Withdrawal of claim terminating litigation over abusive mortgage clauses despite pending CJEU reference

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 22 noiembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar, al prevederilor privitoare la comisionul de acordare inserate la art. 1.3 lit. b), al clauzelor cu privire la dobânda penalizatoare prevăzute la art. 5.5, al clauzelor vizând dobânda variabilă inserate la art. 5.1 - 5.4, toate clauzele fiind prevăzute în contractul de credit nr. x din 21 aprilie 2008.

De asemenea, s-a solicitat returnarea tuturor sumelor de bani reţinute de către bancă în cuantumul acestor comisioane abuzive inserate în contract, de la momentul semnării contractului până la zi şi refacerea contractului de credit, dar şi a scadenţarului pe noile condiţii din momentul pronunţării hotărârii şi până la sfârşitul perioadei contractuale.

Prin sentinţa civilă nr. 1515 din 21 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, fiind constatat caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 5.1 şi 5.4 din contractul de credit încheiat de părţi, referitoare la dreptul băncii-pârâte de a modifica marja, ca element în funcţie de care se calculează dobânda contractuală. Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte capete de cerere din acţiunea introductivă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta A. şi pârâta C. S.A. (fostă B. S.A.), care au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 230 din 6 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

La 7 mai 2019, reclamanta A. a declarat recurs împotriva decizei instanţei de apel, solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel în vederea reanalizării capetelor de cerere privitoare la constatarea ca abuzive a clauzelor contractuale referitoare la suportarea riscului valutar exclusiv de către împrumutaţi şi a clauzelor referitoare la perceperea unui comision de acordare şi dobânda penalizatoare.

La 10 iulie 2019, intimata-pârâtă C. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 15 iulie 2019, intimata-pârâtă a depus o tranzacţie încheiată între părţile din dosar şi autentificată prin încheierea nr. 740 din 4 iulie 2019 de către notarul public D., solicitând instanţei să ia act de renunţarea reclamantei la dreptul dedus judecăţii.

La 5 noiembrie 2019, recurenta-reclamantă A. a transmis la dosar o cerere prin care a solicitat suspendarea judecării dosarului, în temeiul art. 413 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea cauzei C-81/19, aflată pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Analizând cerere de suspendare, Înalta Curte urmează să o respingă, având în vedere că cererea de renunţare la dreptul dedus judecăţii are caracter irevocabil, instanţa urmând a lua act de tranzacţia încheiată între părţi la 4 iulie 2019, aceasta având prioritate faţă de cererea de suspendare, a cărei analiză s-ar fi dovedit utilă doar în ipoteza continuării judecăţii.

Examinând cererea de renunţare la dreptul dedus judecăţii, formulată de recurenta-reclamantă A. Înalta Curte reţine următoarele considerente:

Conform art. 408 alin. (1) C. proc. civ., "reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunţe la însuşi dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului", iar potrivit art. 409 alin. (2) C. proc. civ. "când renunţarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunţate în cauză".

În speţă, manifestarea de voinţă a recurentei-reclamante A. în sensul de a renunţa în mod expres, necondiţionat, definitiv şi irevocabil la dreptul dedus judecăţii ce formează obiectul dosarului nr. x/2017, aflat în faza procesuală a recursului pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost făcută în formă autentică, reiese neîndoielnic din Tranzacţia încheiată de părţi şi autentificată de E. - Societate Profesională Notarială şi reprezintă un act de dispoziţie al părţii, care îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 408 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua act de poziţia procesuală exprimată de reclamanta A., astfel cum a fost consemnată în tranzacţia autentificată prin încheierea nr. 740 din 4 iulie 2019 de către notarul public D., aflată la dosar şi, în consecinţă, Potrivit art. 409 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul şi va anula decizia civilă nr. 230 din 6 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi sentinţa civilă nr. 1515 din 21 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, urmând a lua act de faptul că reclamanta A. a renunţat la dreptul dedus judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de recurenta-reclamantă A. privind suspendarea judecăţii, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea cauzei C-81/19, aflată pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

Admite recursul declarat de reclamanta A. şi, în consecinţă:

Anulează decizia civilă nr. 230 din 6 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi sentinţa civilă nr. 1515 din 21 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Ia act că reclamanta A. a renunţat la dreptul dedus judecăţii.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 noiembrie 2019.