Territorial competence for contract termination: inapplicability of place-of-performance rule when exception raised ex officio

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Craiova, secţia Civilă la 9 august 2018 sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare nr. x/30.08.2017, ce are ca obiect execuţia şi montajul de către pârâtă a unui cuptor cu vatră mobilă cu SV-1.8 mp, destinat tratamentului termic de piese turnate, în conformitate cu datele tehnice, parametrii şi bilanţul termic din anexa la contract. Totodată, s-a solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării pârâtei la restituirea avansului achitat în sumă de 39.363,96 RON, la ridicarea de către aceasta a cuptorului livrat şi la plata penalităţilor de întârziere de 0,10 % pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data la care trebuia livrat cuptorul, mai exact 4 decembrie 2017, până la data plăţii efective.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1549 şi următoarele şi cele ale art. 1707 şi următoarele C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 29 din 7 ianuarie 2019, pronunţată de Judecătoria Craiova, secţia Civilă s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi, în consecinţă, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în raport cu obiectul principal al contractului, respectiv rezoluţiune contract, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul acţiunilor personale, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, în speţă aceasta având sediul în Bucureşti.

Totodată, s-a mai reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova a fost invocată de pârâtă prin întâmpinare, fiind astfel respectate dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Un argument în plus reţinut de către prima instanţă a fost acela că în contract părţile nu au prevăzut o clauză prin care să se stipuleze locul unde obligaţia urmează să fie executată, astfel încât prevederile art. 113 pct. 3 C. proc. civ. nu îşi găsesc aplicarea, motiv pentru care competenţa teritorială trebuie stabilită potrivit regulilor de drept comun.

Prin sentinţa civilă nr. 2181/2019 din 16 aprilie 2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

În temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, iar în baza art. 134 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că acţiunea are ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare nr. E5025 din 30 august 2017, în cuprinsul căruia, la art. 4, părţile au stabilit că montarea bunului va avea loc în spaţiul cumpărătorului şi că părţile vor efectua ulterior montării probele de recepţie pentru 48 de ore pentru unul sau două cicluri de funcţionare, urmând să încheie procese-verbale de recepţie şi de punere în funcţiune.

S-a mai constatat că reclamanta a depus precizări cu privire la locul situării spaţiului unde a avut loc montarea bunului, respectiv locul situării fabricii, care este în Municipiul Craiova, judeţul Dolj.

În acest context, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că părţile au prevăzut în mod expres locul executării unei părţi din obligaţiile vânzătorului ca fiind spaţiul cumpărătorului, conform art. 4 din contract, astfel încât, în opinia instanţei, devin aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care însă nu au fost analizate de către Judecătoria Craiova din perspectiva competenţei, conform art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, cea de-a doua instanţă a constatat că Judecătoria Craiova este competentă teritorial să judece cauza, în caz contrar încălcându-se prevederile art. 116 din C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 15 mai 2019, stabilindu-se termen de judecată la 1 octombrie 2019, când instanţa supremă a decis următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constată că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, astfel că va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul litigiului îl constituie rezoluţiunea contractului de vânzare nr. E 5025 din 30 august 2017, ce are ca obiect execuţia şi montajul unui cuptor cu vatră mobilă cu SV-1.8 mp, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării pârâtei la restituirea avansului achitat, în sumă de 39.363,96 RON la ridicarea de către aceasta a cuptorului livrat şi obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere de 0,10 % pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data la care trebuia livrat cuptorul, mai exact 4 decembrie 2017, până la data plăţii efective.

Înalta Curte constată că Judecătoria Craiova a fost învestită cu judecarea unei acţiuni civile personale, al cărei obiect principal îl constituie rezoluţiunea contractului de vânzare nr. E 5025 din 30 august 2017.

Regula generală de drept comun în materia competenţei teritoriale este instituită la art. 107 C. proc. civ., care prevede că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", în cauză sediul pârâtei aflându-se în Bucureşti.

Prevederile art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial, aceste norme legale instituind o competenţă de ordine privată.

Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată numai de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

În cauză, prin întâmpinarea depusă la Judecătoria Craiova la 25 octombrie 2018, în cadrul termenului prevăzut la art. 201 C. proc. civ. pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, raportat la prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., iar Judecătoria Craiova a procedat în mod corect la soluţionarea excepţiei.

În schimb Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a procedat la invocarea şi soluţionarea excepţiei de necompetenţă teritorială cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., întrucât a invocat excepţia din oficiu, deşi era vorba despre o normă de competenţă teritorială de ordine privată, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., şi dacă ar fi fost incidente, reglementând un caz de competenţă teritorială alternativă.

În consecinţă, în raport cu considerentele arătate, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., precum şi pe cele ale art. 107 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 octombrie 2019.