Recusal of appellate panel for procedural rulings on insolvency summons and transfer of jurisdiction

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din camera de consiliu de la 23 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea de recuzare formulată de petenta A. reprezentat de administrator special B. şi administratorul judiciar C. împotriva completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei având ca obiect contestaţie în anulare, complet alcătuit din doamna judecător D. şi doamna judecător E., întemeiată pe prevederile pct. 13 ale art. 42 C. proc. civ.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., împotriva încheierii din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, petenta a declarat recurs.

În dezvoltarea motivului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta susţine, în esenţă, că încheierea atacată nu cuprinde motivele pentru care s-a respins cererea de recuzare fundamentată şi pe respingerea anterioară a cererii de strămutare a cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2016 privind deschiderea procedurii de insolvenţă a A. S.R.L.. Acest motiv a fost invocat, însă instanţa care a soluţionat cererea de recuzare nu l-a analizat.

Prin urmare, întrucât s-au încălcat prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., apreciază că se impune sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciază că încheierea recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normei de drept material.

În acest sens, susţine că, după intrarea în insolvenţă a unei persoane juridice, citarea acesteia se face atât prin administratorul special, cât şi prin administratorul judiciar, deoarece aceasta reprezintă o excepţie de la regula generală de citare impusă de caracterul special al procedurii insolvenţei şi este de strictă aplicare conform prevederilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 coroborate cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, în opinia recurentei, se impunea citarea administratorului judiciar în virtutea principiului legalităţii, nerespectarea procedurii de citare fiind anularea hotărârii, conform art. 153 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul atribuind o importanţă decisivă îndeplinirii procedurii de citare.

De asemenea, recurenta consideră că instanţa recuzată "s-a grăbit" să soluţioneze cauza chiar la data pronunţării cererii de recuzare, deşi termenul de recurs împotriva încheierii din 23 ianuarie 2018 nu expirase, încălcând astfel dispoziţiile art. 49 alin. (2) C. proc. civ., care interzic pronunţarea în cauză până la soluţionarea cererii de recuzare. Acest aspect demonstrează încă o dată că judecătorii învestiţi cu soluţionarea contestaţiei în anulare nu respectă regulile procesului civil şi astfel nu pot judeca, în mod imparţial, cererea ce formează obiectul dosarului nr. x/2017

Solicită admiterea recursului şi casarea încheierii atacate, cu trimitere spre rejudecare la o altă instanţă având acelaşi grad cu cel al Curţii de Apel Bucureşti.

Intimata F. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 5 octombrie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului întocmit în cauză.

Părţile au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea din 5 aprilie 2019, constatându-se că recursul este admisibil în principiu şi că sunt întrunite dispoziţiile art. 493 alin. (7) din Codul de procedură civilă, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la 18 octombrie 2019, cu citarea părţilor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată în raport de criticile formulate, ţinând cont şi de apărările formulate prin întâmpinare, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta A. S.R.L. prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C. s-a raportat prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (pct. 5), respectiv când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (pct. 8).

Preliminar, se reţine că motivul de recurs subsumat temeiului juridic prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. va fi analizat de instanţa de recurs din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, întrucât ceea ce se invocă în susţinerea criticii se încadrează în realitate într-o presupusă încălcare a regulilor de procedură referitoare la procedura de citare şi la încălcarea art. 49 alin. (2) C. proc. civ.

Contrar susţinerilor recurentei, se reţine că încheierea atacată este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină şi care au format convingerea instanţei, motivarea fiind clară şi concisă.

Cum în mod legal a constatat Curtea de Apel Bucureşti, cauza demersului judiciar al petentei A. S.R.L. în formularea cererii de recuzare întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., l-a constituit aprecierea instanţei cu privire la îndeplinirea procedurii de citare pentru termenul din 9 ianuarie 2018.

Argumentat şi legal motivat, pornind de la cadrul legal instituit de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., s-a constatat cu justeţe că nu se poate reţine existenţa vreunui motiv de incompatibilitate a membrilor completului C11Apel compus din doamna judecător D. şi doamna judecător E., care să conducă la recuzarea acestora.

Se impune precizarea faptului că nemulţumirea părţii cu privire la desfăşurarea şi măsurile dispuse de completul de judecată învestit cu soluţionarea contestaţiei în anulare, împrejurarea că prin încheierea dată în şedinţa publică din 9 ianuarie 2018, instanţa a apreciat că în cauză procedura de citare este legal îndeplinită nu pot echivala cu existenţa unor elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitate, în înţelesul pct. 13 al art. 42 C. proc. civ., astfel cum pretinde recurenta.

Ar fi absurdă acreditarea ideii că, în situaţia în care măsurile dispuse de judecător în timpul şedinţei de judecată nu concordă cu voinţă părţilor, se creează premisele şi aparenţa existenţei unor suspiciuni cu privire la imparţialitate.

Asupra problemei imparţialităţii Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în sensul că noţiunea de imparţialitate la care face referire art. 6 paragraful 1 are a fi apreciată într-un dublu sens, imparţialitatea subiectivă şi cea obiectivă.

Este adevărat că instanţa europeană a reţinut, că orice judecător despre care s-ar putea crede că nu ar fi pe deplin imparţial cu privire la judecarea cauzei ce a fost dată spre soluţionare este obligat să se abţină să o examineze, dar este de reţinut că aceeaşi instanţă a subliniat în repetate rânduri că imparţialitatea personală a unui magistrat (nepărtinirea), se prezumă până la proba contrară (Hauschildt c. Danemarcei. 24 mai 1989. par. 47).

Dar, apreciind că aparenţele au un rol decisiv Curtea a statuat şi că simplul fapt, pentru un judecător, de a fi luat o anumită decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica, în sine, o bănuială de lipsă de imparţialitate în privinţa sa.

În altă ordine de idei, cu referire la susţinerile vizând soluţionarea cererii de strămutare a cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2016, este de amintit că simpla circumstanţă ca un magistrat să se fi pronunţat deja în cadrul unui alt proces privindu-l pe acelaşi "reclamant" nu poate aduce, prin ea însăşi, atingere imparţialităţii judecătorului (a contrario, cauza Indra c. Slovaciei, 1 februarie 2005. nr. 46845/99, par. 51-53).

Critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 49 alin. (2) C. proc. civ. este neîntemeiată, întrucât termenul de recurs nu curge decât de la data comunicării hotărârii prin care s-a soluţionat cauza, conform art. 53 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., că încheierea atacată este la adăpost de orice critică, Curtea de Apel Bucureşti dând o corectă eficienţă textelor legale incidente în speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. S.R.L. prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, menţinând hotărârea recurată, ca fiind legală.

Constatând culpa procesuală a recurentei în promovarea recursului de faţă şi în raport de solicitarea intimatei F. privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentei A. S.R.L. prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C. la plata sumei de 9986 RON cheltuieli de judecată către intimata F., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. S.R.L. prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă pe recurenta A. S.R.L. prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C. la plata sumei de 9986 RON cheltuieli de judecată către intimata F..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2019.