Jurisdiction conflict resolved in creditor's payment-order case, assigned to debtor's seat tribunal.

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 2 octombrie 2018 sub nr. x/2018, creditoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu debitoarea B., să dispună emiterea unei ordonanţe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 315.896,46 RON şi a dobânzilor legale, începând cu data scadenţei, respectiv 29 octombrie 2015 şi până la data achitării în întregime a acestui debit, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k), art. 95 pct. 1, art. 113 alin. (1) pct. 3, art. 451 şi următoarele şi art. 1014 şi următoarele din C. proc. civ.

Prin sentinţa comercială nr. 7/COM/2019 din 5 februarie 2019, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia propriei necompetenţe teritoriale, invocată de către pârâta B. şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă sesizată a reţinut că, potrivit art. 1016 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., se instituie regula potrivit căreia cererea de chemare în judecată se adresează instanţei din circumscripţia teritorială în care îşi are domiciliul sau sediul pârâtul, conform principiului actor sequitur forum rei, în cauză pârâta având sediul în sat Mogoşoaia, comuna Mogoşoaia, str. x, jud. Ilfov.

S-a mai reţinut că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 116 C. proc. civ. privitoare la competenţa alternativă, deoarece în raporturile contractuale dintre părţi nu s-a stipulat locul prevăzut pentru executarea obligaţiilor, care să atragă aplicarea art. 113 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care s-a apreciat că în cauză competenţa teritorială nu aparţine Tribunalului Alba.

Cauza a fost înregistrată la 13 februarie 2019 pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă sub acelaşi număr unic de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 1235/2019 din 24 aprilie 2019, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis excepţia propriei necompetenţe teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre soluţionare, iar în temeiul art. 134 C. proc. civ. a suspendat judecarea cauzei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., având în vedere că obiectul acţiunii este reprezentat de pretenţii având ca temei juridic contractul nr. x din 3 iunie 2015, iar în ce priveşte locul executării chiar şi numai în parte a obligaţiilor, s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 1494 alin. (1) lit. a) C. civ., care statuează că obligaţiile băneşti trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plăţii, în speţă creditoarea având sediul în Zlatna, str. x şi punct de lucru în Alba Iulia, str. x I. Cuza nr. 50, judeţ Alba.

Prin urmare, Tribunalul Ilfov a constatat că nu este competent din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză, deoarece competenţa teritorială aparţine Tribunalului Alba, prin prisma alegerii de competenţă realizată de către reclamantă, care a înţeles să învestească instanţele din Alba, raportat la locul executării contractului, competenţa fiind una alternativă potrivit art. 116 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 20 mai 2019, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanţa a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constată că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ., întrucât acesta este ivit între două instanţe care s-au declarat recipoc şi deopotrivă necompetente să judece litigiul, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă şi a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, pentru următoarele considerente:

Instanţa supremă reţine că obiectul litigiului îl constituie emiterea unei ordonanţe de plată în vederea obligării debitoarei la plata sumei de 315.896,46 RON şi a dobânzilor legale.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte constată că în speţă obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidenţa unor norme de competenţă teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată.

Cu privire la instanţa competentă, art. 1016 C. proc. civ., aplicabil procedurii speciale cu care a fost sesizată iniţial instanţa de judecată, prevede că, dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1.015 alin. (1) din acelaşi cod, creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

Regula generală de drept comun în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În cauză, potrivit înscrisului aflat la dosar, debitoarea împotriva căreia s-a formulat cerere de chemare în judecată are sediul în sat Mogoşoaia, comuna Mogoşoaia, judeţul Ilfov, în circumscripţia teritorială a Tribunalului Ilfov.

Prevederile art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă exclusiv din punct de vedere teritorial.

Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată numai de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

În cauză, prin întâmpinarea depusă la Tribunalul Alba, în cadrul termenului prevăzut la art. 201 C. proc. civ., debitoarea B. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, susţinând că în speţă nu există nicio prevedere care să excepteze de la aplicare dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., ba mai mult, în art. 26.1 din contract se arată:

"Contractul va fi interpretat conform legilor din România ", deci inclusiv sub aspectul competenţei teritoriale în caz de litigii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în cauză sunt aplicabile regulile de drept comun, deoarece Tribunalul Alba şi-a verificat competenţa teritorială în condiţii legale, fiind sesizată cu excepţia de necompetenţă teritorială - excepţie de ordine privată - prin întâmpinare, cauza nefiind sub incidenţa niciunei dispoziţii legale care să atragă o competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Cu titlu preliminar, constată că Tribunalul Ilfov a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă teritorială la termenul din 9 aprilie 2019 din oficiu, deşi excepţia este de ordine privată şi nu a fost invocată în faţa sa şi nici motivată de către reclamantă.

Această succesiune a actelor de procedură relevă faptul că Tribunalul Ilfov a nesocotit dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. privitoare la regimul juridic al invocării excepţiilor de ordine privată.

Instanţa supremă apreciază că dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. au fost nesocotite şi dacă s-ar fi dovedit incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., respectiv cele referitoare la locul executării, fie şi în parte, a obligaţiilor contractuale, întrucât şi aceste din urmă dispoziţii legale instituie tot o normă de procedură de ordine privată sub aspectul competenţei teritoriale, aşa cum reiese din titlul articolului (competenţa teritorială alternativă), instanţa nefiind îndrituită nici în acest caz să invoce excepţia din oficiu.

În consecinţă, în raport cu considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 octombrie 2019.