Letter of credit verification damages claim: appeal annulled for failure to cite specific illegality grounds

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă la 4 noiembrie 2016 sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. Brăila a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.A. Cluj Napoca, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 1.467.363,74 USD, conform acreditivului irevocabil nr. x, precum şi cheltuielile de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 194, art. 453 C. proc. civ., ale art. 1170, art. 1349 şi ale art. 1373 şi următoarele C. civ.

La 16 noiembrie 2016, reclamanta A. S.R.L. Brăila a precizat că valoarea patrimonială a litigiului este de 5.981.853,84 RON, echivalentul sumei de 1.467.363,74 USD, rezultată din conversia USD-LEU, la cursul BNR din 24 iunie 2016.

2. Prin sentinţa civilă nr. x din 19 septembrie 2017, Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantă.

3. Apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. Brăila împotriva acestei sentinţe civile a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă prin decizia civilă nr. 43/A din 13 martie 2018.

4. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. Brăila, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi casarea deciziei atacate.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susţinut că, pentru dovedirea împrejurărilor cauzei, a solicitat instanţei de apel administrarea probei cu martori, care ar fi putut dovedi că pârâta B. S.A. a avut atitudinea unei bănci confirmatoare şi chiar a creat convingerea că procedurile şi inclusiv primirea preţului sunt conforme şi că nu vor exista probleme.

În continuare, s-a arătat că implicarea părţilor în derularea unui acreditiv documentar trebuie să fie efectivă, reală şi să se depună toate diligenţele pentru finalizarea procedurii.

Or, în cauză, pârâta a avut o atitudine mai mult decât pasivă, însă mult prea activă în a oferi consiliere şi a o sfătui pe reclamantă în mod repetat să procedeze la descărcarea mărfii.

A susţinut recurenta că pasivitatea pârâtei derivă din împrejurarea că aceasta nu a făcut verificările necesare privind banca emitentă a acreditivului, care se pare este o bancă fantomă. Mai mult decât atât, nu a întreprins nimic în momentul în care s-a declarat imposibilitatea transferului de bani, datorită faptului că nu poate aloca corespondentul USD al B..

Această stare de pasivitate a pârâtei, a arătat recurenta, a condus la un prejudiciu produs reclamantei, iar susţinerile învederate sub acest aspect ar fi fost demonstrate în cazul în care nu ar fi fost respinsă solicitarea audierii martorului propus.

Practic, intimata-pârâtă a dat o dovadă de neglijenţă nepermisă în ceea e priveşte această procedură, începând cu lipsa informaţiilor în ceea ce priveşte banca emitentă şi continuând cu starea nepermisă de pasivitate în ceea ce priveşte problemele legate de banca corespondentă.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că se află în imposibilitatea demarării unei acţiuni directe împotriva partenerului contractual, întrucât acesta a dispărut, precum şi împotriva băncii emitente, deoarece aceasta nu există.

În acest context, a subliniat că pârâta ar fi trebuit să dovedească interesul real în finalizarea tranzacţiei, ţinând cont că a perceput un comision pentru activitatea prestată şi că a avut o atitudine de bancă confirmatoare şi nicidecum de avizatoare.

5. Intimata-pârâtă B. S.A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de recurs.

Pe fondul recursului, s-a solicitat respingerea căii de atac, deoarece recurenta-reclamantă încearcă să stabilească vinovăţia după propriile reguli în sarcina pârâtei, ţinând cont de faptul că principalul vinovat în această tranzacţie, partenerul contractual a dispărut, iar banca emitentă era o bancă fantomă.

Intimata a susţinut că instanţele anterioare au reţinut în mod corect faptul că nu pârâta este cea care a cauzat, prin fapta sa, prejudiciul recurentei-reclamante.

În ceea ce priveşte culpa băncii, care prin angajaţii săi au dat asigurări recurentei privind încasarea acreditivului, instanţa de apel a reţinut - subliniază intimata - în mod corect faptul că această afirmaţie a recurentei-reclamante nu poate fi reţinută, deoarece B. S.A. a avut calitate de bancă avizatoare şi în acest rol al său doar certifica autenticitatea mesajului swift, fără a garanta plata preţului conform art. 9 UCP 600.

Pe toată perioada desfăşurării acestei tranzacţii, afirmă intimata, a arătat bună-credinţă şi a acţionat aşa cum are obligaţia să acţioneze o bancă avizatoare, în temeiul Regulilor şi Uzanţele Uniforme privind acreditivele documentare. Ediţia Revizuită 2007, Publicaţia nr. 600 ("UCP) a Camerei Internaţionale de Comerţ.

S-a arătat că recurenta-reclamantă insistă să atragă atenţia instanţelor de judecată prin confuzia între "consiliere" şi "confirmare", deşi este evident faptul că consilierea reprezintă îndrumarea în derularea unui acreditiv, iar confirmarea înseamnă angajamentul luat de o bancă confirmatoare de a plăti în cazul prezentării documentelor strict conforme.

În final, s-a arătat că nu a fost reţinut niciun comision în derularea tranzacţiei, drept pentru care s-a solicitat recurentei-reclamante A. S.R.L. Brăila să facă dovada clară a sumei pe care pretinde că a achitat-o sub formă de comision.

6. Prin notele de şedinţă depuse la dosar la 2 noiembrie 2018, s-a adus la cunoştinţa instanţei faptul că a fost deschisă procedura generală de insolvenţă împotriva debitoarei A. S.R.L., fiind numit administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă C., prin sentinţa nr. 121 din 2 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea apelului declarat de debitoare de către Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă prin decizia civilă nr. 225/A din 27 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

7. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 februarie 2019, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, punându-se în vedere părţilor că pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Părţile nu au formulat şi nu au depus la dosar punct de vedere asupra raportului.

Ulterior, s-a fixat termen pentru examinarea recursului la 1 octombrie 2019.

8. Înalta Curte, constituită în complet de filtru, în conformitate cu dispoziţiile art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, asupra căreia reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, se reţine că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".

Recursul are ca obiect decizia nr. 43/A din 13 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, prin care s-a respind ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorii acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În speţă, Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs recurenta, deşi a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinerile pe care le-a dezvoltat nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs de la art. 488.

Astfel, prin criticile invocate în susţinerea recursului se tinde la o nouă evaluare a situaţiei de fapt, care să conducă la dovedirea culpei pârâtei cu privire la prejudiciul suferit de reclamantă în urma tranzacţiei desfăşurate cu partenerul său extern, ca urmare a pasivităţii pârâtei în efectuarea verificărilor necesare a băncii emitente a acreditivului, aspecte inadmisibile ce nu mai pot fi puse în discuţie în această etapă procesuală.

Singura critică efectivă este legată de împrejurarea că instanţa de apel nu a încuviinţat solicitarea reclamantei de reaudiere a martorilor audiaţi deja de instanţa de fond.

Critica nu poate, însă, să fie subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anume invocat de către recurentă şi niciunuia dintre celelalte motive prevăzute de acelaşi text legal, întrucât proba a fost administrată în faţa instanţei de fond, iar readministrarea ei în apel a fost apreciată ca neutilă cauzei, acesta constituind un element de apreciere, de temeinicie şi nu de legalitate.

Prin urmare, în raport de generalitatea criticilor formulate de recurenta- reclamantă A. S.R.L. Brăila - prin lichidator judiciar C.I.I. C., prin care se invocă aspecte de apreciere proprie a recurentei, deci de netemeinicie şi în lipsa unor reale critici care să vizeze legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte urmează să aplice sancţiunea nulităţii recursului, prevăzută de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi Cod, va anula recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. Brăila prin lichidator judiciar CII C. împotriva deciziei nr. 43/A din 13 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 octombrie 2019.