Court clerk's pension-certificate suit against tribunal assigned to neighboring court on public-order venue rule.

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalului Caraş-Severin la 6 decembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. l-a chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Caraş-Severin, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea intimatului la eliberarea unei adeverinţe în vederea calculării pensiei de serviciu cu luarea în considerare a nivelului maxim a indemnizaţiei de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 421,36 RON, începând cu 9 aprilie 2015, precum şi media sporurilor, în procent, avute în ultimele 12 luni anterioare lunii în care aceasta a fost eliberată din funcţie.

Prin sentinţa civilă nr. 345 din 19 martie 2019, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă, Completul specializat în Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut că prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., pct. 51 s-a constatat că "noţiunea de judecător din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz", iar potrivit pct. 52 "permiterea cumulului competenţei jurisdicţionale cu calitatea de parte în proces reprezintă un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei, contrar art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie".

Prin urmare, având în vedere că Tribunalul Caraş-Severin are calitatea procesuală de intimat în prezenta cauză, s-a apreciat că această instanţă nu este competentă material să soluţioneze litigiul, fiind astfel incidentă competenţa facultativă, respectiv instanţa judecătorească de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Caraş-Severin. În consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a dosarului în favoarea Tribunalul Mehedinţi, avându-se în vedere că acesta se află şi la o distanţă mai mică faţă de celelalte instanţe judecătoreşti de acelaşi grad competente.

Prin sentinţa nr. 208 din 14 mai 2019, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş - Severin, a suspendat judecarea cauzei şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, înaintând dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, cea de-a doua instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., modificat prin art. 1 pct. 13 din Legea nr. 310/2018 au în vedere ipoteza în care judecătorul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanţei competente dacă este aceea la care judecătorul îşi desfăşoară activitatea sau, potrivit modificărilor normei, ipoteza în care judecătorul are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei inferioare faţă de instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

În ceea ce priveşte invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018, s-a reţinut că instanţa de contencios constituţional a statuat că sintagma de "competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituţionale, prin limitarea sferei sale de aplicare la instanţa la care îşi desfăşoară activitatea reclamantul judecător/procuror/grefier, interesând doar calitatea reclamantului de judecător la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă şi nu în toate ciclurile procesuale ale judecăţii.

Prin urmare, s-a constatat că art. 127 C. proc. civ. reglementează o competenţă facultativă determinată de calitatea reclamantului, calitate care trebuie să existe la data sesizării instanţei.

Tribunalul Mehedinţi a apreciat că, pentru a atrage competenţa teritorială a uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea reclamanţii, este necesar ca aceştia să aibă calitatea de judecător/procuror sau grefier, iar la data formulării acţiunii să îşi desfăşoare activitatea în cadrul instanţei, împrejurarea care rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 567/2004 cu prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Totodată, s-a reţinut că, în ceea ce priveşte calitatea de pârât a Tribunalului Caraş - Severin, dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 din C. proc. civ. permit reclamantului să sesizeze fie instanţa competentă, chiar dacă este aceea care are şi calitatea de pârât, fie una din instanţele arătate de legiuitor, norma reglementând în acest caz o competenţă teritorială facultativă.

Ca atare, s-a conchis că Tribunalului Caraş - Severin este competent să soluţioneze dosarul, raportat la opţiunea reclamantei, chiar dacă acesta are şi calitatea de pârât, fiind respectate normele de competenţă materială ale instanţei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 10 iunie 2019, stabilindu-se termen de judecată la 1 octombrie 2019.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constată că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ., întrucât două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, astfel că va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, pentru următoarele considerente:

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la eliberarea unei adeverinţe în vederea calculării pensiei de serviciu cu luarea în calcul a nivelului maxim a indemnizaţiei de încadrare brute lunare, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 421,36 RON.

În fapt, se constată că reclamanta A. a îndeplinit funcţia de prim-grefier în cadrul Tribunalului Caraş-Severin.

În drept, dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., deşi formal indicate a reglementa o competenţă facultativă, în realitate reglementează o competenţă teritorială de ordine publică, în sensul art. 130 alin. (2) C. proc. civ., interzicând sesizarea unei anumite instanţe în considerarea calităţii reclamantului sau a pârâtului, judecătorul având obligaţia de a invoca incidenţa acestor dispoziţii legale chiar şi din oficiu, potrivit art. 131, raportat la art. 247 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât verificarea competenţei este o obligaţie esenţială care îi incumbă judecătorului.

Art. 127 C. proc. civ. este o normă specială de competenţă care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care îşi desfăşoară sau şi-a defăşurat activitatea în justiţie, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier şi care impune, atunci când acţiunea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, să sesizeze una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Cu titlu preliminar, instanţa supremă apreciază că prezentul conflict de competenţă urmează a fi soluţionat din perspectiva dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., în forma de dinainte de modificările aduse prin Legea nr. 310/2018, având în vedere că sesizarea primei instanţe s-a făcut la 6 decembrie 2018, că Legea nr. 310/2018 nu are norme tranzitorii legate de aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., astfel încât în cauză se va face aplicarea dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ.

Curtea Constituţională, prin decizia nr. 290/2018, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituţionale.

Prin aceeaşi decizie s-a mai stabilit că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) Cod procedură civile sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Înalta Curte evocă prevederile art. 127 alin. (3) C. proc. civ., constatând că reclamanta a avut calitatea de personal auxiliar, dar şi faptul că în cauză calitatea de pârât o deţine Tribunalul Caraş - Severin, situaţie în care devin incidente dispoziţiile care atrag competenţa uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad învecinate, în sensul deciziei nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale

În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Mehedinţi, astfel cum în mod corect a stabilit instanţa iniţial învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 octombrie 2019.