţie esenţială care îi incumbă judecătorului.

Art. 127 C. proc. civ. este o normă specială de competenţă care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care îşi desfăşoară sau şi-a desfăşurat activitatea în justiţie, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier şi care impune, atunci când acţiunea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, să sesizeze una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Cu titlu preliminar, instanţa supremă apreciază că prezentul conflict de competenţă urmează a fi soluţionat din perspectiva dispoziţiilor art. 217 C. proc. civ., în forma de dinainte de modificările aduse prin Legea nr. 310/2018, având în vedere că sesizarea primei instanţe s-a făcut la 29 octombrie 2018, că Legea nr. 127 C. proc. civ., astfel încât în cauză se va face aplicarea dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ.

Curtea Constituţională, prin decizia nr. 290/2018, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituţionale.

Prin aceeaşi deciziei s-a mai stabilit că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Înalta Curte evocă prevederile art. 127 alin. (3) C. proc. civ., constatând că reclamanta a avut calitatea de judecător, dar şi faptul că în cauză calitatea de pârât o deţine Tribunalul Caraş - Severin, situaţie în care devin incidente dispoziţiile care atrag competenţa uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad învecinate, în sensul deciziei nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale.

Calitatea de fost judecător a reclamantei, precum şi calitatea pârâtului Tribunalul Caraş Severin de parte în litigiu determină incidenţa prevederilor art. 127 C. proc. civ., în limitele declarate constituţionale prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, pronunţată de Curtea Constituţională.

În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă potrivit legii.

Prin urmare, având în vedere că reclamanta a avut calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Caraş-Severin, această instanţă având şi calitatea de parte în litigiu, în temeiul dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod şi cu respectarea deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 noiembrie 2019.