Conflict of jurisdiction over annulment of public authority's domain maintenance fee decision

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Informatică - I.C.I., au solicitat anularea hotărârii Consiliului de administraţie al Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Informatică - I.C.I. din 14 iulie 2017 (18 ianuarie 2017).

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1, art. 8, art. 14 - 16 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 1178, art. 1350 şi art. 1535 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 781 din 4 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În motivarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, că raporturile juridice dintre părţi nu au caracter administrativ, ci sunt raporturi juridice încheiate între profesionişti, având în vedere că hotărârea Consiliului de administraţiei al pârâtului nu este un act administrativ tipic sau asimilat, astfel cum acestea sunt definite de art. 2 lit. c) şi c)1) din Legea nr. 554/2004, iar pârâtul nu a acţionat, prin emiterea hotărârii sale, ca o autoritate publică în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004. În plus, s-a reţinut că domeniile ".ro" nu sunt bunuri proprietate publică, iar serviciile de registru se derulează sub auspiciile legii civile, fiind servicii destinate publicului, nu servicii publice în sensul Legii nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 2088/2019 din 11 iulie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus suspendarea din oficiu a judecării cauzei, înaintându-se dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea regulatorului de competenţă.

În considerentele acestei hotărâri, instanţa a reţinut că reclamanţii au învestit instanţa cu o cerere în anulare a unui act administrativ, raportat la faptul că aceştia au urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 şi următoarele din Legea nr. 554/2004, formulând plângere prealabilă, însă, fiind nemulţumiţi de răspunsul pârâtului la plângerea formulată, ulterior au formulat cerere de anulare a hotărârii atacate cu plângere prealabilă, care a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere obiectul litigiului, instanţa a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 8 şi 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în sensul că în speţă competentă material să soluţioneze prezenta cerere este Curtea de Apel Bucureşti, în circumscripţia căreia îşi are sediul pârâtul.

În argumentarea soluţiei pronunţate, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a reţinut şi considerentele Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal din cadrul sentinţei civile nr. 4032 din 10 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, potrivit cărora s-a constatat, cu privire la natura juridică a hotărârii Consiliului de administraţie I.C.I. din 14 iulie 2017, că aceasta este un act cu caracter administrativ, întrucât reglementează obligativitatea pentru destinatarii din a căror categorie fac parte reclamanţii de a plăti tarife anuale pentru mentenanţă, fiind aşadar un act emis în regim de putere publică.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 29 iulie 2019.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constată că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ., întrucât două instanţe s-au declarat deopotrivă şi reciproc necompetente să judece litigiul şi urmează a pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul litigiului îl reprezintă cererea reclamanţilor de anulare a hotărârii Consiliului de administraţie al Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Informatică - I.C.I. din 14 iulie 2017 (18 ianuarie 2017), întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004. Această cerere a fost precedată de procedura urmată de reclamanţi în temeiul art. 7 şi următoarele din Legea nr. 554/2004, în sensul formulării unei plângeri prealabile, de al cărei răspuns au fost nemulţumiţi.

Privitor la natura juridică a acestui act şi implicit la competenţa materială în soluţionarea cererilor care îl vizează, instanţa supremă constată, aşa cum a reţinut şi tribunalul, că reclamanţii din cauza de faţă au formulat o cerere de ordonanţă preşedinţială, prin care au solicitat suspendarea aplicării acestei hotărâri, cererea fiind introdusă pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, care şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 4839 din 24 iulie 2018.

Constată că în faţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal pârâtul a invocat excepţia de necompetenţă materială, care a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 4032 din 10 octombrie 2018, curtea de apel reţinând in terminis că hotărârea a cărei suspendare se solicită este un act cu caracter administrativ, întrucât reglementează obligativitatea pentru destinatari de a plăti tarife anuale pentru mentenanţă, fiind un act emis în regim de putere publică.

S-a reţinut competenţa curţii de apel în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Sentinţa civilă nr. 4032 din 10 octombrie 2018 a rămas definitivă, instanţa de control judiciar luând act de renunţarea pârâtului la judecata recursului îndreptat împotriva sentinţei de primă instanţă.

Înalta Curte apreciază că problema naturii juridice a actului a cărui anulare se solicită a fost tranşată prin sentinţa civilă nr. 4032 din 10 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a De contencios administrativ şi fiscal şi se impune cu putere de lucru judecat în condiţiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., fiind vorba de modul de soluţionare a excepţiei de necompetenţă materială funcţională, astfel încât nu pot fi invocate dispoziţiile art. 430 alin. (3) şi nici dispoziţiile art. 1.002 alin. (2) C. proc. civ., care vizează limitarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii de ordonanţă preşedinţială cu privire la fondul dreptului.

În sprijinul aceleiaşi idei trebuie invocate şi dispoziţiile art. 998 C. proc. civ., care prevăd că cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului, instanţa supremă apreciind că în acest context problema competenţei materiale a secţiei de contencios administrativ a curţii de apel fiind tranşată cu autoritate de lucru judecat prin sentinţă definitivă.

Instanţa supremă constată, aşadar, în acord cu tribunalul şi în sensul celor statuate prin sentinţa civilă nr. 4032 din 10 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a De contencios administrativ şi fiscal, că în dispută este un act administrativ, emis de o autoritate publică, în accepţiunea art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, raportat la dispoziţiile O.U.G. nr. 22/2009 şi la art. 2 alin. (1) lit. A) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a I.C.I. (pârâtul din prezenta cauză), aprobat prin H.G. nr. 161/2003, din examinarea acestor din urmă dispoziţii legale reieşind că pârâtul este autoritate naţională de reglementare în materia domeniilor .ro, putând fi calificat drept autoritate publică centrală.

Având în vedere că în cauză se solicită anularea unui act administrativ, respectiv hotărârea Consiliului de administraţie I.C.I., care reglementează obligativitatea pentru destinatarii din a căror categorie fac parte reclamanţii de a plăti tarife anuale pentru mentenanţă, fiind aşadar un act emis în regim de putere publică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt incidente dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă."

Totodată, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Prin urmare, faţă de considerentele anterior expuse, raportat la faptul că în cauză este vorba despre un act administrativ în sensul prevăzut de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, emis de o autoritate centrală care acţionează în regim de putere publică, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 noiembrie 2019.