Jurisdictional transfer of currency risk clause challenge in low-value credit case from supreme court to appellate court

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, s-au constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgu Jiu, secţia Civilă la 29 iunie 2016 sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. Bucureşti, S.C. B. S.A. - Sucursala Târgu Jiu, C. S.A. Bucureşti şi C. S.A. - Sucursala Târgu Jiu, a solicitat instanţei ca, prin sentinţa pe care o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale inserate în convenţia de credit nr. x din 11 ocotombrie 2007 la secţiunea 4 din condiţiile generale şi art. 6 din condiţiile speciale privind efectuarea plăţilor în moneda creditului şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar, ca fiind abuzive.

Totodată, s-a solicitat îngheţarea cursului de schimb valutar CHF - LEU pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elveţian de la data încheierii contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului.

S-a mai solicitat obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate în plus faţă de cursul de la data încheierii contractului de credit, până la momentul rămânerii definitive a hotărârii. De asemenea, s-a solicitat şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3845/2018 din 31 mai 2018, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, secţia Civilă s-a respins ca nefondată solicitarea reclamanţilor de constatare a caracterului abuziv al clauzei cuprinse în art. 8.1 referitoare la moneda creditului.

Pe cale de consecinţă, a fost respins şi capătul de cerere privind restituirea diferenţelor de curs valutar. De asemenea, s-a luat act că intimata şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A., care a fost admis prin decizia nr. 89/2019 din 11 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în sensul modificării sentinţei apelate, cu consecinţa admiterii acţiunii.

S-a constatat caracterul abuziv al clauzelor în temeiul cărora riscul valutar este suportat doar de către împrumutat, respectiv art. 4 din condiţiile generale, art. 6 din condiţiile speciale din contractul de credit nr. x din 11 octombrie 2007.

S-a dispus stabilizarea cursului de schimb CHF - LEU la momentul semnării contractului de credit, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate şi plătite la cursul de la data încheierii contractului.

Totodată, s-a dispus restituirea sumelor încasate în plus, rezultate din diferenţa cursului valutar la momentul achitării fiecărei rate, faţă de cel din momentul încheierii contractului, cu dobânda legală aferentă.

A fost obligată intimata la plata către reclamantă a sumei de 2000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă şi în apel.

Recurenta-pârâtă C. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 89/2019 din 11 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, prin care a solcitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate, iar în urma rejudecării să se dispună respingerea apelului, cu consecinţa menţinerii sentinţei primei instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 20 mai 2019.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 96 pct. (3) C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerente, instanţa supremă constată că obiectul recursului îl reprezintă decizia nr. 89/2019 din 11 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalul Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluţionarea recursului declarat în cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3), raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei nr. 89/2019 din 11 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei nr. 89/2019 din 11 martie 2019 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 octombrie 2019.