Vindication of seized vehicles: annulment of cassation for non-payment of judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea în revendicare mobiliară înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 5 aprilie 2016, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice - prin Agenţia Naţională pentru Administrare Fiscală, să constate că reclamanta are calitatea de proprietar asupra a cinci autoturisme ce au o valoare totală de 235.696,16 RON (56.674,43 RON + 40.820,02 RON + 43.526,32 RON + 46.390,49 RON + 48.284,90 RON), care sunt în posesia pârâtului şi care le deţine fără drept; în consecinţă, s-a solicitat obligarea pârâtului la restituirea bunurilor în natură.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 563, art. 566 C. civ., art. 148-151, art. 194-195, art. 192 C. proc. civ.

La primul termen de judecată din 2 septembrie 2016, reclamanta a depus la dosar o completare a acţiunii, prin care a solicitat să se constate că are calitatea de proprietar şi asupra autoturismului x, cu o valoarea de 57.305,4 RON, solicitând, în consecinţă, restituirea în natură şi a acestui bun.

Ca urmare a completării acţiunii, s-a învederat că valoarea totală a bunurilor este de 293.001,56 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 7190 din 11 noiembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A., care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 2086A/2017 din 17 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă,.

La 11 aprilie 2018, recurenta-reclamantă A. a declarat recurs împotriva acestei decizii, calea de atac fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi casarea hotărârii recurate, susţinând în esenţă că interpretarea dată de instanţa de apel cu privire la excepţia de nelegalitate nu este conformă cu legea, având în vedere că, raportat la procesele-verbale de sigilare, această excepţie poate fi invocată de parte.

La 13 iunie 2018, intimatul-pârât Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice - prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.

Prin rezoluţia aflată la dosar, s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2909,46 RON, în temeiul art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 ianuarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă părţile nu au înţeles să îşi exercite acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 1 octombrie 2019.

Înalta Curte a luat în examinare, în completul de filtru, cu prioritate, aspectul netimbrării recursului promovat de recurenta-reclamantă A., reţinând următoarele:

Instanţa a stabilit în sarcina recurentei-reclamante A. o taxă judiciară de timbru aferentă soluţionării recursului de faţă, în cuantum de 2909,46 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar recurenta-reclamantă a fost înştiinţată cu privire la obligaţia de achitare a acesteia, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, însă nu s-a conformat acestei obligaţii.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, iar, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-reclamantă A. nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunilor din adresă şi din raportul care i-a fost comunicat, acte ce au fost comunicate recurentei la 11 mai 2018, respectiv 8 februarie 2019, că recurenta nu s-a conformat obligaţiei nici pentru termenul din 1 octombrie 2019, văzând şi faptul că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau după obiect - de la plata taxei judiciare de timbru, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. şi va anula recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 2086A/2017 din 17 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 octombrie 2019.